LOVE YOU TO MUCHIE

Se-ntoarce Dante

(odă unui bărbat frumos)

Se-ntoarce Dante din Infern pe-un rîu de pene negre

pare un tip efervescent cu propria tămîie pe care-o

arde conștient în toamna roz-gălbuie.

Tăciunii lui privesc atent femeia înfoiată--

ar fi un mare Abstinent dac-ar putea s-o scoată

din sfera ei cu motocei ca s-o cunoască toată.

Ar vrea s-o uite imediat. Prin încercări

frecvente ajunge-acasă întrun pat

cu visuri puse la-nghețat în palide momente

și gong de care-a atîrnat romane mai recente

că totuși, scriitor fiind, cuvintele stau treze

și-l leagănă plutind în paranteze.

Dantelărit în fel și chip de siluete fine

el e din nou îndrăgostit, toți zic că nu e bine,

că n-o să fie fericit și îi trimit suspine

desfășurate-n cîmp pufos... Ar vrea și el, cinstit și plat,

să moară astfel sufocat dar are-o inimă de bou

care îi bate cu ecou neașteptat. Nebun curat

(și dedicat) că tot a spart atîtea planuri, de ce

n-ar mai culege-o dată macii din lanuri?

Și sub basmaua de azur de ce n-ar prinde mîngîierea

din nou contur?

Era Pisicii (The Era of the Cat)

Dispare dacă vrea în propria dublură de catifea

velură cu cine vrea din gură numai fum ieșea, noaptea,

vag nocturniza. Pe partea cealaltă pluș alb creștea,

un nor de vară în care ea petrece înfășurată în lux rece

își amintea. Nu te spiralizai cu ea ci cu totul

altă specie- mușcate negre îți lăsa în trecere

pe sub perdea două găuri lungi fora prin tăcere

cînd te privea, dar nu binevoia. O răutate cu cravată

pe piept dunga și te ningea cu albăstrui pe sub umbra gardului:

se însera. Și te-ntorceai non-elegant chiar de la nunta ta:

dansasei dansul vol-volant, te obosea costumul negru

prin burtă larg se descheia un gînd, așa.... Ea inventa.

Ea nu trăia ci mesteca un voal cu nuanțe de cafea,

pierduse mîna-n mîna ta să faci un glasvand te-ajuta?

Și glasvandul să aibă-n el vederi cu mîța-n paralel te năucea.

Mințeai că te interesa glasvand la duș o dușumea

cu noduri roz și-o canapea pe care umbra ei omora umbra ta,

o vinere violetiza pe perete ( mai mincinos cine nu crede),

ea miorlăia la ușă, nu te lăsa, te ura? Visai glasvanduri

la șosea cu cîte-o imperială-n ele, purtat de vele,

chior și șchiop și lumea idolatriza

pe-altcineva.

Dintro Suflare

De dimineață, înainte chiar de prima briză,

cineva a băgat corcodușul în priză, a umflat

curcanul în cercuri de tăciune, l-a smuls pe Gîrleanu

nud din rugăciune, a tras mătasea de pe gîște

și l-a acoperit, sfios, (un înger cu prea multe pene

a stat pe loc, invidios), a spart tăcerea c-un cocoș,

cu trei, cu cinci, a-ntins tot drumul sub opinci,

i-a îndoit o serpentină cu garduri strîmbe de grădină,

a forțat o dalie să se mărite o clipă cu el,

a rezultat un puradell cu ochii de cicoare

trezit fără strigare din visul cu castel,

a încrețit o baltă c-un biet coleopter (pe lumea

ailaltă părea că se sărută un cîine

c-un hingher), întreaga frumusețe s-a dezlipit de el

și s-a lipit de prune în movuri fel de fel

cu irizări brumate și indigouri mate îl copiau fidel,

s-a speriat o vacă văzîndu-l pur-purell,

a trebuit să facă ceva fulgerător, (aparte că Gîrleanu

era-n incubator) pleznea cu leușteanu” un suflet

visător și-a meșterit furtuna din griuri potolite

că se mira o doamnă ce dracu” fugărite sunt

rufele pe sîrmă?

Ori a-nviat Gîrleanu și nu vrea să ne spună,

ori ne-o fi luat torentul cu bucle argintii.

Ori chiar Precipitau” înșiră scînteioare

pe scheme funerare și alte parodii direct răspunzătoare?

Că și oglinda e defectă

și nu mă mai reflectă

de-atîta supărare...

Mîntulescu (The Living Map)

Ca hîrtia întro zi umedă m-am imprimat neclar

cu tine, multe tălpi au trecut de atunci printre

statuile de sticlă galbenă cu sistem circulator negru,

Evident. Nu m-am speriat cînd o ploaie orizontală

a intrat pe fereastră stropind harta de pe perete,

care o absorbea. Părțile verzi s-au înverzit

și mai mult, a crescut iarbă și un palmier

ale cărui rădăcini se prelungeau probabil în baie

ca o instalație electrică greșită care-l făcea

să strălucească întro direcție negîndită.

Mai lipsea să fac o(f)tită.

Cînd clipește

Cînd clipește sfîșie ceva în mine, un văl

împodobit cu solzi de pește: mi-era rușine

că mă iubește ăl Vagabond. Îmi tăvălea inima

prin paiete în loc să-mi dea un telefon. Prin încercări

vampirice verifică dacă am ton. Îmi toacă sufletul

la gramofon, eforturi inutile de cameleon

surprins de curcubeu cînd se credea un zeu.

Mă dor mînerele de la sertar cînd trage de mine

să-mi spună ceva, înfiorează mobila

și lemnul roz își amintește primăveri

în falsă melodie. Cînd vizita o casă veche

despăturea fără pereche un soț și o soție,

se conecta-n dantelărie la toate visele spumante

ca să-mi trimită vagi aluzii despre căsătorie.

Pe față măcina amante ca să pudreze abondante

întreaga lui gogoșerie. Pe de o parte intră în tutungerie,

costume bej din care toarce o eleganță cafenie

care se-ntoarce că își uitase a pălărie.

Pe de alta face Florie în zi normală

cu violete-n poleială. Un drăcovete ca el aleargă

prin aparențe de ginerică, îmi face frică,

îmi dă smaralde de gheață mică doar ca să aibă

ce topi cînd se ridică la orizont...

-- Să nu te faci că nu pricepi. Animale albe oarbe

au ieșit din văgăună ca să-ți spună.

N-ai cum să te rupi de mine

cum nu poți să rupi tot cîmpul

de albine.

Un Vagabond

Își dormea noaptea culcat pe ciucuri mov în degrade,

ajungea cu vîrfurile picioarelor prin 7D, simțea că nu

mai e nimic pe-acolo, doar fabulațiE și toate

punctele emanau dezorientațiE. Suferea inconștient

la rotațiE, cu capul slab luminiscent în gîndurațiE.

Monezile primite în ajun le repunea în vagă

circulațiE să-și cumpere cadouri sau să facă iar

inflațiE? Printre furouri se visa-n amestecațiE

cu alte lunecări reliefate, căzute fix în stație.

-- Să n-ai tu perorațiE! Avea golanul ăla o orchidee

la butonație?! Violase șerpuit singurul lucru ocrotit

de doamna Carnația? Se spărie imaginația....

-- Se spărie la infinit dar tot îi dă alunecația

în mod tihnit să-și ducă viața bietul vagabond.

Că toată animația și zoo-agitația sunt doar de fond.

-- Con-Fond! La dracu cu culcația! Eu cînd mă culc

văd fascinația direct bombon, fără pampon,

cu luminația de pe plafon e reclamația bon-ton

ori taie rația??

-- Ce pudibond... Aia lucrează la Giocond,

că giocondația e gioc @. Te-nvîrți în jurul ei si Pufff!

se face ziuă cu Tartuffe, trecem la puricat.

Și bietul om (Țomînul), emancipat, făcu din gangul

funerar un salt electroamuzant.

Ciocolată umplută cu cremă de liliac

-- Am perforat-o ca să aibă pe unde să plîngă că

femeile fără perforație mor rotunde. E vorba și de

dez-mierdare a sistemului de grație: onoarea e

rușine, atîta tot, la operație. Filmul curgea pe jos,

era un film siropos, făcea bălți de melasă prin casă

legate între ele în sistem drăgăstos. Din cauza

presiunii se turtise tot cîmpul pufos și apusul se

simțea pînă la os. Cîteva ruine ezitau la limita

dintre urît și frumos, își doreau o noapte albastră

în care să rămînă portocalii și singuratice, cu

nume faimos. Toată orfevrăria era făcută de

Hephaistos cu glass liner irizant din care mai

ciupeau și sfinții de-un ornament stilizant, en passant....

O peliculă alb-negru imprimată pe o rochie

lungă, de gală, murea de ciudă că nu-i originală.

Din stratosferă atîrna un anotimp blurat,

o maramă de Maramureș, un microfon fără

ton: trăiam în suspensie de anonimat.

O hortensie de gheață cu miros imaculat

trecea pe la suprafață și cerul, Amorezat,

o ținea în sărutări de roz curat, de dimineață,

ca și cum ar fi zburat un flamingo prin

bărbat, fără viață.

Adam și Eva la psiholog

Adam: Cui dracu” îi mai păsa că e urîtă? Era singură

pe toată plaja, cu o mînă mă pescuia și cu cealaltă

rupea vraja care mă lega de ea. Ca să nu mai zic cum

se emancipa pe lîngă mine legănîndu-și rozurile

infante(riste), am și eu limitele mele exasperante(iste)

(I”ve got arm but I”M not a shoulder, saxa rock non-stop)

În plus avea un generator de suflete cu care se juca

cîteodată pe claviatura mea, ceva în gen kilbourn theatre,

imagini echilaterale care păreau moarte dar totuși

se deschideau în altă parte.

Eva: Eu, kilbourn theatre? Nici măcar kilburn,

nici Cylla, nici Tulla, nici nimic. Omul ăsta mă inventează

cu sînge rece, mă previsează, speculează fără oglindă

și încasează. Cum și-ar fi dat seama că sunt urîtă

dacă n-ar fi avut o Afrodită?

Adam: Afrodita nu era a mea. Era o înecată oarecare

cu care te puteai îneca uneori la mare. Nici măcar

n-avea percepție, verde și ignorantă în orice direcție

neflotant-reflectorizantă. Exclusiv en xxxbuffant mood

îl visa lichid pe Robin. Dar se dădea la Hood, în

rochie de alge luminoase, ca o poză ambulantă,

în adînc alunecantă, charm difuz în toată apa,

deschidea mereu supapa, făcea presiunea loose,

în gropița din obraji aduna o veselie cu accente

mov-oranj și era și cam șașie

la melange.

Fiecare dintre noi e îngerul răzbunător al celuilalt

Nu mă privi așa din înalt, să nu-ți cadă visul pe jos,

că nu răspund de el, chit că are cine-știe-ce label.

Mă iradiam de mult cu tine, d”aia eram BLU și nu

mă interesa alt print. Amprenta ta se xxxking suprapunea

cu amprenta mea într-un lan de căpșuni violet în care

ningea. În loc să-mi dai accept m-ai lăsat în vid,

cu ID-ul plin de pompoane verzi- plutire forțată

într-o lume uitată. Dracu să mă ia! Dacă iubirea

asta-i ratată, dă-mi în schimb altceva, nu fii idioată!

Înțelegi că n-am cum să alerg mai repede decît o

roată, vrei s-ajung la tine bucăți?

-- De ciocolată! De fiecare intenție să legi cîte-o

pretenție ciudată. De exemplu să juri că n-o să mă

mai vezi niciodată.... cu alții. Să mă ții îmbrăcată

în sidef cu dungi lungi marmorezată: să fie ăsta

spiritul mineral din apa plată? CO2, pe bune?

Mai degrabă C14, ce-ai spune? Sau doar C,

în general, violetul-cian fundamental. Ornament aproape

funeral. Și dacă cade vîntul din steag să nu uiți

că mi-ai fost drag cu nuanțe de liliachiu-stins.

-- Să zicem că m-ai convins. Ai bătut în bazalt

pînă ți s-a deschis. De pe-o clipă pe alta ai cules polen

transparent, m-am săturat de jocul ăsta intermitent, ai aviz.

Femelist convins

Lo”king good. Revoluție-n bucătărie, făcea eclipsă

cu o farfurie, cădea șorțul de pe el, tot ce atingea

se umplea de bechamel. Nimeni nu-l lua drept model.

Fugea albul de negru și negrul de alb cînd îl vedeau

înaintînd paralel. Duminica izbucnea chiar din el,

din intenția aia frumoasă de a pregăti ceva

special pentru familie. Chiar dacă ar fi avut

o nevastă grasă ar fi iubit-o la fel. Nu poți să lași

tăcerea să se urce pe el, nu era înțelept, toate

gîndurile lui făceau balet.

-- Să nu rupi nici o scrisoare de la el!

Chit că acum e cuminte, nu uita ce fabulos era

înainte. Aproape meticulos cînd se juca cu tine,

cînd îți trăgea vagoanele căptușite cu damasc alb

pe șine....

-- Oh, îl uitasem oarecum. A devenit serios, nu mai

îmi place, zici că-i înhămat la un aeroplan, nici nu

zboară, nici nu merge în plan: ai văzut bărbat

care gătește bine? Care se bagă în toate detaliile feminine

care-ți coafează sufletul în timp ce-ți vorbește

despre rușine, în timp ce gătește lebede atît de bine,

în timp ce se uită de fapt la mine, în timp ce tu

îl aștepți și nu (mai) vine?

Poezia e dragoste

-- De cînd te-ai emailat cu mine, măi fată?

Posibilitățile tale sunt limitate, noroc că

am farmacia aproape. Au și deșteptătoare?

Așa ar fi vorbit un prost, dac-ar fi vorbit.

Dar ce să caute aici, unde toate întrebările

stau atîrnate în cîrlige mici?

Glumele lui îmbujorate de pe vremea lui

Mîntulici nicicînd demodate, avea dreptate

Arici Pogonici, avea xxxking dreptate!

Îi dai un deget și te chelește de date.

Prieteni de necesitate. Să mă lași s-o-

-mbrățișez din cînd în cînd că n-am altă

doct(o)rină.

-- Băi, tu să nu te dai la doctrina mea

că-ți fac nuntă de parafină cu ea! Cretin sardea!

Ai mîncat albumină pînă te-ai omletizat în ea!

Ouă tari în grădină la păuni arunca.

-- Cine, ea?

--Ea cu ea și fără ea. Te surprinzărea din tu-fiș

A-la-bouche un pănuș îți punea, că l”eau

nu mai venea. Cum s-ar zice pofta-n cui atîrna?

--Nu știu, că n-am balanța la mine. Deși

m-aș legăna. Spider man m-aș numi undeva...

-- Nu aici, pa. Păstrează-ți energia.

Vei îmbătrîni cu gîndul la ea..................

Un Adam de zahăr ars

Se pusese-n soare ca să facă umbră dulce

fetelor sprințare. Printre alte lucruri delicate

pe care le făcea ținea și bolta în spinare,

ambră răspîndind prin calendare. Din păcate.

Dezoxida toate chestiile oxidate, făcea patină

direct pe lumină cu o mînă la spate. Nimic

nu-i nou sub soare decît interpretarea,

xxxking filtru” care dă culoarea. Asta.

Expansiuni de aur oculare, prin bare difuze

alte bare. Căzuse oarecum din plan mimetic,

apologetic, lăsase o groază de gesturi acolo

să gesticuleze singure cu fluturări....

-- Ai pățit ceva la frumusețe, sau ce?

Ai dat idolu” la reparat, i-ai văzut tristețile

în transparență și l-ai operat?

Cît ceai a curs din el?

A leșinat sau s-a trezit sub sărut?

Cît era venitul lui de brut?....

Nu, el nu putea să vorbească atît de urît.

Avea o mantie lingvistică cu falduri moi,

esență de pisoi și nu derbediza ca voi,

nici languros nu prea era. Își serba ziua

-n fiecare joi, ca un provincial, nu-ncerca

să-l muști că-ți rupi dinți-n el, sărman fidel.

Închide ochii să-i simți gustul, creme brule

ornată cu șanel,

cînd deschide el aripile se rup mătăsuri

fel de fel

în paralel.

Sorcova și Coroana Funerară

Același lucru. Trecea prin tablourile lui Dali cu foarfeca

în căutare de flori uscate. Majoritatea nu aveau flori, așa

că săreau dintr-un film într-altul să prindă mortul deși

nu merita efortul.

-- Au inventat un semn de circulație cu poza ta

ca să se oprească lumea să te admire, gratuit.

Aurit pe dinăuntru și cu furtuna-n cîrcă o să vină

Prometeu să vadă și el despre ce e vorba; accident

liliachiu e iubirea.

--Erai făcută din amintiri, ca un tort? Cîteodată

nu te mai suport, rozuri inverse îmi scoți din suflet

într-un dureros avort. Fericirea, din păcate, o consideri

doar un sport, evantaie de lumină ai deschis sub nori

ca să cred că ești senină, blîndă uneori.

Fără fonduri de poveste mă vrei de bărbat?

-- Las” că știu că ai un background de invidiat,

cîmpul negru-i plin de răni de la al tău zburat.

Te-am regăsit încîntător, nu știu cînd te-am lăsat,

am lapsusuri cu flori albastre, cu tine, la presat

și sihăstriile-alea vaste c-un zîmbet fix le-ai ecranat.

Acolo-n lumea lor deschisă o molie s-a-ncumetat

să se viseze paradisă, săpînd din aripi drum spectral,

cînd verde-praz cînd pinky-pal, ne-a inventat

pe toți la bal dar noi n-am cutezat.

--Nu m-așteptam să fii așa ușor de-amorezatt....

Tărtăcuță, Tărtăcuță

Cu bujori verzi în obrăjori, de ce-mi cauți tu în coarne

nu știai că sunt licoarne care stau la mîngîiat?

De ce crezi că te-am brodat? Dumnezeu s-a obișnuit

cu noi așa, că nu mai obiecta, că n-ai spor.

-- Kill the ponies fast! Fast, Vite s”il vous plait!

A inventat singurul lucru care nu se putea inventa;

a navigat invers, pe sub apa plată.

-- Era să fac infarct la căpșună, la tot cîmpul,

la acordeon! Noroc că luasem un piramidon altădată.

Noroc că luasem un piramidon. Poleniza

florile cu papionul de elegant ce era.

Am băgat și eu cîteva petale ofilite,

dar e clar că nu se putea.

-- Îți faci calcule care mă scot din sărite.

Faci o groază de operații dar n-ai apendicite.

Ai spart un vis în Pantheon și nu l-ai măturat,

încă. Și în plus ai aruncat iubirea de pe stîncă.

Nu ți-a fost niciodată frig? N-ai avut niciodată

oroare de vid? Și folosești întotdeauna piersică cînd

vrei să descrii un apus vivid? Ploua cu șireturi de mătase

negre de mătase, dar cui îi mai păsa?

ElectroAcuzat

Adevărata pomană: se ia un lanț de aur scump

și se îngroapă pe cîmp, ce bucuros va fi cel care,

cu mîini tremurînde îl va găsi în octombrie

sau altcîndva, tot tremurînd, îl va pune la gît

binecuvîntînd în gînd așa

noroc.

O pisică stătea pe patru mături și tot i se părea

că nu vede bine, trecuse prin atîtea trocuri

că părea porc, dar în rest era bine, la casa lui,

cu oglinzi automate. Nu mai scrisese de mult

ceva în adevăratul sens al cuvîntului dar pipăia

muchia mea de păcate. Un cap de fantomă

plăpînd îl urmărea de la spate cu un picior

în mormînt își făcea singur dreptate ... delirînd.

-- O să fac învățămînt din tine, nu altceva!

Ar trebui să ard 1001 și cîteva de nopți

ca să te văd mai bine și tot nu m-aș îmbăta.

Continuă tu să-ți bați joc de mine,

continuă să fii năucitor, continuă să combustionezi

în camera mea pneumtică bețișoare îmbibate

cu petrol .... Nu știam că ești făcută

din bombe mici, înmiresmate, că dormi pe șoapte

parfumate, că mori cu foșnet pe la șapte.

Ca să spun sincer la ora aia mă pregăteam și eu

să zbor dar nu aveam destul decor să mă deschid

în patru ape ... de amor.

Cădeau inimile-n baltă

(poinstilistă)

Creștea toporași în seră, depășise numărul admisibil

de faulturi și tot mai frisona prin sticlării îndepărtrate,

văzuse curcubeu-n whiskey de calitate, văzuse fuste

plisate, mă trăgea cu forța în cîmpul lui vizual, avea

incontinență la pizom-gagal, cîteodată se trăgea de absență

cu noi pe același portal, alteori emigra dar tot

nu vroia să ia avionul cu tine: te ura fundamental.

Ce să faceți voi, doi străini plumbuiți în același

avion regăsiți cine-știe-cum, suferind de bowling

la pion, se udase pe el tot pachetul cu instrucțiuni

de pace, de data asta trimeseseră dragu” profet

în carapace să se joace de-a beng-beng, plus

un xxx miel impertinent, deprimant de vino-ncoace

și fără talent.

-- Nu se poate să ne prezentăm cu pere de sticlă,

atît vă spun! A turnat ciment Costică din alun, că

n-avea scară, o să ias-o primăvară cu antet postum,

ăștia doi se ne-fregară, toată partea solitară se

făcuse scrum, mai există-n lumea asta

cuvîntul „ acum”?

-- Ăăă, nu știu ce să vă spun. Preșul ăsta

ni-l furară chiar de sub picior.... Și-am rămas

și noi în ... de țară. Că prea face ... pe deal

la MItropoilie, în ....

-- Chiar ...?

Ce melancolie nesfîrșită...

Zici că-i o popicărie care se ondulează pînă

la Sfîntul Ilie, forme mulate în atlaz alb cad

pe spate înainte să-i lovească nici o bilă,

vîntul face singur păcate?

Ce umilă vanitate...

Am plecat la cruciadă cu mîna-n buzunar,

așa-i tradiția la noi, cîte imnuri deșucheate

nu cîntarăm la oboi?

--Dac-ar fi să fac dreptate m-aș strîmba

de-atîta rîs. Constantin în mozaicuri mi se pare

că a plîns? Ce bronzat era, săracu, ce atent și inimos,

nu știu ce făcea-n Ravenna, sper să-i fie de folos.

-- Eu credeam că bowlingu e un joc de rupt

degete, ceva, nu de adormit tot corpu în costum de catifea.

Numai demodații poartă la pik-nik așa ceva.

Să nu-mi spui c-ai pus cravată la pijamea!

-- Vezi să nu te tragă bila și pe tine printre noi,

aruncați un pic de milă, să știm drumul înapoi.

-- Nu mai face pe viteazul, de deștept nici nu mai zic,

rău e să înceapă hazul să dea palme cîte-un pic,

curcubeul cînd răsare lasă-n altă parte-un gol,

-- Gol magnetic, gol de aer sau ce dracu tip de gol?

--Te știam mai delicată, ce te-ai urîțit așa?

Ori munciseși fără plată tocmai în grădina Mea?

(Tip: vindea castraveți la grădinar toată ziua.)

Bate vîntu-n colilie

(semifolclorică)

Vrancea, Vrancea, zonă dulce, pe cărări de seară,

pe sub cruciulițele de pe iie, suferă o gamă-ntreagă

tip grupa mică. Suferă mămică, suferă, nu te uita

că n-ai de unde, hai că nimeni nu te aude,

numai bunul Dumnezeu. Ar fi putut să fie mai rău,

ar fi putut să umple dealurile de colilie, ca să

înoți prin argint, mereu. Tu să nu-mi spui mie

chestii d”astea, un țigan avea o iapă și rumînul

o adăpa pe NeVe. Aseară cu doru-n cale

mă-ntîlneam la lumînare, la TeLe. Și îi turuia gurița

de mutară garofița mai în gios. Și tăia cu luna plină

lan subțire de lumină de pe ceru-ntunecos.

Doliu blu: o arlechină se-aruncase în grădină

pe un trandafir frumos. Normal c-a căzut pe jos.

Și-a rămas cam poverină. Ierburi verzi complică viața

fără rost. Păsărelele se-ngînă deși e tîrziu

să-ncînte vreun prost: toată schema vegetală

e cumva-n costum de gală (I love ponies, I sweet

swear I do!). Visul e produsul final, legănare

pe sub val, ambiguitate, poți să mori diagonal,

fără să te cureți integral

de păcate.

Dar nici amoral nu se poate.

Un biet indian s-a legat singur de ploppp

și n-are cine să-l omoare.

Tromppetin Red-Blues

Învîrte-n suflet poezii, cu o viteză moderată își toarce

mintea sidefată pe fuse de melancolii,

am prins-o deșirînd fantasme că nu mai avea

materie primă și folosea organza altora pe post de spirulină-lină.

Ținea balconul într-o mînă că și Romeo s-a mirat:

fusese brusc eliberat de orice vină.

Din galben pal făcea sulfină în cantități de speriat,

că se simțea și Paradisul de-așa ceva amenințat?

-- El putea să aibă dreptate, zbura prin sinceritatea mea

dintr-o parte. În cealaltă se refugiaseră toate cuvintele,

speriate și-și făceau semne destul de întortocheate,

munceau, dezvoltau instincte. Intra printre versurile mele albe,

insista, le făcea armonică dar nu se lovea

că erau de-o moliciune cronică. . În viașa de zi-cu-zi

citea altceva. Iubirea îi jucase o festă demonică,

ceva legat de Sfinx, de raze verzi, două proptele vii

pe care le îmbrățișa îl respingeau puțin, mai bea

și cîte-un păhărel de vin cînd apuca...

-- Lui să nu-i dai busuioc, auzi? Levănțică-n părul lui de aur

să nu pui. Nu te comporta ca Scarlett că n-ai ajuns

să-ți faci minijup din cortină. Experiența depinde și de plăcere,

nu uita cercurile de lumină. Și vezi să nu intru cu Volga neagră

direct în Sulfină.

Scuturarea de vise a pomului somnifer

Se deschideau Adormirile Domnului cu gesturi referitoare

la o lume uscată de figuri monacale cu plete lungi,

haine de fir și sandale. Fiecare cu înghețata lui comunica

prin semne lingvistice întru emanciparea ideilor artistice.

Mișcări tip Elefterie ne-aduc la mall de un de suntem

împinși înapoi de Duval. Porumbei negri fixează sufletul amoral,

ochii lor sunt prea mici ca să oglindească

ceva concret. Totuși privesc și ei, escamotați, realitatea

descărcată acolo. Asortați la perle scoteau himera la plimbare,

doar-doar o inventa ceva umflat, nemuritor cu forțe

vizionare, o Mare Confundare de sine stătătoare

în coadă roz-bombon, surîde la-ntrebare

și poartă un pampon din care zborul a zburat.

Note mici la compunerea cu vacanța mare,

zile presate-n calendar, un tango răcoros

în care corpul se-nvîrte: inima e un mușchi

și orice mușchi e o inimă nedezvoltată

care bate în mișcare

să te mai îmbrățișeze-odată.

Un femel ucigător

Fir-ar fericit să fie, nu-i motiv de agonie, eu n-am avut

nicicînd poveste, doar tristărie.

Mă gîndeam la pătrat, împodobeam bradul

cu omizi electrice, vara: poate speram să iasă

vreodată proiecții conice din ele.

Ploua cu tine pe sîrme delicate de aur,

ca un fel de „ te citesc dar nu vreau să te

deranjez, să te interferez inoportun, să

nu-ți încîlcesc delicatețurile...”

Ploua, efectiv, dintr-o minciună-ntr-alta cu tine,

la vîrsta asta plină de riduri.

Știi că gîndurile pe care le smulgeai din mine

nu erau emailate bine? Iradiații de cicoare

se petrecuseră-n grădină, privirile tale

au izbucnit artificii în mine, haiku.

Să nu mă lași să mă îmdrăgostesc de tine,

parol,

să nu-ți mai deschizi niciodată tăcerea

spre mine, să nu mai inversezi priviri

prin sufletul meu.

O jumătate de lămîie întro bucătărie pompoasă

se oglindește violent în argintărie,

așa și tu ai inflamat speranța,

blistering me de la un capăt la altul,

scuze de analogie.

Te făcea Panseluță!

Și te punea la rană. Trei -frați-pătați mai îngaimă

și ei ceva, dar în principiu brînza e pe bani, dragă.

Ești sub autoritatea mea de pe vremea cînd baladele

zguduiau planul liric, că doar biserica se bucură

de toată tehnologia, în ciuda lui crede și nu cerceta, nu?

Ei au trecut peste faza asta, direct la rezultat.

Un microfon recită, face pe balerina, trimite nichelat

ocheade la dracu-n Palestina mă faci să intru împăcat.

Îmi place violetul ei catifelat. En plușant mă legăna,

mă gonea cu partea moale a sufletului ei floral,

sheet grippers ca două pisicuțe mov îmbufnate

se otrăveau cu vise delicate.

--Să n-am habar de tine? Mi-ar fi așa ușor,

m-aș face păpădie, din liber arbitru în înger păzitor

și acum doar simplu om... Pe undeva rătăceala

asta te îmbie direct

la Amvon.

Confesiuni ca de la om la manechin

--Eu nu m-am născut în in ultrarafinat palanchin

zburător de ușor ce era, plin de operații în Cîmpul

Visător fluctuații, filatură de sentimente răsucite

ușor-ușor, norișor cu norișor, șșșitor....

--Scuzați, ați nimerit în abator. Puteți să vă luați

calabalîcul sonor și să vă cărăbăniți tip cabanos,

salami, pastramă, șorici, tobă și alte alea?

Sau vreți Doamne-ferește să ne dăm uța

la televizor agățați chiar în cîrligele astea?

--Pardon de zbor, oi fi io gîscă la amor

și am greșit linku. Dar-ar Domnu” să iasă

inku de la refrigerator.

--Ăsta-i blestem de tip Ignat? Limbajul ăsta limitat

îmi dă un vag fior de parca-ș fi-ngropat,

legat cu sfori și afumat pe la picior. Poate

pîrlit întîmplător pe cînd mă tot tranșau de zor?

--Cît aș fi de nihilistă nu credeam să nimeresc

în această grozăvie roz-porcesc combinat

găinărie demon pește curcănesc susținută

cu tărie de mușchi țigănesc. O să mor nemaltratată

decît să mă-nghesuiesc.......

Hollistic sleep

A mușcat realitatea de unde o durea mai rău.

Ce ușurare pe noi, pe rasa biologică, pe diplome,

pe departe...

We”re all drunk in the trunchi, yet, dont rang us,

or I”ll hang your back too, creepi news you, double

confuse the skirt out of them, mother-Loo.

Ludwic mercy for the glue! Ochi lipiți de pas-spartu,

și-s singur... I need the hell out of you, midnight

beat again cou-cou cloku!

Crassus, Craccus proof de Pickaciu?

Comment si fa cozi aparollaciu fortune tu?

Da dond avut cualcher șozu di Sylvie?

Da ton guardarobe or who? Meti guanti nel kung-Fu?

Meti poantela per-Tu? Non appolo-Gizah, t!en prix,

luate-ar mocca la dentist uiuiu...

Leu de mare violează pinguinul pe youtube, compris?

You tube mic, non încape tout, vrem valută,

mă oftic, înc-un pic, de mot-u, dont isteț too much

with me! Google flu in Paradics, Robin hoo avec nuu

in Paris, mori tu??! Depeche am mai pechea dar ne pare allarme!

Qui păcatu sunteți Vous?

Proiecții din volumul Distracțiuni pe aceeași Temă

June 28, 2018

Cercul e un Paradox

Corpul lui tras prin inel pare aberație, s-a îndrăgostit

lulea de el la licitație, apărase un drapel pîn

la saturație și acum ștergea cu el prafu-n constelație.

Avea un șarpe pe cravată care-l făcea să pară ideal,

sheep ID xxxboreal pentru copii.

Avea cămașă cu Ghost & Roses, era la patru ace

concomitent acupunctură de mal-intent, nu gură,

nu filament. Polar atent la subiect făcea invect de flavicon,

se spovedea pe alt meridian cu ea că-i mai gurmet,

gușă de porumbel avea cînd o mințea că nu-i cochet

că, nu-i așa, avem tot dreptul la cafea la robinet,

se drăcovea non-stop la ea, cu vîntul o înamora

fără accept și se friza la besactea, anahoret de mahala

dezonorett.

--Credeam c-a apărut așa, cu no-intent...

Desigur, omogeniza destul de bine și fără pattent.

Făcuse zodii paralel-cocomitent

că îi plăcea să ghicească conștient.

In fect you”right și virulent with full content.

Nu șuta la poartă de frică să nu se rupă inghinal

că mai văuse-un ideal pe vremea cînd era hamal

la ușa ta. De fapt se contra-ataca. Stai liniștit,

visează lent, dublează garda că accidentul s-a consumat deja:

Oribilus Vivendum. Noroc că s-a găsit o stea

să șteargă firmamentul, să-și facă sînge-rău cu ea,

să-i dea apă la moară, să-și bage unghia în gît

și-un ziar la subțioară.

--Aveai cornet așa lirant și nu ziceai nici pis?

Unduie conul delirant la vagul tău surîs

constant te porți așa crocant? Sau ai mîncat ceva fondant,

yet?

--Judy Gargant, je ne suis pan”t.

Rugăciunea lui Dumnezeu

Îmi mulțumesc pentru toate, mă apăr, cu o mînă

fac totul cu cealaltă îl deșir, dacă nu-i Paraschiva

să fie măcar Filofteia la datorie. Înșiră-te mărgărite,

mă înșir, un super-market dezafectat unde nu cumpăr

nimic, poate doar picioare false în aspic, dac-ați ști

ce mult îi urăsc pe alde nikka, dacă nu mai citiți

și voi Biblia. E așa plăcut în Rai să tot stai

triumfător în absență (luai-ar dracu pe nikka,

sunt insuportabili) îmi place să mă plimb

singur doar cu mine în oglindă, multiform,

obositor pe de-o parte, odihnitor pe cealaltă,

frustător. Pe nikka oricum nu-i suport, jur.

Uneori citesc, alteori scriu, nu știu exact,

mă autobiodescriu sau sunt descris la raze xxx

eram opac și totuși am un fel de vis, o pinhole camera

cu voi rotindu-vă apoi din nou cu mine-n frac

cu lava-bou, cu orologiu și landou nu știu ce să fac.

Să fie visul racordat direct la voi? Sau la gunoi,

de pare un coșmar de nu-i băgați în buzunar

întreaga sumă de apoi și celelalte lucruri noi,

ca să dau fracul la spălat, că-s pinguin emancipat,

nu marțafoi.

PS: Ție Mark ți-ar fi mai ușor să vii cu ea în avion

de la New York, altfel nu cred că mai e nimic de salvat,

depinde doar de tine (sictireală mare)

Cînd a II-a oară

Cînd a fost întrebat a II-a oară Columb dacă poate

să facă oul să stea în fund a răspuns simplu:

--Nu. Ați uitat că sunt mort? De unde vă vin

zombilicării d-astea? Ori ați ieșit la raport?

--Noi cum naiba să te-ntrebăm așa ceva?

Că n-am murit încă. Nici nu suntem conspiratori,

ne ținem mințile în lessă, doar nu vorbim

singuri, nu?

--N-am cum să știu ce vorbiți voi. Mă doare

uneori tăcerea, dar n-am făcut încă puroi.

Un columbel ca mine are mereu la geografie 2.

Nu știe nici punctele cardinale, nici oceanele,

încurcă constant uraganele, nu mai aranjează ploi...

Cît despre ou, ouați-l voi.

-- De ce-ai vorbit acum cu Noi? Ai încălcat

tehnologia dintre viu și mort, ai spart

urechiologia pentru un amărît de tort..

Să fii la dracu-mport-export.

--Voi înjurați Oologia? Sau sufletul creștin de mort?

S-ar bucura monogamia dac-ați avea ceva de spus

Oricum, eu nu-s, și-i vai de voi, cu sau fără gogoloi.

--Țipăm că n-auzim nimic, auzi moron afurisit?!

Să ne dai oul înapoi, voo-dooi mama mă-sii

de treabă să-i voo-doo!

Greșeala lui Moș Crăciun

A îngropat-o în beteală dar a uitat să-i dea și ei

un cadou. Atîta strălucire colorată ar fi omorît un bou,

l-ar fi cauterizat de viu, ar fi făcut erupție mentală

de blond și siniliu. dar au și boii cîte-un înger

și a scăpat ca un erou. În schimb pe mine m-a ochit,

mă păcălea că-i infinit împachetat, făcut rulou

și strălucit înveselit de beculețe anul nou.

Zic: vreo cutie ceva, Box? MI-arată pumnul oțelit.

Normal că m-am ascuns din nou în infinitul lui pocit

doar nu sunt bou.

--Tu știi cuvîntul Dibuit? L-ai învățat încă pe de rost?

Sau cînt aci ca un prost tip răgușit?

N-ajunge că vă dau globule? Mai vreți să fac

fructoză la plop it?

Uite-așa m-au păcălit. Cred că am și spondiloză

la gîndit, alergie, comatoză...Nu mai am cadouri,

dragă, am doar Clappa Rapanui.

Vrei să-ți faci cu ea salată de gutui?

Gordon Bluess

Au ajuns să urască dracu gospodinele, fiecare

fîțîială d”aia de-a lor, ca niște concubine fără

umor locomotor. Etichetate bubuline de nedecor.

Nu mai opuneau nimic. Era un frigg în dormitor

de multe ori, anemic, foto-igienic, iconostatic pe pereți

copleșitor, dărîmător de revărsător în sine,

deranjat la stomac, la toaletă umblător, bubuitor,

ecuador, cu moliciune la motor, dramatic înfiorător

la coiffeur. Un amator linșatic. Cu capacul antipatic

se lupta de multe ori. Sau cu ușa de la coridor

cînd turba apatic pe covor.

-- Arde cineva acolo?

--Nu, că are acumulator și un ceas antiacvatic

cu decor mono-simpatic. Crește și fără cuptor.

--Pui pariu că o să mor?

--Pui pariu că sunt devastator?

Io nu știu cine vorbește, m-am deconectat turcește

de covor. Zburase-n zori perenitatea și

peneritatea și penalitatea și tot puful creator

lăsînd dermatologia fără abur de fior.

Monkey Love

The second hand online, she”s a monkey doll, so fine.

Bee it never perilous, Montaigne! Dont full me with

another brain. I”m on paine! The butter-God? O My Mad!

This is so sane! I will give my penny-Lane!

I was lost in compost, lucky ghost!

You can touch my Holly-Post, or my Blog

is never lost. Never toast. Put an x in every word,

when I heard I was not. Big complot!

Baby-Laby-Camelot! I will use an abuse for

such a cloth. I”m in Attik, moi narod. Raise a kitchen

in a little spot with a rack x poligloth: Is Golgotha Adam”s Apple???

Yes or not? Not x not. Is a Golan-Nolan plot?

Plexi-mot gives a knot for my blondi belli trout.

Israelli, monkey not, cocopelli hair burnt, put

the right word on the line. Its abbusive Valentine,

Im in danger of migraine. Vot-a-vot, only this time.

Nevermore the crow will fall, swear a Lot,

be a goal, cut the night with a Bat-Man in Moll.

Nesomn

--Ține soarele de-o rază sau luna de-un fir de neon,

nu mai contează, e altfel de nesomn. Coase frunze

moarte la loc în pom, sau ce? Dezvelește obiectul și

nu-l vedem noi? Vezi să n-arunci și copaia în capul

copilului că-ncep să viseze amîndoi-- și-așa moartea

e de natură magnetică. A rămas de catifea cu toată

forma ei estetică. Pentru fluturi verticali n-avem forțe

biometrice. Rămîne să resuscitați ideea cu minciuni electrice,

să bem șampanie roze din ghete de răcan de lac,

să ne xxx în celofan în scopuri dietetice.

--Da ce, n-ai cultivat iaurt? N-ai muls destul Calea Lactee?

N-ai fript destul ideea în ulei de in? Nu fii inept, ca să

nu zic cretin. Ai fost extrapolat, sau ce? Te-ai rupt

de maginație? A combinat dracu refracția cu mega

inflamație?

--Doamne iartă-ne de Grație, că de restul ne-ai ertat.

Eu mai am o Pietate pusă la presat, între rînduri

adîncite pînă la

păcat, că era mișto

cîndva.

--M-am trezit Imaculat! Fresco a la Jus! N-aveți nicio

cruce nouă? Am uitat să vă explic; plîngeam

pentru Copac, nu pentru Iisus. Și el la fel.

Dintrun motiv tîmpit adus iubeam amîndoi pădurea...

a non plus! Și cu apusuri prelungite-n ea......................

Alergatul pe cearceaf, în somn

Film. Lumiere, ni-est-ce pas? Nu vorbi de prizoniere

dacă nu poți demonstra. Voroneț și Voronej în aceeași

nuanță. De-am putea alimenta sufletul cu vreo speranță

! Păpuși inconștiente trăgeau alarma în decor cu gesturi

repetente. Părinți fictivi făceau copii cu Sfînta Încercare.

Bromură de argint era în bălți pe trotuare și oglindea un cer

cu zei nevrotici din născare. Peristaltism intestinal e rîsul lor

sporadic. Bătea imaginea cu pliciul să cadă puricii din ea

ca să se bucure ariciul numai de ea. În ceașca de cafea

picase invers paradisul, dar nimeni nu se-nghesuia să-și

vadă invers visul. Un gramofon aspirator își trage muzica

-napoi dar muzica trecea prin noi și lua la rînd în paragon

emoții noi. O rasă-ntreagă cu ochii verzi dansa prin xxxking

univers și ne cutremura ușor, în mod pervers. Și cum puteai

să-ngropi pe cineva direct în criptologie? Fără corp, fără

mumie, fără nici o diplomă de archeologie? Viața e delirium

tremens, combinată cu patologie. DE coada pisicii negre

legase de data asta o-ntreagă cofetărie, închisese-n veci

fereastra la analogie și vindea doar murături în piață,

nu la farmacie.

Iepurele

Iepurele-i frică, frică îmblănită,

Căciulă urechiată pe carnea lui prăjită

A rămas cu jumate de deal în privire

S-a prabușit gîndirea-ntr-un morman de safire

Pe care fetișcana le-nșiră visătoare:

E prima ei bijuterie de amploare.

Ochiul se trezește-n spirit mineral

Vede invers fuga atîrnînd de deal

Fuga nefugită, gindul cel orfan

Două molii-n doliu traversînd tavan (ul)

(mi-amintesc poemul cu aeroplanul)

Din motive stranii, în această moarte

Nu putea să treacă timpul mai departe.

Vîntul cade de pe iarba lunecoasă

Omul nu ajunge să mai dea o coasă

Fata îl zărește-naintînd pe drum.

Fumul se-ntețește. iepurele-i scrum.

Dansa

(poem înalt)

Ca un pantof negru uitat de Sylvia Plath pe scenă, dar

întro schemă mult mai largă, care te cuprindea în sală

te reflecta în lac de smoală, ca daddi cool lipsit de fond

sau ca o acțiune șic fără gems bond. Era banală cu b

de la bonjour tristesse, dar nu făcea din asta dramă

că n-avea de ales. Își arunca fusta albastră pe acoperiș

și toate stelele că deau pe ea-n leșin de catifea pieziș

combinat cu tufiș în care nimeni nu mai ciripea. Se ținea

ea de rațiune sau rațiunea se ținea de ea?

--Nu mai faceți sluj estetic la așa ceva. Doar avem

și noi bonoame, cu umbrele și dantele și cafea.

Am greșit enorm cu ea și acum stă-nfășurată

doar în mușama. O mumie grosolană ar putea

interpreta, de-ar avea și niște blană cred c-ar mai putea

mușca! Nu-i de toto portocalie dar presimte doar cocleală

la nivel înalt.

--N-am putea să-i facem pe potrivă un asfalt, să cadă

el la ea? Sinucidere mai caldă nici că s-ar putea pensa.

Cineva să ia o cretă și să tragă un contur

și să plîngă-n cer anunțul unui astfel de artist

că-i prea multă veselie la dentist.

Sorcovă de bujori negri, neapărat artificiali

care să-nflorească totuși ca și cum ar fi reali

ca și cum ar mai putea în halul ăla de asceză să mai facă și fotosinteză

din reflex, nu c-ar avea nevoie de ceva.

Reflex de xxxking plantă refuzată cînd

toate falsurile stau la soare, se desfac, se veselesc

închipuindu-și cu oroarecă trăiesc!

--Să nu faci platfus la frunte, tu, de atît panseu!

Mai treci și pe la coafor, mai mută stînci, mai

roade pomi, mai rabdă soro, că și noi

am tot răbdat. Și ține dracului pliat condorul ăla împăiat

că ți-lomor.

Jurai că-i ușă de laborator dar ne mințea via parlor.

Era o scenă tip butic, un abator de vise mic

cu benzi care lipeau fondul sonor.

Mort-o-rolla

Vin-o-vant, prea riscant. Pleure-non-plus, am morcovant.

Morcov you in un instant. Why pour tant?

Are you frikky en passant? Clock for once,

dont be bunch,

dont be literally blind. Just glumant,

Disney-land, put your parrot în the ground.

Fun apart, show the card,

dont illiterate my mind. Froggy boy says Ahoy,

are you sick of Revelant? Are you want?

I”m no gland, I”m a real mordinand.

Give the pence en pleurrant,

it”s a cascabell volant. Esitation full arrownd.

Insect land go catch the plane,

am I here or are you there?

Thought like you were just Holland.

Give a breake, stay aware, I”M a holly-molly land.

Breack the ball time after time. No controll

but locker brand.

Soudukant. Go impression rest!o”rant.

Yo”r a tear in my eye.

Preferant. Depend on another mind, chain Garland. Failure is not an option,

Find another way of motion. Dez-errorization, flash on,

there”s blank rainbow on the go! Strict no thing is constricting me.

Broad baker band, error that?

Dus-neîntors

de miss faint-used

Mergea în sus prin Niagara. Greșise gara și ni mai termina

căci forța apei era egală cu forța sa: elucubra.

Stătea chircit întro poziție execrabilă cu vedere la altcineva.

Disprețuia Abandonada ca pe o biată voce anorganică,

făcea în gînd sacrificii tip Maya dar nici unul nu-i ieșea.

Din contră, le despietruia și pe celelalte

ca să aibă cu cine dans pe la infante.

Duminica un cardinal cu pene negre vedea și el pe Niagara

la Predeal, cu boii mici, dă-i încolo. Fals total.

Nu era chiar canibal, se dădea la mici.

Și prin cîmpul lui mental circulau furnici, fără destinație.

Ai fi zis că s-a oprit în plină rotație.

Haină, pantaloni cravată, toate-ntro senzație

ca să faci economie la articulație. Dormea atît de bine

că nu-și mai închipuia

să-l mai dezodihnească cineva.

Îl cîntăreau pe o stamină și el tot nu se cîntărea,

cădea din vis pe catifea. Indiferent ce este asta, am convenit s-o numim realitate.

Și așa se numește, din păcate.

Corespunde cam în toate, chiar mai mult

decît suficient, mai ales la capitolul Evident.

(vorbesc doar ca să am cu cine mă contrazice,

altfel n-aș avea haz.)

Fazele de dezvoltare ale sufletului

sau coasa lui Deceneu

Worry not, Im a slot, find concubinaj nu pot.

Im na road? Rodnik plot, avanse con me a lot.

Be forcee, be an guard, plici the far communicant.

Dont let in, nor let out. En que text? Mon regard?

C”est le fabulositant?? No, Im found,

touch the sound, be the contra-repellant.

Force en tent? Dont spavent. Am I plant?

Never give grant. Am I road no way arrownd?

What exactly is Buffant? Peste toi, je suis enfant.

Let it be erradicant. Tout le fus sont oui-instant.

Etî blaind? Cot-avant! Emballe contre le vent.

Worry E? Ma per que? Ne pleure, ne relevant.

Depleure will rescue you. Resc yu too, ne nervant,

ne putem face blatant. Qui et quand? Reusee the ex-soții, pur avant.

Issi catch, Issi go, Issi non-stop studio.

Dont hublot me this instant. Im not found guiltyland.

Against the wall I will stay a little more,

spac-a-test non e controll, puzz en grille

e guacamoll. Find the list, find a scroll

and will give you all năoll. Good to grow. XXX so.

You should see another bou.

Scrisoare de la Nicoleta

Cu pantalonii galbeni pe mărar, cu trompetuța ei de jucărie

cu pulovărul albastru-gri cu alb dăruit cuiva drag,

întrun metrou care nu se mai sfîrșea, așa venea Nicoleta.

Venea de la o cununie iridiscentă cu miri de neon

care dansau direct pe placentă. Culegătorii de fiori

o așteptau tremurînd, bătea un vînt cu aromă de mentă.

Fixase strada cu gutui ca să nu uite unde stă

cînd nu era atentă.Lichioriza din ochii verzi

că o mințise cineva la imprudență. Și totuși ea

fusese bună în cadență dar acum nu mai era.

Nici el nici ea. Cu gînduri goale alerga metroul ăla de absență.

--E mai frumoasă vinerea, e mai înaltă, mai catedrăloasă

cînd trec tăcerile prin ea în partea joasă. O risipire de ecou

se învîrtea în casă, icoanele făceau grimasă

dar cui îi mai păsa?

Cădea din cerul de magiun o ploaie-alunecoasă

prin care umbre de argint se fofilau cu umbra scoasă.

Și nimeni nu mai zăhărea.

Se impunea o etichetă pe care aripa cochetă o regreta deja.

Desfăcut la neștiință elementul cel mai pașnic

perora..

Ghost Pet (imaginația)

Covor lung în loc de blană pe o mobilă înseamnă

că ai cu adevărat un pet. Să nu-i dai drumul prin iarbă

că mă și reped. Are-o trenă cu jar pe margine, chiar,

cine-o fi inventat focul? Că de folosit îl folosim cu toții,

nelimitat. Eu de cînd am parcat în gheață l-am apreciat.

Sau cel puțin am încercat.

Double talk around the clock anyway.

Un raion cu haine moarte puse la-nviat,

umerașele încep să tresară,

neatenția difuză e ca ecoul seismic

iar transparența la meduză e sistem forensync.

Parcă treci printro rafinărie dezafectată

un deget ici, unul la revedere,

miere decolorată, slab paietată care se stinge singură..

Dă-mă Doamne cu capul de tăcere pînă cînd

amuțesc de tot, ca doi prieteni necunoscuți întro excursie

de mult plănuită se comportau pe apucate

deși în gesturi noi le arde același puls uitat. Eram, erai

picat, picam, reticulat ne mai priveam din cînd în cînd,

eșalonat, să nu cădem pe drum în vreo baltă

că ploua sistematic cînd ne-am sărutat.

În zona e-marginată

Mă-nghesuise întro transă și mă trăgea prin labirint

de o romanță cu crizantema, tîrziu. Evaporam și eu

pe unde puteam ca să mă apăr de insulte, Tam-nu Sim.

În lift sunase telefonul la desant (jo): existe toi?

Un frig cu scări ducea mereu la un subsol de catifea,

inflamați în paranteză domnii mari făceau asceză cu fistic.

A-Budha-Bic! Le căzuse un butic cu păpuși înmănuncheate

în aspic. Telefon la 11 fix, Barbi-cute pe plajă,

Clearance la vrajă iarăși a venit!

Fiecare sărut stă pe o tulpină lungă, lungă

de credeai că vrea să-mpungă

--Eu m-am descoțofenit de ea. Inversăm tehnologia

la cafea (coffin). Auzi, să se dea la Scroll!

Biliard universal cu tangență-n capital

tocmai la Fernand! Dracul fără gland-mascat, amatoare

de muscat fără ottonel.

Căzuseră morți dar tot mai sperau să fie călcați de tren,

căști în ceață, n-au fost niciodată puși la curent

cu această dimineață în plan Efervescent.

Regii blestemate de acampament, căptușise

cu nori ruginii ziua pe dinăuntru ca să cadă moale

cînd o veni, să poată răsări soare din orice puncte

cardinale chiar și din soare -răsare.

Șocat și amuțit, cu jucăria la plimbare făcea furoare

de cînd a venit.

Limbaj E

Îmi vine să vomit în E, zicea o fantasmă, n-am basma,

n-am cadouri de dat la suflete, de ce E?

De ce nu alte litere mai codașe, mai legănătoarE?

Harpa cu păr dulce, întro singură legănare,

leagănă cu noi oceanul de cuvinte și Habar nu are.

Un soldat înaripat poartă-n piept un lanț de aur

mai curat.

--Nu pot să te am în plan echilateral?

Treceai prin mine ca prin mătase, sfîșietor,

credeam că ești cuțit sonor. Credeam că te opui științei,

credeam că e aviator. Credeam c-ai ronțăit tăcerea

din jurul meu ca un motor.

O, Pacoste cu aripioarE la picior!

--Ești Antracit! Am bănuit că ești așa.

Am bănuit că tu faci E-uri pe zidul meu de catifea,

jeleuri negre și combustii cu răsuceli în plan mental.

Vreau bursuceli adevărate, eroticonul tău împarte

azi raze negre de metal? Și mai vorbeai

de piedestal...

--Tăiam și eu frunză la cîini iarna pe deal.

Galant-nival, ne revival, să nu mă iei drept

animal în primul rînd. . Ci mai curînd iubește-mă

Emoțional, fără avînt, fără habar, fără vreo

mînă-n buzunar, cata-strofal. Acuzat, cu fața la perete.

--Acuzatul vrea căpșunui, sir!

--Da-ți-i Eul Bulionic, să scăpăm naibii de El!

Dragoste în Bioritm

Ca pneumatismul dintre roz și negru se țineau

în brațe fără să-se-atingă. Cînd unul trimitea cuvinte

planul sonor al celuilalt frisona dinainte de oglindă.

Hymerizau pe întuneric, modelau aerul cu gura

fără să-l vorbească de loc, erau nenumărate astfel de

fuioare printre noi, ne sprijineam de ele-n poezie,

la noroc. Dezinvoltura lor subțire ni se părea dăunătoare

fiindcă n-aveam interpretare la ea de loc. Cînd unul cade

nu se prinde nici el că a căzut în foc. Rămîne doar ad-hoc

(cu gura căscată) că l-a pocnit ruleta vie peste ochi,

autooripilantă și batantă. Important e să fii întrecut tot timpul,

nu contează de cine sau de ce, pe sistemul butterfly

(scara asta n-o știai)

Ce-ar mai fi perenitatea fără LIS? Un vis aprins

care luminează noaptea de sub vis cînd credeai

că tot e stins. Nu am curiozitatea de-a o face

din adins, m-a ferit de atîtea ori că mă-ntreb

de nu-i posibil să mă-ndoi de două ori

în aceeași întrebare, să devin pătrat ca manta

și să vin cu basculanta prin noroi.

La polul oilor e pace. Cîte-un behăit stingher

mai lipsit de vino-n-coace îl irită pe oier,

că doar nu-i paracliser să trăiască doar pe ace

nu, Mon Șer?

Dont be afraid to feel kitsch!

(old school)

--Kitsch with me, Ho else again? Ho are you?

Ho is me, too? Ho-ala-creme you! Ho-HO-HO you!

Big abufatta is an/another movie without you!

In and out quickly frișc you. Lov-luis you.

--Me no, me pauz io, me cuminte.

--Pauz you too, with me. Will Smith you?

Smithonian fury crazy you, dont worry me.

Worry somebody else, worry you?

--Ver mouth-a-tu? No parle-vu-doo?

No cu-cu roku too love pistil tu?

Cant e burry anymore within you, dont chew!

--Ma io non chew you. Qui chew iu?

--You chew before bark, im on arc NOW.

--Iritatus, sagitatus, moi non plus. Moi catifea adevăratus

brontozaurus you non plu.

--You or You? Who the two? What did buniuel to you?

Manco tocatus or nu? Be true odată și tu.

--For pacatu”s sake dont anymore me against you.

I will write the hell out of you, too.

morala chici: nu-ți fura patentul singur, că te dăm la Reflector,

lasă regina în pace, măi mucosule...

Dicton:

--Nu că se dădea cea mai tare din parcare: era parcarea însăși.

Au adus (poem@)

Au adus un nou decor la cofetărie, în zbor.

E plin de accepțiuni peste tot, bătut cu ochi de înger

și cîteva pietre mai mici. În rest întrebător ca un copil

care n-a primit prăjitura. Un candelabru plin de vise

sfărîmate mai pîlpîie ucigător. Să vie altul nu se poate

că ăsta a făcut urcior, l-a tras curentul tocmai din Animator.

Ochi sensibil, roz instant, nu mai poate fi galant

în Macondo. Doar n-o face transplant?

Nu era șarpe ci vierme cu blană și-și tîra cu drag

lameul visător. Nu știa ce poa să pată,

nu știa că-i umblător, IQul scuză mijloacele subțiri

dar nu le poate suferi. E Labrador.

Acum era ca un acvariu plin cu strămoși-

Plancton. Ne triplam pe ea degeaba

începuse să crească un oraș cu blocuri dulci

numit Bergul Zucher în jurul ei neliniștit diabetiza

ca și cum insulina nu s-ar fi inventat încă.

Icoane e-șărfuite se pastelau tampon

să facă torturi de întrebări, deși

se înamoraseră de-o scrisoare de-a porumbeilor,

sufletul lor de vată mai păstra moaște din alt decor.

xxxtuitor.

Avea

Avea o forță pneumatică ieșită din comun, widow that??

--I doubt you, in a few ways. A secondary abortion,

cheap heart for braking.

Cine testează limitele altuia cade singur în ea.

Pantalonii pe care i-am iubit cel mai mult nu mă mai

încăpeau, mă răneau, mă urau, mă dizgrațiau.

Cu marți(p)anu mă amenințau. E marțea mare nu mai știam.

------ Yor so funny away from me!

But far too close smart. Pantalonii dracului umblau singuri

pe la șosea, pe la înaripare încercau să zboare

dar nu se mai putea. Un bar mare cînd vedeau credeau

că sunt deja în el și începeau să bea. Uluiau pe martinni,

uluiau pe Scotch, dă-le Doamne cîte-un noch

de pomină să fie. Un crac ieșea din berărie, celălalt din coafor

și gaura nu mai știa pe unde să-și găsească alt loc

de puricărie. Are și accente ușor-șocante?

Nu mai vorbi te rog pe înfundate

Și nu mai împișca supoziții pe la spate.

Nu s-ar putea să dăm cu capul mai pe la mijloc

și totuși să vedem și noi pra(pa)gul de jos?

Trăiești?

--Depinde cît ești de conștient de asta. Ți-ai mai văzut de mult nevasta,

deși se-nvîrte pe lîngă tine, neatent?

Se leagă de fiecare amintire, agățătoare din fire.

Imagine zaț! Tu ce dracu ai mai ghicit în ultima vreme?

Un ochi vede, celălalt resppinge, nu cred că avea asta în sine.

De punctul paralel ai auzit? Și eu la fel. Ai putea să faci un cerc cu el,

daccă-i bine centrat. Cu linia e puțin mai complicat.

Să nu-mi zici că n-ai nici un punct de vedere/reper

că s-a dus naibii sindrofia Relativă.

Runăway ti kett to the zoo! (onor 2ologia)

E inutil să alergăm după soare, stai liniștit că vine el la tine.

În fiecare clipă mai aproape-- orbită-- spiralată,

pe măsură ce se micșorează, Stop you Too.

Adevărul are natură dublă, veselă și tristă.

În timp ce generalul trece trupele în revistă

trupele îl trec în revistă pe el, în poziție model.

Adiacent la colonel, că încă n-a făcut din albumină puradell.

Nici invers. L-a învățat pe please de la mama lui,

c-așa-i frumos, nu ca tine! Ce @ n-a salvat Noe de la potopp?

(părinții, în rest orice fufă)

--Măi paralel!

Cînd Odin se odicnea, era destul de odd si ea, săracu.

Auînceput să-și rupă cărțlle în jos-timp

să nu le mai citească nici la WC. Rupeau și n-aveau C.

daccă nu scriam eu aicci.. Accmu a icci.Un book la cub?

Ar fi instantaneu. Dead you too. In a certain kind pf a pattway.

Că ne-a pungășit la pungă pînă la ultimul bit coin-pence.

Potrivirea dintre w-man și man-w, ca și linia

în singurătatea ei paralelă cu ea însăși

cel puțin o dată dacă nu de nenumărate ori

dintro dată (în același timp deraiază) . N-a mai fost

p(l)ălită de mult: ce scîrbă de om, vrea să facem

surfing ca de la pom în pom și părea un mocofan în celofan ieri

abia născut adiccă.

S-a oxydat și lingurița aia de argint

de-atîta stat în gură. Că nu poate, face cură de păcate.

Un televizor solar n-ar mai fi așa peisaj de anvergură.

Te fură, bă, pe față te fură peste tot și se bucură.

Are o xxx natură. Pînă și ghipsul își amintește

că ți-ai rupt ceva. Să fie chiar inima mea?

Rain-Boul

--Nu plînge nimeni aici, RAKKAN! Că încă n-are DC.

Și nici Petik să se dea la el.de dragu” cuiva.

E Alfa king întrun singur cuvînt explicativ de două ori.

Sigur că e mai simplu decît atît: e Simplificator.

Negru=Negru și alte dovezi de trecere întîmplător

în revistă mă aflam și eu cu o artistă de perineu.

Ca un lacheu, desigur. NU ca dirijor. Cultiva bacterii în

iaurt la țară după care le bătea fix cap în cap.

Frișcăcare mai exact? Avea numai orătănii perforate

dar încerca să le pună dop pe icci pe colo prin

under ground. Că d-aia se numea re-publică (share).

Și fiindcă n-avea xxx rotativă i-am adus-o eu cuo locomotivă.

Două ceasuri sunt suficiente ca să rămîi în urmă

mereuxmereu.. Tip de miră-releu.

Herboristerie, că d-aia se numesc POTICĂ

toate farmaciile din C(R)uzco! (sau cucuruz.co, whatever that ment)

Săpau albia Nilului cu crocodilu”, că n-aveau altceva la ei.

Se bioterorizau pe apucate, ceasul biologic

reîntrupat întro lenticărie de sticlă, enorrmizant. (pi zoooom)

Fasolărie!!! (adică răs emancipat, cu toți dinții la vedere)

Scriam la Dracu

Scriam la dracu-n paralel, că nimeni nu mă pricepea aici la fel

și eu. Cînd se scula punea un nor la mine în subconștient

ca să am ce plînge în timp ce rupea coritna în altă parte,

simplu, cu un fake-fulger. Sunt de acord să sufăr

dar să știu și eu de ce. Te-apropii atît de mult de realitate

încît ai căzut în ea nepregătit, nespovedit, dont try to rat me,

yo all. Deliberat murdar, I really-really want to be miss-under-stood,

like a stool, under a table under the wood. Red xxx Hood.

have you ever been underinformated before? I would.

Bagă iepurele sub joben, a-gain. Îmi cer eu iertare

pentru tot ce mi s-a întîmplat.

De fofîrlică cum s-aprinde, cum smotocește, asta era

doar o nadă-lumește-vorbind.

Chiar așa căsătorindă no-n stop donie Florindă?

Telefon-oglindă, nesuferit. Am stins lumina dar

am rămas cu curentul în atmosferă, pe noi,

somexxx invisible yet growing.

Crazy to something beech. O mașină de generat măscărici ce ești!

mîncărici, orice? IMBroll. Me too. the beech again and roll yourset

up again and under chain plunder clapp.

mamă, ce lecții dădeau ei... Nu că se scărpinau invers

se scărpinau la altcineva cu gheara aia xxx psihică a mea.

Te-ai uitat instantaneu și o să rămîi în uitare x mereu

Defulminalizare-n cheful meu, do you?

USE yourself loose

USE a pen! USE a hen! Be in touch with a lamb

is too much of a problem. Your xxx mark is killing!.

me abruptly. Dont be shine! Raining with me is better than that.

Its complicatzie. Le me be your alphabet always

incantatzie. Go yourself in locomotion, at least once.

Make a furnance surprise together (domino game)

No reason is enough, dump the flood, be a good.

Be a crash. No rain in Spain, no imminent-a-flash.

Humanella has to blush. Pink-a-cherry, rubber squash.

SEO a-fictionary with no dictionary, with no Me yet.

Are you fled? No, I”m Mac. Start a day, fly a pan,

I was in Tuturlistan. Geese a goose for a DARN.

Yet to come, Yetti done. Pretty Potter is a slash.

I”m just her path.Go ask the flat.There”so no kind

of Eggy in that. Monkey talking about?!

simona dancila

Fructul din Mol

Nu dureau deja gîndurile și tot mai mîncam na moll.

Jumate muriseră în alt film așa că nu ne mai vedeam.

Cealaltă jumate însă mai luptă singură.

--Șop în Țol non plus?

--Șop în minus avec moi.Păcat că nu e joi.

Ca să reușească s-o facă să stea mireasă

i-a pus greutăți în buzunare și tot a stat.

E pașol cînd te îndrăgostești de cineva.

Un pliant de poezie e ghirlandă în neant.

--Neatent s-a dezvoltat dara cum s-a mai adunat.

O călătorie de control prin naga zine n-ar striga cu tine.

Prea ne-am tot făcut melancolie din ea.

Nenorociții ăștia au trăit mereu de azi pe mîine

pe sub catifea, safe all day, safe all n-ai tu ce are ea.

--Să nu credeți în moroy că nu mai vorbesc cu voi/noi,

sunteți niște porci, alergați după mărunțiș.

O să facem un tufiș de autoapărare.

Cîțiva s-au pierdut cu firea și s-au regăsit în parcare.

Sărutare! Parcă veniserăm să cumpărăm un măr

nu un pinapăll!

--L-am cumpăra, dar ce să facem cu el? În cine naiba

să mai aruncăm? Că e păcat.

--Hai să aruncăm cu musca-n lapte, asta nu s-a mai fumat

deși am ajutat atît de mult.

O nună țărănească, iarna

Dijeu ne ține întrun fel de jeleu în suspensie

și asta se numește plasmă somnoroasă. Cîteodată

scoate curcubeele din vitralii. Alteori le lasă.

Și-a bandajat piciorul rupt cu vălul de mireasă

în loc de Tifon, un scaun pliant făcea pe acordeonul

în penuria aceea lirică. Tot ce-a aflat de la mine

n-a aflat decît că sunt indivizibilă, în caz că nu știa.

Altă fată i-a zis că ea nu mai are chef

de nuntă, că i-a stricat fericirea. Un băiat mic

nu mai ajungea să ia paharul plin de sete ce-i era.

Iertarea se producea așa de lent pe scenă

că au chemat pe cineva s-o ia de acolo.

Dormeau pe o recenzie, sau recenzia însăși dormea pe ea

ca un fluture care nu se hotărăște la culoarea aripilor

și la aripi, în general. S-a scris despre asta și-n junghiul literar

de o citeau asceții și răspundea altcineva

din tainele vieții. Nevestele miratorii au încercat

să dea de înțeles acasă. Mă jur că doarme,

altfel n-ar visa așa transparent de la o clipă la alta

făcînd pod înconștient.

Maimuțele serbau ziua de naștere pe lună:

E ziua ta de barză? E vreo zi de-a ta?

Ca să serbăm și noi ceva că ne-a adus Coșbuc „fire de tort”

= lumînări.

--Ți-am zis că n-aredreptate. Se modula în funcție.

E insuportabil să crezi așa ceva, nu?

Ți-ai luat parpalacu deja?

Știu că nu e ușor să-ți muți parpalacu în cer, în sistemul

tău efemer, ca orice romanzier de gradul doi, la mîna

oricui a rămas vremea și e plăcută.

Măcar întoarce-te pe dos să nu-ți mai vedem

mutra pătată, ca altădată. Ori ai prins

puțin mucilagiu pletos la cravată? Ieși de sub covată

iedule codaș că a trecut pericolul, ești mărișor.

Nu că făcea poze, încerca să dea cu fleșu după noi

și nu reușea că avea un fleș așa obosit

că nu mai bătea. Pasul, da. La turbinca altuia.

--Nașol, aș adăuga. Cîțiva năsturei au înflorit pe catifea

șă nu-i întîmpinați și pe ei cu un buchet de cărămizi

că nu mai aveți. Cred că au reprofilat cărămidăria cu un piramidon.

--V-ați reprezentat asta între voi, sau cum?

Una a murit în acid, alta în bază doi? E un somn de iepuroi?

Au mai fost și alții prin muzeul ăla și n-au ieșit

așa ciufuliți ca voi, n-ați vrea să rămîneți acolo pe post de moroi?

Mai există și altfel de supraviețuire, pe sub zero, la noi.

Prea vă strofocați să întrețineți mitul

și să tăiați fantome cu cuțitul.

Listă de cumpărături

* king list (co-autorizată)

*king soda x2

* lifting pillows (to stay put)

* spin arrow & (urzici)

* jarrots is too apropriate

* KALEA

* Bro ccolli, bats

* Beiat root

* close minerals, old school moda

* chimny pipes

* co incidenta ry x2

* puzz les (the more you can)

* dense butter (fly away)

* inhuman peaches

* chococolate x kids x everybody

(coz ill be in conferințe marry you all)

*** IDEAS!!!

O urîtă.

--Nu-i adevărat că supraviețuiește, ne omoară pe noi

ca să pară vie. Altfel n-ar mișca un deget prin poezie.

Am vrea s-o momim și nu știe. Tu mai ai tentacule?

Între timp trecea încă o dată, tip preș zburător.

Va fi un an calendoscopic în laborator. Din punct

de vedere inflamator e mai degrabă estetic, pointilist.

Toată lumea rîde... la dentist.

--Mamă, ce accente! Cu orice preț katiușa asta e a mea?

Antikiti n-ar mai purta așa ceva. Noroc că eu am.

Gîndea în aer, în penalty: n-ar fi mai bine

să aducă struțul copiii data viitoare?

Știți ce-ar face dacă n-ar scrie? S-ar citi.

Așa că mențineți-o ocupată zi de zi.

--La ce mai e bun IQUQUL ăsta fără subtilitate?

Mi-a folosit ID ul și-acum l-a aruncat în foc.

Oscilează ca barbutul, pacoste de joc.

--Ai făcut gărgăntuire pe unde trebuia?

Cînd tragi de fir deșiri romane-ntregi sub patrafir,

ne-am săturat de multe ori de ea!!

--Porfir?

I toy you!

--Toy you lotto! De atîtea ori ți-am spus altceva...

Și tot mai crezi că mint cînd ajung la adevăr

pe partea cealaltă ca să te blochez cumva.

Ai acumulat joacă sau altceva încă-deja?

--Am acumulat-o toată, nu mai face dracu

haz de roată că te vede careva (să zică altceva)

Nature is unclear. Underclear in fact. Am văzut-o

ieri pe tract cu alt pantalon. Nu stă bine la modă,

are chestii tip pagodă la cap. War will

word you too, be here at once! (tot pe berheci cade, săracu)

Ești așa de neimaginat, ecranat cu ghete-ghete

la alt aparat?! Despicatul de mine, ce păcat!

--Să mai vii și invers, că ne-am mai dezmușamalizat.

Nu uita că înșelatu s-a lăsat iar înșelat.

Poți și să leșini de două ori în același timp?

Sau e Păcală pe ecolo? Exență afurisită de leșinat!

S-a inventat stingătorul cu frișcă?

--Ne batem capul neapărat cu el, va fi rezolvat.

Nu te tatua cu aparatul de pirogravat.

Ne așteaptă tone de imortalitate în cerul ăsta stricat.

Coincidență= error, adică greșeala face contrast

ca să existe adevărul curat.

Răpea în timp cu paradeaua

(adică folosea mîna invers)

E o mare diferență între vrajă și vlagă,

luaseră pădurea la frunzăreală și ea răspundea

cu noduri, dragă. Ia-o-n cet și fă-o să-nțăleagă.

Eventual cu cine și de ce. Ai și permis de falsificare.

Orice invenție e relativă pînă cînd

îi ia alta locul. Cît de altfel vedea lumea asta:

la impresionare răspundea cu „hello babi,

ai mai prins culoare.”

Credeai că făcutul de rîs e unilateral?

Asta-i volum de poezie cu toate actele-n regulă,

oricum, ignoră-l că și el (volumul) te ignoră pe tine.

Ea avea un content deschis, fără perfidie.

Descrucișa deja cuvintele,nu mai exista

nici o altă dată.

A fost atît de atenuată încît tot mai înțelege

cîte ceva. Cel mai plictisitor lucru din lume

e să anticipezi, întrebați toți profeții.

Să te scîrbești de viitor e moarte curată.

Nici cu un fermoar de aur nu mai faci zip azi.

Oamenii-emoție pe unde mai sunt?

Că asta face mimetism industrial pe la noi.

You xxx choose your PAST deja.

În...morfinit

Venea ziua cu iarba spre noi. S-a dus dracu” tot limbajul

întro direcție greșită, să sperăm că nu e infinită.

--P-aia cu capra calcă-n piatră o știm, nu?

--Cică a început să se dea Durerea la Morfină

în loc de invers. Așa e oare?

--Eu n-am mîncat nici usturoi, nici n-am făcut extrapolarizare.

Doar am ieșit din hibernare.S-arputea să vin dacă bateți

de 3 ori în masă, la spiritualizare.

Viața e arc temporal.

În loc să spună „Da” la nuntă i-a dat o palmă

de i-a zburat părul în viața cealaltă.

--Ce fată incultă! Cîți invers-ani ai? Ai furat pe lîngă

și tot te-ai îmbogățit.Un înger cu mătură lungă

te-a scăpat de cuțit.

Carbonizat în intenție încă se plimba prin parc

fără nici o pretenție.Făceam schimb de aparențe cu el,

din suflet, cu condiția să nu ne mai vedem

niciodată. Altfel aș fi fost o cacialma,

aș fi murit mineralizată în mina mea,

plină de bani nedeterminați.

Ce rost mai are să gîndesc dacă gindesc deja?

--Cîți litri erotici de cafea a băut asta?

--N-are nici un merit, las-o.

Umorul se bazează doar pe inerția celor din jur.

Tre” să-ți mai și placă sentimentul?

Vedea moartea-n culori, nu visul, păcat capital

cu ochii deschiși în furnal înainta spre cor.

Ăla de perpelea, ca țiganul din banc, care se răsuccea

de pe o idee pe alta

că n-avea bani de-o înmormîntare ca lumea.în parc,

sub statuie, unde se spovedea o bufniță.

Nici o bancă nu mai ținea trupuri, doar arcuri umane noaptea aia.

Se oprise și ploaia și modul ăla dizgrațios de a privi pe geam,

crapping for life ca și cum desfăcea cutii goale de cadouri.

Concretizat la subiectul ăla care pleznea cu cuvinte,

punea floriile la frigider, la frigider, la frigider cu ele...

pentru mîine. iar mîine nu mai contează atît de tare.

--Nu te lua după ei, ceața noaptea e adormitoare,

un înger fără apărare se oferea la patrulare.

Dacă tot e deratizare să măturăm cu genele

tot ecranul, să stropim, să aducem desfectant, carmol.

O urzică n-ar fi luminat atît de tare în plan

dulce sentimental. E o Deconectare.

--Râul? Ramul? Eram pe dinafară, era frig

și tot noi închideam geamul.

Era evaporare prea mare.Se producea pe scară urcătoare.

Tra la la.

orient decapotat express

--Numai oamenii Quinuiți rezistă la așa ceva.

E depănătoare, te permută prin propriile sentimente

cu niște cîrlige de întrebare. Una e să reziști

alta e să ai curaj. Acoperă cuvintele cu un șal gros,

să nu le fie frig, sau pune-le la soare.

Dez oxy era ribbul lăsat de mine-n ploaie.

Și s-a ramificat binișor în anumite direcții.

În altele s-a sufocat. Cam asta-i diferența

între generator și degenerat.

--Ai făcut din mine o... mistificare, deși nu opuneam

nici o rezistență. Crăciun neuronal cu model jucăuș,

n-am mai auzit de mult melodia asta. Se repetă

în acel mod plăcut, tradițional, sintactic cu care

ne-a obișnuit de mici. Nici dracu! nu mai vrea cadouri

poetice sau de altă natură, doar iertare.

Și frigul și răceala sunt o intesificare... intensă.

Nu te da huța pediferență că se rupe.

Ar fi prea mult să afirm că păianjenul

e strămoșul liliacului, totuși pînza îi dă de știre

și lui. Aia neuronală. Mai prinde cîte-un bob/ nod

cristalin. Execrabil adică tip gagal, care se desfășoară.

Saga!

Q OWNER

= unul care merge pe mîna lui, numărul 0 care poate

lua orice valoare (dă ordine), știe limba ta dar tu nu știi

limba lui că n-ai cum s-o înveți, jokerul Don negru

care nu vine niciodată nepregătit. Îl visezi

doar pe jumătate, cealaltă parte te visează pe tine,

exasperată. Inelul virtual, credința absolut întîmplătoare

de obicei de gradul 3 în lumea asta înșelătoare.

Fără evenimente (ce) am mai fi?

Un anumit tip de găluști le iei din oală.

Face răni la alt nivel, Doamne, ce shituație

ne-am trezit acum și cu purgație. Ori ai făcut

ADicție de Sine?

--Io nu, doar o contradicție mică pe Mine.

Decît să mă cunosc pe mine prefer să te cunosc pe tine,

e mai apărător de sine. O să vă treacă mortăceala

și-o să cîntați ceva mai vesel-prevestitor.

Vă dau un sfat de diletant... numai pe internet.

Și ăla inconstant. Aia nu se uită în oglină ci-n caleidoscop!

Jocul e la baza minții, check it out!

Am scăpat puțin sufletul pe jos dar nu s-a spart nimic

în el.

Sunt ideea de idee, poți să pui orice în mine.

Ai?

--Ai ajuns la interjecție? Sau tot mai are?

Primăvara ieșea galantă pe partea cealaltă

se jură că n-a ascultat și totuși cum fărcură

hepatită la frikat?

--Inexplicat. A fost pe la inventoare ziua în amiaza mare

și așa s-a inventat. Și-au dat seama toți

că ești o-nșelătoare de idei.

Și că progresul n-are nimic de-a face cu ei,

ci cu rapidul.

Trashul ăsta e ca o marchiză cu uși de geamuri

la șosea și cu baliză pe mîna mea.

În caz că vrei o expertiză ți-o face ea!

Un ocean de cuvinte s-a revărsat în ultima

vreme la noi. Astăzi a încetat, dar vine mai apoi.

Cică au și ei o girlă de gradu 32 care tot cară peturi

pe la nivelul ii.-

--Animați sau animale? E o mare diferență,

ca să nu facem frecvență la umori. Tu erai

fosforescența? Parcă ne-a picat din nori.

Înțelegem diferența, nu te mai omorî cu noi

.ne păștea incontinența de valori. Zău?

--Zău mișto. Paint away, șarpele cu motocei

lustruiețte alt bărbat.

Mai complicat, are o sinusoidă de rezervă

la Palat.

mORE jEEP SI THAN I WAS BEFORE

De cîtva timp duhuri bune și-au făcut cuib în poezii,

cu pene adunate de la lume, prin benzinării.

Did you see Ma”Ciomi? Nu mă blestemați de bine

că nu se prinde la mine. Blestemați-mă de rău

ca să nu-mi dau seama, că nu mă prinsesem de mult.

Mai așteptam semne în cap, de întrebare.

Nu glonțul omoară ci viteza lui.

Avea tulburări de drezină -s”andăr clape acum, lasă-mă.

Cîte fise tre să mai cadă ca să sune telefonul încă?

Cîte articulații de varză (fake) mai are dosarul ăsta?

„Ti amo al dente, my paste prezidente” Și vreau și ciulama.

Apropopol, Duh, asta e lumea cealaltă sau cea cealaltă?

--Mai ai d-astea prin răzoare? Că ni s-a făcut un soare...

ne e teamă de insolație, nu de altceva, mult mai înalt

și mult mai cult (ic), are de-a face cu cîmpul megalitic?

Dureri de lemne la mitropopolie, sau e pur si simplu

din Sulfinărie

--Nici mie. E o proto potopopică duHnie a potop.

Adică vorbărie cu scuipături, că nu mai suntem demodați.

Vxxxai de capul nostru. Așe-i p”akko lLo?

--Da mă. Băi, asta e. O ia fiecare cum poate.

NE-a dezinterpretat la toate, o s-ajungă să inventeze

această realitate la gunoi.

--Pompilică mai bea? E saică-l oogică. Pînă la Costică.

N-a mai căzut nimeni frate la nivelul ăsta.

Parapanduloi la bandulieră!

--AHOY

--Apropou (aproape) poți să rîzi cu spumele sau ai nevoie

de buze? Că ți le împrumut pe ale mele.

sAVE AS AN ADULT! (THEM ALL)

Timming you e totul, dar nu la nivelul nostru.

Poate să facă orice, că d-aia e extra material

te ascultă direct din planul ancestral.

O modifiificare la nivelul ăla is a hall way out.

Aproape vertical, adică paralel. Chicking us

că am avea infernal delivery. Daccă nici poezie

n-am voie să scriu atunci cum să ajung darmite poetă?

Ancora? Aș fi prea fericită și aia n-are voie.

Nu aia. Nu aici,

You bet you! You undisclose you and then you close you again.

Acceptă toate încercările exact cum vin, scutește effortt?

Sufletul e ca presiunea suflată în ball on... prin contumacie:

nu se vede dar are efect devastator în ambele planuri.

Că eram cea mai urîtă dintre ele, așa onoare mai rar

mi-ar placE să i-o dau în apoi, ca pe o respirație artidficială

rămasă pe coridor la reanimare, din greșeală.

Exact, obstrucție nazală. (sinusoidală).

We hunt One-Drop-Dead.

Asemenea + A seme ene a ( înmulțirea genetică= copiere,

dar de ce dracu am mai copia dacă am fi xxx inventat ceva vreodată?

Way backbone zacc.

E de mult oka.

PĂI

--PĂI dacă Eva s-a acoperit prima a făcut-o din respect,

ca să nu-l tulbure, nu? Nicidecum ca să-l corupă!

Ce a văzut ea prima i-a arătat și lui după,

radiografie. Și acum ne explică el cum era, cam în ce fel.

--Aici suferim prin rotație, e un zbor, nimic particular.

Acolo nu încă? Permanent used, undersonic speed.

Am I suppozed? (am suppozitoare în urechi, sau ce?)

--I behavicated you? Me too. Are we doing everuthing, yetti?

--Impossible accept. Put the IRONY GATE!//

--Nu știam că te autorefugiezi și din lumea asta.

Frumoasă strategie. Vezi că s-a rupt dialogul, pe icci pe collo.

cîteva ghinioane la pinioane.

--Oglindești cu fubdu-n sus azi, sau ce? Ocupația favorită?

--Adun minusuri= urzică. Oricum, nu cresc niciodată

cît un palmier. Că se face o electricitate citrică.

Dar de care?

La ora aia, prin subconștient, nimic mai elocvant.

Un moking blend. Take another mistake, you too.

U zăr controll?

Credeam că e doar un luzăr smoll. Welcome ABROAD!

--Me too. Dumb you-them all. way to... undescribed.

ALL”OT

--De ce n-ați respectat inspirația divină? Și prietenia?

I„m only human anyore? În primul partid erau doar 2

DOUĂ orientări: cea de stîmga (EVA) și cea de dreapta (Adam).

Acum totul e oblic, ca să nu zic Oblivion.

Așa că ție-ți laikurile-n tine.

--Mai lipsește să ne spui că poartă iie vreodată!

Pe dos! Adevărata ei natură este ceva periculos.

--Decît asta? Nu cred. A simțit feelingul Zonei,

cazul ăla e a mort din fașă, nu mai avea nevoie de moaștă,

Zamora. Dispeceratul ăsta nu se mai termină niciodată.

Mîine-poimîine începe timpul artificial, asociază

fiecărui zbanghiu cîte-un papagal, willyo?

--Will you too. Accept să mă plagieze oricine,

sub orice formă, dacă-i place, oricînd. Măcar...

Dădeau calendrul la manivelă dar nu ieșea ziua preferată.

Ne-am adaptat la hobby. Voi?

--Voi too. Să nu vă mai prind pe aici ### vu-doo.

--Are you my VO2? Why not? Get what is GOT!

--Morgond în fine? Like you ALLL”ot! De prin ruine,

de peste tot. Avea cîteva mobile în burtă

și nu mai știa cum să le aranjeze.

Muzic is moon.

Măcelatu”

Dă-i un like și ți le ia pe toate înapoi! În supermarketu ăla

făceau acum cumpărăturile pe întuneric ca să nu

se mai vadă unii pe alții, din păcate. Cînd s-a ajuns la așa ceva?

În No-time, No- space? N-ai nici un pai de atenție

în tine. Ca să reziști îți trebe niște subt refugii de balerină

care în loc să danseze bate la mașină cu poantele.

Te rog, nu mă lăsa pînă Duminică neadecvat.

Fiecare secundă se înfige în cîte unul din noi, întro ordine crescătoare,

nu-ți dai seama? Cuvînt de ordine: Nerăbdare.

Pentru sacrificații noștri toată lumea în picioare, dacă mai are.

Ne mai doare pe icci pe colo dar în general suntem oka,

închedeam ochii la orice.Ni se părea, așa, -n stupoare

o alinare de orice. Dacă cădea un strop de umor întro parte

ne repezeam febrili la cealaltă. Și invers! Cealaltă ne respingea!

Decît așa răzbunătoare mai bine intru în Păcatu” Mare.

Ne doare-o floare, pe noi tot cîmpul. Dușmanii te iubesc

mai mult decît prietenii, vino înapoi.

Dă-o dracului de soartă, nu te mai juca cu noi!

(e posibil ca la fiecare cacofonie să faci diarie?)

Noaptea aăa frisonantă se rupea în jurul stelelor

ca să se tragă înapoi, în Baltă,

fără să ne ia toată lumina de la noi. De Henry Coandă.

N-ai cum să evoluezi fără să visezi, cu adevărat.

Din n...

-

--Cine vrea să fie restanțier cu mine? Că nu

mai înțeleg nimica. Îmi vine poezie pe bandă

ca un fel de stream-frik. E colonadă, sau altceva?

Cît să se mai repete chestia asta? Cîți plopi ai

plantat pînă acum ca să mai plantezi unul?

Că io le am cu jardinajul.

--Frere Jacă știe asta? Upload a statue of myself

but nount work. Tăiam expre Europa

pentru asta.

--N-avea gară sau ce? Avea Doppler la urechi

în loc de cercei? De ce nu ne vizitează mamaie atît de des?

Că pînă și-o gorilă ar fi înțeles. „ Dar o las așa

s-o vadă. că un biet cazel, are inima mai bună

decît a avut-o el!”

--S-a produs degringoladă-n palmares. Un CV așa

tîmpit nu-mi dă de înțeles.

Ca un carnaval în doliu traversa tavanul des.

Nu mai puteam să ne exprimăm în acele cuvinte

dar altele nu mai erau. Colaborase cu Cobra, patina

pe interes, juca cu zaruri negre

și totuși n-avea succes.

Live you too!

--A-nceput să facă live curat! Așa simplu

și necomplicat, cel puțin nu ascultă melodia altora.

--E adevărat că m-am bucurat de propriile mele poezii

mai mult decît oricine-altcineva.

Știa dar parcă nu știa. Atenția contează,

oricum N-ai lua-o. Îmi place că bombardează

numai cu pasiune, nu ca alții (I)

Adevărul e dincolo (mas alla) de preferință.

--Is the *** hour yet?

--Why not? Nu-ți mai văzusem botul de mult.

--Era cu pete. L-am spălat. Acum da?

Farăway to me? Sau mai am vreo ieșire(*) încă?

--Numai Dumnezeu ne mai poate salva. Nu știu

dacă vrea cumva. De unde ai filozofia asta veche?

--Am scos-o de la mușama că nu aveam pereche.

Și-am perecheat cu ea.

O fericire-ncolăcită ne tot hipnotiza.

Noi o credeam și ea nu. Dar continua fără patent.

Se pare că era curent?

Sunt prea departe pentru mine ca să nu mai cred ceva.

Unealta are 2 capete- utilizare și utilizator

Îi plăcea să stea întrun fel de moarte transparentă și să

se uite la ea: că doar n-a ajuns realitatea pînă aici,

prin dureroase ramificații încît să rămînă așa,

fără semnificații. Toți care ne trezim cu ea știm cum e.

Nici o legalizare live. Nici un fluture de plastic pe iarba aia.

Prost să fii să nu joci în filmul tău! Doar rolurile principale.

Un leșș te-ai îndrăgostit de o proastă, atunci se justifică

se fustifică și se răsfustifică.

Nimeni nu apare așa bine la mimică decît el.

Un premiu ocult te antrenează dar nu reușești

să mai ieși din culise:E un vis sepia plin de vise

cu sfori aiurea tip mili vanili atîrnînd de cap

legănătoare dar ritmul ăla n-are răsuflare.

Și nici nu doare. Nici dracu nu suferă.

A-nghițit un nod virtual pe lipsa asta de capital.

E copiată și pe dos, putem să facem scurtă la acordeon,

nu mai apare pe scenă.A consumat atîtea tocuri de nu mai are viteză.

LIBRIS DI GESTI, ferească cel-de-sub să fi citit cineva

așa ceva...

ps. oamenii de valoare sunt prieteni, nu dușmani I.

By the Code

--Roșiile creșteau în Rai, că d-aia se cheamă Paradisco pe una gură,

care acum e paradită, de la Babulion (amestec)

Sau de la Toma dillo citire. N-ai cum să te îndrăgostești de așa ceva.

Că nu știu de mai are asta între coaste altceva.

Un mare goal, poate. Și thrillu-i de la tril de ciocîrlii.

Femeile sunt specie mimetică, bărbații mai electronici

ea stă acasă, el face programe. Căsnicie mai seacă

nu se putea, nimeni nu se mișca, erau doar paravane

chinezești și cîteva cești sparte de cafea. Mai ești?

Sau te-a răpit duminica în vrajă?

Ea plauzibilă, el previzibil doar pe jumătate.

Și nici unul nu făcea mișto de căsnicie, că n-ar fi avut dreptate.

--Tu vrei să te duc la baba, să-ți ghicească în decor?

--Au început să vîndă deja reviste cu gaură

să ne mai uităm și noi prin ele, doar-doar vom vedea ceva.

--Hei, nu te mai frămînta! Și dă ceaunul odată măi Berheci!

Că e tîrziu aici! Ați mai avut Etalon încă?

Man co Capac (ceartă)

Pe lîngă plopii fără soț adesea a trecut, cînd erau în filă

și le-a cam smuls fila de clor din dreptul scorburii,

s-a și însurat cu cîteva deși aveau coroana mică,

a făcut ciuperci și acum mă alerga pe la mare cu fulgerul

să mă omoare, c-așa e învățat. N-aveam ce prieteniza

de la el că nu mi-a dat nici un fursec,

numai cuchi.

--Te-a mușcat un cîine de apă, sau ce? De picior?

S-au apucat să meargă umbrele prin laborator?

Nu, că ești culmile culminătorilor. Data viitoare

dacă te mai dai atît de mare îți dau un topor să

înoți cu el.și n-am să uit cum te hlizeai la alți adulți, în cor.

--Erai căutător, sau și se făcuse rău de mine?

Eu m-am spart de mult în 365 de bucăți senine,

n-are ce să-ți mai fie dor. Mai bine ieși pe coridor

că am CHEF să vorbesc cu tine. Pe buna, credeai că n-am

nici un goal? Că stau așa, de caritate să țin gurile căscate

în televizor?

Dinspre partea mea să se clănțăne imediat!

Oricum, pe ea o lasă rece, că s-a sorit destul.

n.a. plop= arbore model, etalon.

Altcineva

--Uitucii naibii, știți ce-i aia Ferentari? A Ferent, adică de la periferie.

N-ați mai văzut așa o poLcărie. Nici n-are ce căța prin galaxie.

Întîi îi face pă toți să plîngă și lacrimile sosesc peste vreo

săptămînă, doar dacă ești calm, fără idei preocupante,

fără urzici electrice, că fiecare ac are o mică-ncărcătură,

d-aia ustură (accent pe al II-lea U)

--Asta-i în stare să verse Niagara pe gură. Ați pus-o de

mămăligă! Dubluochelarizată deci fără nici o perspectivă.

Nu pot să cred că există duhuri rele, există duhuri și atît.

Rele în sensul că pretind mult de la noi.

Micile noastre trucuri par ciripărie de decor.

--Nu-nu. Vom citi ziarul, ne vom îmbogăți vocabularul,

Dar aia nu și nu. Vom da un pumn în oglindă să mai intre

idei și la noi? Cum să bagi în seamă o potaie

liliăcoasă? Nu fi așa fricoasă, c-o să-i treacă o apă mare

prin teacă. O să mai dea o dată cuvibntele la Derulătoare.

O să se dezoculteze și, apoi, cui îi pasă?

--De Noi?

--Da, de voi. Oamenii pot fi fericiți în măsura în care

pot suporta asta.

Gura!

Gura-ntr-o proză și sufletu-n cealaltă, îmi place de ea

că nu ajunge la telecomandă, e catifeaua prea groasă.

Cînd m-am născut ea era o mucoasă. Și acum ne-am

obișnuit cu ea prin casă. Mințea că sunt amîndoi fată mare

și nu se sperie de abstinent. dar nu era atent la întrebare.

--Chemarea asta-i din Impersisitent. Ne face a balare

--Pe mine a balaure , vă rog. Direct la dezacord.

Nu știa nici el că are căuttare la buzunare prin PRoto fel.

--Prototip băi istețule! V-ați luat de mîinile greșite

și v-ați înnodat pe la spate. Și ea avea toate ănlacătele

dezlăcate. Dar asta-i altă poveste. Sper că mai aveți

în Turn neveste de închiriat.

--Da cîți mămic-ați decolat? Că mie mi se pare.

E Vinerea Mare, sau ce?

--Nu ne face să intrăm cu toții în păcat.

Patriotismul ăla e desuet din Nazca Re? Inspirația asta

e un fel de lumină. Săracii Pascani, nu mai știau

pe unde să se ascundă de dușmani.

Se mutase imașul comunal sub altă sulfină, mai la deal.

--Să nu faceți una ca asta vacilor! Să rămînă-n Popol!

Un Cuvînt

Un cuvînt mai relativ ca fanny nu se poate!

Te înșeală aparența cu un alt bărbat de contrabandă?

Sau căzură concubina de pe aparat?

Dragostea e un fenomen mult mai complex

decît pare. Dont be ă frait to get kils!

Dar nu mînca mult brusc. Good a făcut baraj de tip

dam, dar e de bine. Strass berry kiwi guav aman go

chip refrigerat, avea acest băiat o mutră de invidiat!

Mai mult feeric decît suprasolicitat..

--Să schimbăm icoanele și n-avem nici un șfanț.

Șefăru tău ce zice?

--Facă uei from me! Or facă way @. Că te pic cu lumînarea

din orice concurs. Patternul e viu, depinde de gîndurile noastre.

Te-ai desfăcut la șireturi încă? Sau îți mai trebuie

cîteva oase la mînă: De care vrei? De Para eschivă,

de Tută catine de moroi sau de vreun sfînt tropicall.

Avem și asceză la capital.

--Să fie primită.

--Ete fleoșc! Ești tu Cretin! Să lăsăm grosolănia

ca s-o mai umflăm puțin că era și arhiplină de venin.

Play honey la Veracruz.

Reload Bobîlna! M-a inspirat Ălfa sono în toată poezia.

M-a dat cu capul de rime de-am văzut stele verzi

la barieră prin benzinării. Tu ai simțit că se expandează planeta?

--Ești în tot wiki fieldul sau ce? Hai acasă la gogonat

că vine toamna și nu ne-am mai amenajat

de data asta.Succesul la publicul ăla ne-a pălit de mult!

(semnul exclamării e pleoștit în cazul ăsta)

Who wants to be a PROFIT?

În infarctul benevol m-a tîrît de rație de ziceai că am

Pașol la Turbinație. Superumanizat dacă-l priveai

dintro singură direcție. Cineva mai ager o să ia

cartea cu fețe din mîna lui și-o s-o reformateze.

Cît timp mai tremură praful întrun aspirator

o să ai rotație, cam ca fumul încolăcitor întro senzație.

Dar nu-i omor nici în Obor, nici în vreo altă stație.

Să fii economițător la început de drum

ca să nu faci vreun calambur mai oportun.

Și Aladin se întreba prin presiuni la lampa mea

de ce nu mi apun. ITOLD YOU! Fraza unui papagal

nu-nseamnă automat că Domnul te-nțelege

și dă cu tine de Senat prin vreo lege.

La vechiul nostru bancomat s-a produs din nou

în sat Fărădelege.

Ca o rapină de doi bani m-a pus s-aprind stele pe cer

să aibă ce culege! Nu c-aș fi Universal din fire

și Unanim în toate, dar nici acuma nu credea

că are vreo dreptate.

Un Crăciun cu Clopoței

Venise la bal mascat cu crucea-n spate, i se păruse

modul cel mai ieftin de a se deghiza. Și-așa era.

Făcea un pic de efect pe icci pe colo. În blugi,

cu o șapcă de catifea, îl pierdeai din ochi

de ochii lumii. Dar acasă... ramura de măslin

făcuse măsline singură și ruptă, e vremea

să stoarcem ulei pe ultima redută. Cu ochii-n trei

ca semaforu și să nu ne treacă pe sub nas că numai una Doamne-a

mai rămas. L-am remodelat pe Mannix, dar cu ea n-a fost ușor

i-am mai rupt cîte-un picior, am mai pus cîte o pilă

să nu se simtă chiar străină de legat.

--Era cumva mu pet? Că semăna un pic cu ea.

--N-are cum că nu putea. Nu se ploconea destul.

Și, în general nu băga pe nimeni în seamă.

Glanda lacrimală face parte din sistemul imunitar, Domnilor.

O țineam

O țineam de umbră să nu fugă. Renunțase să mai

demonstreze că nu e o slugă. Deși avea păgînizare

a încetat se luptă. Sub soarele lor nimic nu mai era nou

că se ponegrise totul. Dar asta nu-nseamnă că trebuie

să renunți la speranță. Și dacă tot renunți

mai spală-te și tu pe dinți că faci vreo gingivită

cu miros de romanță. S-a îndrăgostit vreun

Liber Arbitru de tine, sau ce? N-are și el voie să facă

stagiu în vacanță? Cum ar fi să-l apuci

pe Dumnezeu de-un picior întro lume muritoare?

Să-l dezveți de bunele maniere și să se oftice pe tine.

Să-i bruiezi televizorul cu buline? Să-nchizi mereu ochii

la el ca și cum te-ai face că n-ai simțit ploaia de ace?

Mironoseli de tipul vino-ncoace. Că, mamă, ce mișto

e o nedreptate, aproape că te-mpinge la păcate/fapte.

Altfel cine dracu ar fi mișcat un deget, o frunză, o floare?

dacă te uiți în stînga începi să visezi. Mai bine

renunți apriori să-l vezi. Că de urîțenii nu duce lipsă,

mereu ambalate în formă de surprize plăcute.

face niște chestii atît de tîmpite că te pune

pe întrebare și nu mai poți să te miști ca să n-o spargi. La întîmplare.

Un final mai ancestral nu se putea

Dintrun cioc de turturea îți făcea turturărie și apoi zbura

cu ea la datorie. Ce iubire stacojie îți irita pe icci pe colo

prin subconștient! Că altfel făceai content pe mușama,

cu lumina stinsă-n baie și trăgeai în gol de se-auzea

de la subsol. Și ce miros de mucava de cînd subsolul

o ținea la piept pe Degețica... Aproape se-auzea lumina

curgînd prin jaluzele direct pe tine, ca-n zilele senine.

Teoretic merita să moară dar n-a terminat încă praftica.

Uneori strîngea provizii alteori le arunca în bară.

și piculentiza pe autostradă cu pași electrolitici

întrun imperiu visător de paralitici. Din Neolitic alerga spre ea.

Se mai oprea să se scotocească-n pliocen/ Oare-a uitat ceva?

Nimic nu e la locul lui și totuși, adevăr vă spui,

dar vouă nu vă pasă. Un cucurigu portugal

de-aici n-o să mai iasă. Că se izbește mal de mal

pe unde-avea o casă. O pietruială de coral

să poarte la inele că gîndul ei e-atît de pal

încît nu umflă vele.

Rîsul diuretic

Din aspect extetic a căzut la noi în sat pînă n-a mai putut

că făcuse diureză la alt bărbat mai la-nceput, cînd nu se

cunoștea bine. Am jurat că n-o să spun la nimeni,

doar întro scorbură m-am descărcat și scorbura la alt bărbat.

Ne-am pus să tăiem pădurile cu mic cu mare

ca să tacă o dată la plimbare.

N-avea capră, n-avea Waccă, doar un țap ispășitor

care uda decorul cu furtunul din excavator. Iera frică

de pedepse întrun mod superior că d-aia și preotul

a exclus-o fără veste din Popol. Dar se spovedea la stele.

Se crucea și alea-n zbor, a o-ntoarce nu mai pot

de dorul ei în cot. Unde ești socializare cu likărul tău

cu Tot? Unde ești feik buchizare că ne-a buchisit de tot

cu copitele verbale drept în bot (cap Ezo).

Nu mai vrem nici să bem apă să nu aibă ce ieși

ori prin stînga ori prin dreapta că nu mai suntem copii

de cînd face pe deșteapta făr-a fi. Totuși

întro văgărie lumea-ncepe a zîmbi a sihăstrie (strîmb).

Dacă totuși o viniT?

Este chiar contamtaminată dinspre răsărit?

Deși masa stă sub pom

A trecut prinmîini de om, barde și păcate. Dar e lemn de calitate

din același pom. A uitat proasta de toate și putem pune bucatele

direct pe ea, de cordon ombilical se trăgea prin pădurea aia.

Și dese tracțiuni făcea (distracțiuni) un volum uitat de lume

la rindea. Cică să se frigă fiecare cum o vrea.

Suflete-n coadă de pește alergau după ea. la depăratre de-o lămîie

o prindea și o scăpa. O iubeam la persoana a III-a

și ea mă compensa modest, nu-mi ieșea la rest.

fața de masă era o psihoză. alb pe alb devine transparent

pe viu e roză fără accent. Era mai tîmplar tîmplarul

cînd nu se-ambala în frac. Avea concubinajul la picioare

și tot nu fugea- specie (ex) statică în care nimeni nu vedea

nici o sciatică.

Dead Runner o alerga și el cu un portofoi în mînă,

neînarmat. Să plîngi acum ar fi păcat ca și cum

nimic nu s-ar mai fi vreodată întîmplat încă?

Fîstîcit mai e și fast forwardat.

Will you frick me again?

mă mai sperii?

--Expadău ballet!

--Da?

--Te-am mai întrebat o dată cum te cheamă și ai răspuns

invers. De ce?

--Că mi-era teamă.

--Erai ăn daciă băll? Sau ce? De umbli cu documentele p-afară

ca la Bordell? (că n-are nixi măcar un bell, d-ăll vechi)

--I win, hollowin you!

--Hollow in you, too.

--N-ai pace la pass-partout? N-ai culori?

Nu știi să redai cerul în altă parte, mai la nord

sau mai la sud. Santinelă de flanelă

pe un meterez haihui. Ai simțit deflecția încă? Sau

primăvara ție nu ți-a schimbat direcția?

Faci umbră în plan degeaba.

Te-ai american vreodată să vezi cum e?

--Din punctul meu de vedere numai proștii nu fură.

Bogata-și pup filmu-n bot

îmbătrînind în film cu tot.

Așa, doar să vadă cum e. Dacă e.

În chi...

--În chi deți geamul că publică înainte să scrie

și s-ar putea s-o facem întro cotofărie.

Cine skippuie că e? Scuze la întrebare..

Breikin ăz drump. S-a prins și el exact cum m-am prins și eu:

excepția întorește regula și invers, dar nu o garantează..

Nimeni n-a zis că sunt mai brează, că nu mă vopsesc..

Închipuiesc. Și nu îmi pare rău să stau la coadă.

Cu nada. Cînd vorbesc... Cine se-nsoară c-un IQ?

Chit coafat, chit prins în pioneze, chit veșnic ignorat.

Alege viața! Nu te gîndi niciodată la lucruri rele. Ăn less!

Ne-am săturat de cucu-TV! De zici că plînge Melancolia

și iese de sub presiune poezia. Dar e vie.

Cică am desen prea complicat, tocmai el, Proptel!

Obositoare pentru internautare, răufăcătoare.

Adevăratul limbaj e solid în piele moale.

Turn the otter way țăr(î)nă round.

--Pînă cîn o să reușești să-mi răsucești toate cheițele?

Las că mai discutăm cu bentițele.

Su far away d-aici.

Not Ing compare, do you??

--Nu se vede nimic? (discuție cu titlul)

--Nici un înger încă? și eram toate aranjate în cloro-filă...

în față la Maternitatea aia fără milă. Nimeni nu vrea

să ne dea blugii jos, din cooperare. O să prindem mucegai

la subțioare.

--Yo tuu, Bă? Brutus! Ai stors toate laikurile din mine

dar pe laika nu, ca să facă poroy! Cum pe unde? pe la Cuzcra

din dotare. Ăll ways hard, nu?

Să vă pregătiți de RE-înmormîntare. Mai gotică,

mai directă, că d-aia nu murea. De invidie!

Îl recăgnaiz pe Bell? Ăla cu dece(10) la purtare.

Un deciball în plină-nnamorare.

Ca un furnal rece, dar îi trece. Way aout.

dați toate cîntecele pe fast forward pe iuhub

pe orice că e poluare.

Desene animătărie, matrixăria ei de la Malaxa,

că se zguduia de rîs cu Axxa!

Yo”re a Starvă!

--Ce să mă fac, bine, e dimineață, s-a sculat

și Stan cu Stana că nu mai aveau ață visătoare.

Nu se mai termină volumul ăsta, se ia la întrecere

singur cu nazul la purtare.

Problema asta nu era chiar așa spinoasă la început, hăț.

Era un Give(ci)- down dar nu avea floare la ureche.

Cînd nu ești pubelizat te publică alții cu forța.

dau buzzzna în ceață și construiesc librării

pentru moașta lor de pe gheță... vikingării dintro

altă viață, mai dulceață. În loc de pendent

poart-acuma un Independente (o ommor cauza asta! zău că e ONOR)

Hormon de laborator.. Se tot depozitează, ca pe ace (ID)

Rămasă-n lumea ei mică și caldă

i se părea de șagă, de noi, de orice. Draci-n baltă

aprindea... ventilator să ardă mai bine

se zboară foi la altele nu, nu e aia.

--Că învață prost, d”aia!

Noaptea-i luminată de pepeni verzi nu de cireșe.

Așa ceva mai bine să nu știi! Că se petrece!

Face things over!

Înfruntă lucrurile altfel

Vede prin clowni adevărata față. Se-n drăgostea atît de lent

că îi cădea fața între timp pe altă față de ciment.

Poezia asta s-a murdărit, aduceți alta.

Nu mai contează ce scriu, oricum n-am dreptate.

Timpul depinde de intensitate a de a trăi,

mereu alte asocieri îl desfășoară. Nu că mă repet,

mă citez ca să mă-nțeleagă mai bine: dacă nu mă face

pe mine să mor de rîs cum să facă pe alții?

Că nu e bine... hai să fim serioși. .. Zoșcenko,

gaura de la pantalon care se mută de pe un crac pe altul

cînd nu ești atent, ăla umor!!!

--Tu ai aripi, vă?

--Da.

--Ia-o și p-asta.

De cînd vă tot oximoronați așa hormoneală

mă face să tre..sară (accent pe u). Păcat că

nu mai e ciment în calendar. Cîți umeri îți mai trebuie

Bro/Bre ca să ajungi la măr? Nu poți folosi

și rotule?Sau sunt prea deplasată de Adevăr???///???...

Nici n-are chef de viață printre picături se apără

de molii cu nafta, că-i mai ieftină.

Și n-are defect de audiție timpurală.

V-o spune un Gher-jos.

Coseam în jurul ei frumos, pînă la os, cu iarba din parcare.

E contract sau unii-tract,

alții nu tract?

( și alte tipuri de INFRACT)

Și-ȘI. Nu s-au alăturat de pomană ca să nu cadă

coliva de pe masă. Nu puteau să aripeze, nu puteau

să facă pat la șah ca lumea, nici traș în traș

nu se poate, că-i păcat.

N-am pretenția să rămînă după mine decît pretenția

de a gîndi: normal c-am fost inoculată. Cu prostii.

Rana e doar separație, ce încape între mine

și tentație? la proză mă refer. Să nu faci filme

pe folicule că iese cu scene de groază.

Întrun plîns cu multe articulații și durerea se dezmembrează,

nu-i așa? Can I hope You Tonight?

Chestia asta nu e posibilă nici cînd se întîmplă

deja. Încă. Visam că sunt cineva dar mi-a trecut

cu vederea. Trebuia să pice pe cineva Leapșa, nu?

Self-reborn ar fi plictisitor. Nu pe șine ci pe traiectorie.

Dor din dor se face Raiul, că se supărase Naiul

pe decor. Pe trestie în special că-i dădea material

să cînte. Fără funde.

Magna Charta ne-nvață totul despre magnetism, încă?

Nici el știe

Nici el știe ăsta ce s-a întîmplat.

Feel like butter milk și alte chestii în stomac.

Am invizibiliuni de cu seară, păcat

că n-am decît o singură gură să mă

sporovăiesc pe mine de-a binelea.

Și-a făcut operație la scaun, la cap, la massă

și tot nu e mai frumos ca el niciunul.

Deși amîndoi ochii erau baltă, o imagine patina

mai repede decît cealaltă. Dar se ixa.

Ars de sixteen ori în Filă, bruciul ăsta vrăjitor

a dus delful la reparat. Jur pe Fault că n-a Faultat.

M-a beregat cu lidăr sheepul din dotare.

Adevărul e că nu avem puterea de a inventa:

a vrut să compenseze faptul că nu știu să scriu

cu faptul că scriu puțin, de tip invenție, atăt de puțin

îi pasă de orice altă pretenție. A schimbat interesul

de pe un picior pe altul, ca elefantul.

A făcut atîtea modeificări în serie că

pînă la urmă s-a autodenunțato-o denunțat.

Are sinuzită, nu că-i bosumflat.

Și se referă atît de referitor că e sătul decît e de

Cuceritor. Un ninja decuplat de la motor

în plină viteză.

Și mai făcuse și eclipsă de HAR!

Cimiteriadă

--Comunicăm prin alte victime c-am terminat compostul.

--Noi mai avem puțin calciu și fier și suntem gata.

--Noi putrezim în turul doi, n-am fost cuminți în turu-ntîi

nea-m păcălit cu nevasta. Putem folosi și fluier la picor

sau e patent Tutankamon?

--Țurloi? Aici Țurloaia. Măi, dirijați voi cărămida

spre capul lu mamaia. Cocoașa la dorsală!

Dacă n-ai multă bilirubină mai toarnă și marsală.

În bibliotecă, la ciorap, pe unde apucați.

Dar să nu măciucați că vine și Tîndală.

--Mai ai de cimentat Manole? Aduceți-i și lui săracu

o altă An(im)ă că aia s-a cam plictisit de dracu.

--Și cu asta ce facem? Că vrea clătit cu frișcă.

Parazitați la Mon Jardin cu ea că mai rezistă.

Cînd faceți saltul să organizați puțin și briliantul.

--Știi că sunt liniștită? Că nu mai era loc pentru mine

în mita cealaltă.

Sunt carnivorizată (dar nu vreau ajutor)

--I mini jup hăr de viu! iese cu scandaluri de tranziție

cu cu cununie la poliție. Și cu urmări de celofan

prin tot norocul, de să se bîțîie și blocul.

--Măi domnule, tu ai permis de Nurliu?

Sau faci doar găuri a pustiu ca să-ți încerce focul?

--E Ilicit cu Ilicita, de-abia -ncepură jocul

și au doar un binoclu, păcat vizionar

căzut din perspectivă ca să se poată săruta

măcar o clipă d-aia de-a lor nativă! (v-ați prins de rimă bine?

--Mahala! Ienupăr la iei de nu se vede! Om cu om,

am uitat să spun. Ia-ți dracului bioologia

și cară-te-n altă galaxie. Lasă-ne să facem spumă mică

pendelete!, nu vii cu ditamai Afroda, troiană și matroană

pe-un măgăruș de catifea încarcă sacii.

--Vorbește-n blană cineva? „Ăștia nu sunt însurați,

eu de 10 ani n-am babă”, toți Bărbați.

Raiduri microscopice! Cocoțați-vă-ți pe rami băieți

că face introspecție. luați și cașcaval în cioc

așa, de orice protecție...

S-a deteriorat ceva, în nici o direcție.

Totul, dar nu ultima

Totul s-ar potrivi, cu o singură excepție. Eu. Punctul

de vedere personal mă strivește. Baza iubirii e subtilitate--

trîntea cuvîntul de pe vînt, nu că-l vîna. Și-n min(t)e

se inaugura deja o altă carte. Acest volum la purtător

pur, fără sforărie mi se pare acum, aici

pură fosforărie. Fără idei de vreo publicărie,

rămîne s-o citesc în super personala mea liberărie.

Să-mi amintesc de ce eram la țară sau aici

intermitent atraversat de valuri mici.

Dipend. Experimentul folosește să curețe oglinda

asta nu-nseamnă că mai vreau să mătur tinda.

Poate doar pe p(r)ost de vrăjitoare, că-i bun și mare.

--Cine se mai suferă? Tot ce-mi doresc e să nu fi aruncat dolari

să public amărala, să fi venit un porumbel,

nu toată cioara, să am și eu un teanc de foi

ca marile verzette ce se tot fîlfîie în ploaia

de papaiete. Atunci.

Acum tot ce-mi doresc e spre oroare

să fiu strivită de acest punct de vedere-n continuare.

Aș fi murit degeaba-n păpușoi, ca mortul la moroy

în praznic!

Nu-i

Dansa pe Sfîșietor, cu lumina stinsă, că n-avea televizor

la ora aprinsă. Total Surrender liniștit, cu un respect

desăvîrșit de marea noastră lipsă. Și masca grasă

nu știa din norul lui portocaliu că-i mai ușor să fii mireasă

decît un rapa rapa nu-i. Băga cuțitele-n albastru

credea că-s fulgerele lui. Aproape că-mi venea sihastru

și cu cucui. Două cîntece-ntr-o geană s-au deschis de dragul lui.

Referiți o refereală la-ntîmplare, că n-am cui.

dar s-aducă alinare d-aia îngrijorătoare

ca să nu mai fac naveta din perluțe auriu.

iar pe dealul Morului puneți frate o reclamă

mișcătoare cu ciubota cucului, să rotească-n disperare

vîntul de la mama lui. Puneți gheață pe cucui.

S-ar putea ca toată Fața să primească dungi mauve

atîrnate de gutui. Potrivee (accent pe e) făcut

transfuză sîngele voinicului. Nu mai e descătușare

pe la mîinile oricui. Am primit o întrebare fără un răspuns precis

mai rămîne de decis catifeaua pe gutui.

Moș Icciun

Avea niște minus cadouri pentru mine, că falsasem

și acum primeam doar atenții virtuale. Prima biserică

era un copac iar electronul ascultă de noi doar pînă

la un punct anume. Sexul e cam feminil cu accente

mai concrete pe vinyl, pe cînd ea-i de-n feminiu mai vernil

care mi s-a asortat la ghete mai tîrziu. Și-am făcut fotografiu

de-am rămas. Că de n-ar fi ochiul cît ceapa de unde-ar

mai curge apa aia, lis? prin pămîntul cel promis

cînd sunt trist și n-am ce face rup bucăți de catifea

și le prind apoi în ace cu cîte-o paietă-n ea. Muncă fără spor

desigur ca să fie omul sigur că nu va primi ceva.

Da, am devenit rapace, în curînd un rapanui

care sare din gutui pe o insulă numit-a Paștelui.

Comunicăm prin sentimente, acum e clar,

nu se mai sperie pisica de castravete.

Și boo și ciu nu au efect decît ușor întîrziat

ca să fie efectul și mai bine receptat.

Că n-a avut parte de nici o carte ca la carte.

Și nimic nu compar cu ea.

Voluptate

Că laptele-i organic garantează vaca cu muget blînd.

A învățat și ea săraca vorba din vînt în vînt, cu barca.

D-abia așteaptă să primească-n dar o ghilotină

cu fundă mare și obstacole sihastre:

s-o țină dracu-n loc cineva și p-asta că n-are stare.

Făcea orgasm de rîs un animal așa cuminte

cum nu fusese înainte tradus în paste.

Doar să vrei și nu poți, cred că se putea trăi

foarte bine și fără roată. Doar că nu mai cădeai la vale

ci la deal cu barba lată. Că te-am mai văzut o dată la final.

Să-ți cauți alt piedestal, cutură blestemată impecabil!

Ai merita un tratament cu toată Apunku-Tura Punku în gură

la dentist. Că mă și trist acum pe mine. De rușine. Și de gol.

Că umblă lumea pe atol în labe-ncrucișate

de zici că s-a făcut, în general, vreo voluptate.

Și tot mai dreptate. Erai Punkașă mai demult

acum ești PUNKUTRICITATE în punnga de mătase.

Nu oase.

hai, lasă botul ăla trist în altă parte.

Dragostea ne pedepsește

Ei scanează lumea prin ochii noștri, foarte simpluț,

purpural. Au un police așa de tare că pare Pizom Gagal

la aniversare-funeral. Se ocupă de egal la egal la-naintare.

Probabil că și celulele se mănincă între ele la hora asta.

Mai lipsește să spun că pămîntul e PĂTRAT:

Să te bucuri nu-i mare deal, ci mai degrabă să te-nchini la Crocodil.

Vrem timpi record și tot restul muritor.

Că nu eram Apolodor pe vremea cînd era la cor.

Mai scîrbitor. Sîcîitor. Ș, undeva strălucitor.

Din generală-n generală s-a fript la gheată un răcan,

că n-avea pene de Traian în frunte.

Și dac-avea și le lăsase în alt zbor TĂNASE,

cu limbile scoase. Un jalapeniu era mai iute

decît infernul prin infern

cînd vrea să te sărute. Și el vroia.

Fac ce fac și-ajung la ea, o găsesc în catifea fără vreo acomodare

cu mine, și cînd n-o văd se-ngălbenește altul pe cărare.

Nu sunt decît entuziasmul ei nebun

spre nicăiare.

N-aș vrea s-o mai lungesc,... dar ține

Deceball are o față tipică de annunakk, doar că

nu era nănac și sunt sigură că și-a luat Calea-Valea

cînd treburile au stat, că nu era prost, ca și Spartacus

de alt fel, deși planul fusese genuial.

A început să latre ea la obiecte că ele n-au cum s-o facă

și n-avea lună la îndemînă, era în plină zi.

Hibrizii noi, de la o privire la alta se miră

își fac de cap prin calendare fără multă MILĂ.

Ori poate am îmbătrînit și eu tot lustruind altare.

Dar cine dracu” s-a mai pomenit așa luat pe sus

de Strigătoare? Că a uitat geamul spre universul ei deschis

în cîmpul meu vizual, frontal.: uitucă din născare.

Și nimeni nu mai vrea să stea în cușcă

de cînd a aflat că pianul ăla mușcă.

Bine că-i doar mini-jup

Imaginați-vă invers!

Trebe să fie o logică la mijloc dar nu se vede încă.

Chei ruginite întro apă de munte, ceva?

Nasol că cade frunza-n vie. Mai bine-n a-nuc.

Cine mai poate să se excaveze s-o facă acum

cît mai avem Pămînt.

Altfel rămîne-o vorbă-n vînt,

Neapărat (ĂV

Jucam pe oase

Pe rotule, mai exact, cu aparatul locomotor decapitelat.

Nu ști cine a pomenit de corn și pernă în aceeași frază

știu doar că visează GREAT și fără manivelă

întro insomnie de lup înamorat de pasarellă.

Ăștia cînd au rupt străzile nu le-au mai recombinat corect

ne aflăm întrun oraș prea deștept. Și repetent

pe deasupra. Din fericire vînătăile erau pe noi

nu pe mine, o mică dereglare focală e modul în care

vă fierbem în oală să vedem care-i mai rezistent.

Sau mai incompetent. Ce-ar fi, domnilor, să lăsăm mămăliga

să se răcească dacă n-am mai interveni

că și-așa s-a evazat cortina. Nota doi pentru absență.

Poate data viitoare o să puneți o-ntrebare

mai deșteaptă la dessant. Ca s-avem totuși

spectator interesant dăm biletele pe gratis

și masă la ristorant.

Expulzează ciobul de oglindă

Dar nu-și imaginația. Cicatrizează operația. Nu te-ai

bronzat și tu de la iluminare? (radiația pi)

Pîrliții papă mult iaurt pe la reanimare. Îți trimit o floare.

La nuntă facă-se tort de portocale, acid care călătorește

prin jeleu tocmai din carul mare și să zburăm direct

cu toate steagurile n-ar fi păcat oare?

O delicate-țe-n zbor nici nu mișcă zarurile

se mișcă singure și-și ascund punctele negre

nu de rușine ci direct, că jocul se juca pe-un alfabet.

Și dacă luminezi fără combustibil te arzi de tot.

Cum s-ar zice pe la noi tu te-ai cam ars pe bot,

în genunchi și cu toate baladele pe care le-ai cunoscut

la inaugurare.

M-a pus în situația de a refuza de fiecare dată.

--Cum dracu” greșește asta și cînd vorbește?

Între Cezar și Dumnezeue-o cale-atît de lungă

că l-au uitat și pe Orfeu să mai ajungă la Rest.

Și-a făcut Oedip incest, deși a fost avertizat.

(sau poate tocmai d-aia).

Cînd și-a dat seama Homer a orbit de dorul lui.

Pune-ți fusta lungă-n cui, treci la minijup.

--Nu mă, se odihnește. Visează că prinde pește.

--Și ce *** a mai visat?

Kitsch you from here

Ăsta nu mă lasă să vorbesc, mă bîlbîie, mă simt des-

pănușată de tot graiul omenesc și simt că se mai

dilată apusul încă o dată.

Cum să nu te repeți într-o astfel de împrejurare

floare cu floare se asociază cu ideea de albină

și noi care credeam că Nilul curge invers prin grădină

Încă nu, dar o să vină că dacă nu s-ar revărsa

cum s-ar mai făcea lumină la Assuan?

Nici n-am apucat să-i spun că e subtil că s-a și

subtilizat în propria imaterialitate, că de la el

aveam toate materialele date pe spate.

Știa că-mi place să scriu pe apucate

dar a vrut să scrie mai bine pe la spate și a reușit, din păcate.

Plăcerea era în altă parte, pînă și cei mai

murdari dintre noi fac baie din cînd în cînd

de realitate, nu cu tot corpul, desigur,

nici măcar cu trupul, și doar în cazuri extreme

cu chiar Vasile Lupu”. Sigur că nu mă compar cu el

ar fi anti-model în desfășurare

m-am cununat totuși pe tobogan, spre trash, în altă parte.

Și am aruncat buchetul pe gheață.

Moșmondea din Păpușoi

Fără normă, nu ca noi. Asta-nseamnă s-o sapi

la toate nivelurile, te trezești cu ea. Și-ți ciobește săpăliga,

nu uita. Mai avea puțin și se materializa

deși nu se mișcase de acolo

prim și periodic în același timp, devenea secvență.

A dracului efervescență de hamal.

Experimental avea dreptate dar vrăjitorii cu cristalul

îl întreceau pe la spate: trebuiau să se întîlnească

și ei la un moment DAT, măi frate.

Let-it-be, be-tal-ii, cîntece prin bălării,

semne clare de romanță și alte anomalii

în vacanță. Face permutări cu noi prin filozofie

deși pare că gîndim singuri. Cu note mici la geografie

arăta numai partea luminată și stătea

pe o tulpină degenerată. Numai că n-o aștepta.

Sigur că se repetă și păcăleala cîte/o/dată

dacă nu oblic fățiș

cum că ar sări un fiș direct din apă... pe furiș.

Și în plus de-a curmeziș pe partea ceea laltă-

ntr-un tufiș, să-l faci salată de hățiș, măcar

o dată. Mă bucur că există cineva care să

ne păcălească atît de ușor, tare și precis

cum că ne vom revedea în același vis.

Tu vedeai dar ea credea

Să nu-ți faci scară din fuștei că te deraiez cu ei cu tot.

Au putut aceste fete să se aia prin perete

și eu n-am știu nimic? Cît pe ce să pic de loz-în -plic

că eram Pri(s)m. Nu-ți lua nasul la purtare că te-am pus

în corn de veghe. Și cînd te usturoiez nu-ți închipui

că fac pomană că nu tolerez. Să plîngi numai vinerea.

Ai uitat de fericire? Vezi să nu uite și ea, c-a mîncat

un bulgăr mare de cafea. În Fontanella au pus o statuie mică

că așa se potrivea. Întrun fel te păcălea și în altul pe la spate

te vorbea. Și cică te iubea și ea! Dar purcelul nu zbura

că era plin și-ngreuna. Nimeni nu exagereză

cîntărit în cuante fine greutatea ți-o afla

și-ți trimetea de la mine ..doar halva.

Mai bine să mă iubeștiși tu că altfel nu s-ar putea.

E un giorni de plăcere, n-am crezut nici eu

că ea nu are vreo calitate, dar părea.

Venus din porumb

Și de ce să fie ea mai prejos de Venus din Millet?

Că-i abia patru ș-un sfert?

Findcă n-au descoperit-o și-a ajuns să facă piatră generalizată peste tot?

(cu un netot)

Pusă la un stîlp electric nu mai lumina eclectic

ci pieziș ca țărănește șă își fac un rost.

--Și mai multe dacă vrei.

Nu te repezi la dînsa măi Grivei că și Guzgan.

-S-a repezit deja...

Asta n-are catifea nici de-un minijup.

Stă de veghe ori culege? S-a oprit în cer o stea

s- fulgere și pe ea după lege? Și un cavaler de ghindă

îi aruncă o oglindă să se vadă ce urîtă

s-a făcut singură?

--Sau poate alții?

--HAț! Întro archeologie nu se vede dintro mie

că-i păcat. Și cînd vin alții la săpat

se mai numește și prășit neadecvat.

--Plătește taxele la stat?

Păi nu, că mîinile lucrează-n alt substrat,

mai declarat. Și stă de tot la sărutat e plină

ciotcă de Amor.

--Furniculat? Sau dăla vag incubator

că se inspiră din decor ca un tractor de mahala.

S-a răcorit și ea-ntre foi că o dureau

de-atîta stat. E joi cumva?

Nu se dădea la Froy

Cănd intra întro psihicărie începea să plouă cu prostie.

Mansardell și mansardella își uitaseră umbrella și-i uda.

Nu pe ele ci pe ea. De nu mai putea.

Mai mult se fulleau decît se ciu pe sine

era ceva în neregulă între albine. Cînd ești trist

privește-n dreapta și o să-ți treacă

poate să exxxiste o dragoste atît de mare încît

să nu-ți dai seama că te iubește

doar dacă privirea ei te ocolește. În rest e ok.

Recolta din falduri negre tot ce mișca mai allegre

cu condiția să aibă pliciull la ea (ăla cu care se apăra de moarte

și moartea de ea: să le fi văzut jucîndu-se împreună...

aproape că ți se mișca fisa)

O specie mai monstruoasă o suspecta pe sus,

dar n-o găsea. De parcă toată suspectarea

s-ar fi bazat pe o sardea.

Și mai ziceai că n-are marea val și pentru ea,

co să facă ca balena la un buz sub mușama.

Cașalotunainta. Nu spre tine, ci spre ea.

Însuși molia cea mare candela o apăra

cu aripile ușor arse.

Se dădea

Se dădea universal în leagăn. Cînd nu, nu. Maxima

procupare e mereu cu fruntea la țăruș ca și cum fruntea

n-ar fi avut destule riduri, mai culegea și de jos.

Murăitoare în grăitoare.

Cică cea mai frumoasă răzbunare e să te răzbuni pe ea,

dar să nu fie o reflectare a propriilor ei gînduri.

Au și picioarele arătătoare, sau doar ceasurile?

Nu știu de ce maxima concurență era atît de prietenoasă,

nu-și dădeau seama că pică? (fall)

Între felinare de-alea încape doar o pisică.

În caz de pană de electricitate puteți s-o mîngîiați

temeinic pe spate, s-o demontați din memorie

s-o băgați cu coada-n priză.

Se va desfășurase de mult de tot

răcoritoare întrun hamac pe care nu a apucat

să-l întindă la soare.

Adevărul e că nu m-am așteptat să fie așa de cronică

tocmai d-aia am picurat medicină neuronică.

Se dădea la mine din perspectivă conică

ca o pîlnie ceva

și n-am mai putut-o evita.

La distanță de un lan

Ăla de secară. Apăruse dar l-au luat iar la subțioară.

Nu tot ce plînge suferă și nu tot ce suferă moare,

poate fi o manifestare artistică care fluture

că a venit să se bucure.

În orice caz unii așteaptă toată viața să-l întîlnească,

să disece împreună vreun prieten, să facă listele

să tragă de limbă persoanele optimistele

că s-a schimbat ceva. Iar ca să te îndrăgostești

de propria mătură nimeni nu speră.

Tăcerile diferă.

Sunt dispusă să fac pe mine sentimente, la comandă.

Am înțeles că sunt c-un pas în urmă, că nu știu să schiez

că la coperativă nu mai au orez.

Cît despre partea poetică o răzbunare

în plus nu strică, că nu mai salva pe nimeni de la mall

pe motiv că e rasist.

Avem motive mai bune să rupem rîndurile.

Cică ce amestec are ea în toate astea.

Poate știe cineva să-i răspundă.

Oricum, să fie concis că n-are bani

de-o cronică lungă.

Lipsa de Etalon

--Dac-am fi de tot oi cred că n-ar mai crede

Dumnezeu în noi. E o sag-așa mîrșavă de cînd are ăsta dragă...

Așa vorbeau doi oameni pe o stradă. De vitrine ce să zic,

alea n-au văzut nimic: cooperează în sensul că

stau una lîngă alta în prelungire sticloasă

și așteaptă clienți cu limba scoasă. mai și țin

în cîrcă cîteo casă. Uneori obiecte flotante care în semiobscurități

sunt parșiv tentante. Ornamentante, crăciunistice,

mușcătoare de portofel, artistice. Dacă orașul n-ar fi un creuzet

vitrinele astea n-ar mai primi nici un rozett (dicționar)

Bezmeticitor de molii, cu joben inconsistent

L-a făcut pe Don Juan să iasă pe partea cealaltă

un cățel plouat. Ea n-are mîndrie dar a molipsit-o el

nițel, că nu vrea să pară chiar paralel.

Nici nu suporta chanelu” așa că să rămînă cu el colonelu”

Drac în praznic la pomană nu mai caden groapa caprii

papă totul creștinește și își face cruce

pe sun blană.

Toată lumea suferă.

E o lume de contrast și în con secință (par-seci)

e bazată exclusiv doar (repetă altfel= pi, perioadă atipică,

evident că repetiția e o perioada, orologeru) pe suferință.

Că e bună, că e rea asta nu oiy mai putea să vă spun tot eu.

mai ales precum zicea și Coșbuc că nu-i dă nimeni

nici un ulău. nici măcar atenție, o fi de la detenție.

Un penta nu s-ar bucura de toată suferința,

ar pune-o doar la conservat și-ar consuma dorința.

M-am găsit, ca bădăran, să mă dau la ea

nu ca voi ci tot cu tot și tot nu mă vrea.

S-a făcut multicolor ochiul chior la semafor

cînd nu te mai aprindea. I-a trecut prin față

nu doar Moartea pe șosea ci întreaga existență

direct prin radiator să fiu sigur că carbonul (da, gagal, da)

o mai tînă-n brată. (rație 5, subliminală, împarte mereu

ca să nu-și depășească limita, unu pe doi, ceata lu pițigoi etc)

Că m-=a adus pe stratul trei de viață, asta era planeta ei

și-a trebuit să ți fac față (masca).

Se consola că Gellu Naum vroia să se lase de scris

fiindcă n-avea o masă. Și IonescOO scaunele (OO=U)

Ce dracu” să-i mai dăm și ei? Poate geamantanele?

să nu se ridice-n nori ca în Wells (oul de cristal n-a murit)

--Scuzați, le-a luat Topîrca.

--Ce, geamantanele? Chiar ea era năpîrca.

--Voi ați înnebunit copii? Jucați cu mine Țurca?

Ori Turkiș? Ori Țurcan? Să fie sca bra ur ca?

--Nu, Doamne, ăla vine doar la Tucan-Curcan.

(fuse caragiale mare? Aud?)

10 negrii mititei

Cei care au doar 1 la sută inspirație au nevoie cumva

de artififcială respirație la participație? Un om echilibrat

face fiftil-fiftil cu ceilalți și ei nu șiau dat seama inka?

E mafie pură, cafea de sub cafea, o inkă mai mare

nici k se putea. Pe corpul de ghips aruncă

tot ce nu mai avea inc-ă. Mi-am amintit de tine

prin poezie (m-ai mierlit), e o punte directă spre armonia divină.

La așa măsură aplicăm măsuri de pace.

de lasă-mă-n pace vrea să zică asta mi(n)kă.

Stă pe sentiment (pusical) și nu-i simt greutatea,

99 de oka de fier de-ar avea...

--Aveai Predestin și-l țineai la cutie,

las” că-ți arătăm noi ție, ne mîncai așa de vii.

Operai malincolii pe cord deschis, zece pe secundă?

Ori ești o f@ microundă?

moartea este o schimbare radicală (root)

ca imaginea din oglindă: o vezi cocncomitent

dar știi că nu e ea decît cînd o privești în slută

și fiecare plan e o oglindă (miră) în care vrei să mai trăiești (inerția)

---Intenția contează---

Nașterea e rană vie

Vorba prințului: dacă tot ai energie și ești în al IXlea cer (modul de x)

nu-ți mai face jucărie din helicopter!

Cînd n-ai de salvat pe nimeni, ce te faci? Îl inventezi.

Îl intratranzistorizezi și cu pumnul în mănușă

îl lansezi pe șine chit că după aia, domnul, te bagă la-nec pe tine.

Vrea să ne-ntîlnim pe viu, ca și cum am fi-ntr-o carte

eu căzusem printre rînduri, tu făceai filozofie

cineva rupsese apa c-o unealtă ruginie.

Îi lipseau atîtea allea dintro Genealogie

că le-a-nlocuit cu scara întrun pod de iasomie.

Iasomia s-a uscat, dar albu -n aer a rămas,

nerăsuflat: o cunoaște dintro mie că d-aia și Dan Spătaru

o intrase în păcat. Și cu lima s-a limat mai degrabă

să-l termine pe Băiat.

Asta nui Șeherezadă, e rahat emancipat,

lokkum cum ar zice turcii, că la noi ar fi păcant.

De nu-i dai plăcerea toată nici nu zici că-i însurat.

Și decît un cavaler (care cînd încalecă pierde contactul cu pămîntul)

mai bine să bată vîntul prin creier ( accent pe ultima silabă)

Încarcă prea mult cuvîntul

Și mă ține în regim fără direcție, deraiez pe toată orga plină de proiecție

tras de buzunarul plin direct spre disecție.

Dă oglinda jos din cui că acum se oglindește doar în ochii lui privește.

Ceea ce noi numim Dumnezeu nici nu poate fi numit altfel

că am face apoplexie. A-ncercat să facă bere

și i-a ieșit doar vermont, grievanii fără voce

au văzut și au tăcut. Cu o jalbă învechită pusă în proțapul nou

s-a trezit să ciripească ea din nou. Din nou!

Nu există acordare, ierarhia asta crudă e o cauză din care

nu se mai putea ieși. Mulțumesc de întrebare, am răspunsuri la kerem

Mulțumesc și de răspunsuri, întrebări nu mai avem.

Între bare e moodulul și așa aș vrea să-l țin

să nu scape foi grămadă-n catifea (florile verzi din las că vin-vermuth)

dar cum s-ascunzi toată grăsimea întro fustă, vai de ea!

Ar crăpa eternitatea (accord la nivel de accent)

și chiar Asimov veniră să îți vadă opereta,

s-o împungă cu floreta și să cadă pe benton (buy buy buy)

Ascundeți-o după bare, și va curge rîu-părîu

toate semne dentrebare și de travesti dă-l bun.

Nu logic, METODOLOGIC am ajuns cu ea aici

multă vorbă-i sărăcie

scoateți praful din cutie:

Nu mai e nimic aici.

Ai apărut la dublu v

M-a văzut cîmpul vizual chiar la intersecție și-am schimbat

diagonal această direcție. Childhood și Robinhood

se țineau de mînă nu numai în alte limbi ci și în română.

Se trezește greu ai spus, și-ai avut dreptate

era-ngropată-n sărutări venite de departe, așa că

am trecut la fapte. (ar fi fost inutil să mai consum

un sărut pe ea). iar cînd te-ai trezit ai constatat că nu dormea

avea doar alt tip de... vizualizare (ca să nu zic moarte)

dar ciurul a fost făcut cu plăcere mare

așa că ai închis ochii blînd și ai muncit în continuare.

Planetare? Numai dacă doare cînd vei fi izbit din 9echi)lateralul plan.

Habar n”are că nu are nici habar. Îi ajunge

că ne tragem pe șireturi de culoare ancestrale monamu

și că vechiul limbaj era un concubinaj cvasitetramarital.

Ve,nic unilateral. Io ți-am zis că se repetă,

dar nu cum și în ce halllll

Ar fi fost o desuetă dacă mai vroia și balllllll

Vaga impresie

Nu pot vedea pragul de sus dacă nu mă dai cu capul de apus

(pragul de jos) sau poate doar văd eu lucrurile pe dos.

Slow-Motion-Speer făcea un rid pe secundă

și tot părea mai tînăr decît tine. Cînd acumularea e prea mare

nu mai e nevoie de replică: dragostea noastră e EREDITARĂ.

Văd în ochii lui diviziunea magnetică. (și p-aia celulară) Dac-ar fi așa extrapolator

aș face nunta-n uniformă de fetiță (tot e el blond), cu bantă, pe coridorr.

Sau fără bentiță, ca un Ecuator?

Stinsă-n var. Cel mai bun mod de a nu uita e să le spui tuturor,

îți vor reaminti cîndva că ai plantat acest di(c)or ca un ecou

în catifea de cînd nu mai aveai sonor te măcina.

Temporiza. Mi-a șters calitățile cu guma, că era mai deștept-

știa în fundul inimii că-l aștept. Sau doar se convingea

că ar fi fost un caz inept de circumstanță să-l mai aștept

ca în romanță din care ea îl excludea.

O fericire de rezervă la care tot nu renunța

deci și măcelul continua.

Să fii în vervă sau invers e-o chestie de mood.

Dar să iubești așa precis mo face să fac fraudă.

Aurori și boreale

Colindam. Puneam și sare pe o rană-n care lumea

îmi turnase doar balsam. Despletind narațiunea

o forțam să mi se-nchine tam-nesam.

Ai cumva cerneală-n vine? Indigouri feminine?

Răsfirări de contraband?

Dacă el te luminează noaptea tu reflecți deja idei?

Asta se cam pedepsește, se oprește din avînt

i se va tăia o tonă-ntreagă de cuvînt la mîțul blînd

și-o să cadă gogoneață în curînd.

Nimeni nu-i de tot romantic, nici cînd trupul

aromatic pare doar un calambur,

o chimie-nșiruită pe un șnur de dinamită

care explodează toamna

animat de-un trubadur.

E de-ajuns o răsuflare să mai bată întrun Gong

și-o să facă tot efortul să anunțe-o nouă piesă

sub cortine ultrafine

Planul delta nu e o aberație:

PION

LOCȚIITOR

SITUȚIE

Șvarț and Negger

Era-mbrăcat ca frații Karamazov, dar nimeni nu se-ndoia

că e una și-aceeași persoană.

Noi nu vrem de la viață decît strictul ideal.

Omul de cînd e mortal se întîmplă cîteodată

în spital să mai aibă și vedenii și totuși

se-ntorceau acasă pe o ață elegantă,

fără să acuze firea

că a încălcat iubirea palpitantă.

Și acasă o tigaie îi așteaptă

visătoare a clătite: omul bun își mai permite

să deschidă o fereastră

în ideea că există primăvară, deși părea

pe sfîrșite.

--M-ai inoculat cu aur? Sau te-ai plîns pe la

Balaur că sunt mult prea elegant

și în visul meu constant te devii realitate...

acostant? Că mă acostezi nu-i jale

doar că te credeam în stare să respiri așa pripit, să lași aripile în urmă,

la o vîrstă-n care alții cu candori reverberale

stau cuminți in infinit.

Frumusețe deplorantă

--Ești nebun la glandă/ Aia nu mai poate să suporte o telecomandă.

Rîde doar din pantă, o-nclinație atît de naturală: el exprimă,

ea e primă și se joacă prin grădină.

--Am rămas televizor cu acordul tău mental,

fără tine din orbire fac circulator la mine, volant-nolant!

--Ai adus o diferență. Te lăsăm la coadă, știi. ca să nu

spui întro zi că nu te-ai zimțit iubită pînă-n bălării.

Nu poaiana, nu aluna dar nici frunza de arțar n-a simțit o adiere

de era să fac la cerere canal.

O să ieși din rîs cu targa de tergal! Nu știam în stilul rus

că mașina poa să meargă doar cu roțile în sus.

Sau că ce numim Apus poa să fie-n altă parte,

în Egipt de pildă Apsu.

--Mi-a distrus convalescența deși toată concurența a rămas acolo sus

se părea că voluntarii nu mai știu să facă pasul fără Cruz.

--E cam abuzzz. Să lăsăm pe maniacu

să-i facă plovăr cu acu ca păianjenul de sus.

Sfinx

Fără un sistem personal îți pierzi energia de pomană.

--S-adoarmă pielea că e o suprasaturație hahaotică

anormală! Ori e ne-vrotică? Mi se părea că am poluare neuronală, fără scofală.

Sigur a contribuit și regnul vegetal, a dat material de cruce măcar

la descătușarea asta și rufele puse la mascat

pe culmea impudicului Retrogradat.

--Silenz, cîți mușchi trebuie să ai ca să faci așa averi?

Și cum să -i coordonezi? Cu cine, cînd nu te ai decît pe tine

și nu visezi la cașcaval?

Dacă-ți vine brusc ideea poți să zbori, cine să-ți explice tot procesul

pe la cîntători? Faci sacrificii la buget ca să mai ajungi poet.

Stai Sfinx și te bucuri de bucuria noastră

poate o să mai deschizi o fereastră în spatele celeilalte.

La propriu. Virusul vieții e greu de explicat, o influență

a marelui Bărbat poate răsturna situația

cu care nu ne-am confruntat.

Poate un tonic adecvat?

În dansul ăsta n-ai voie să m-atingi, nici cu un periscoop.

Important e că m-am născut și am recunoscut elefantul.

Restul e trecut!

Safteluță

--V-a intrat bine în varză? Ea nu este o coplilă

deși e mai dificilă, care vrea o cerno bilă, ci Amor:

bună foarte dimineața, să începeți bine viața

dragă domnilor!

S-a întors de prin ponoare cam sărac la buzunare dar curat.

Dar (atenție, se repetă) să nu vă mai aud cu vorba „Emanciat”

că mai are hepatită, n-a scăpat.

Spaima ei d”aici venea: i-era frică să n-o mînce vinerea.

Sobrieza. dar falsa atît de tare că am pus-o la răcoare

eu cu mîna ta. Și mai are pietre d”astea

ca o mină tropicală de pe un teren curat.

ia să-mi spui, cum m-ai visat? În grădină cu mașină de frezat?

Că în general speranța nu are nici o culoare

de pătat.

Foarte straniu fenomenu să cunoască ea refrenu ăsta deocheat.

D-ăștia ca noi trăim de plictiseală.

O mașină de gîndit constantă e ca o batantă.

Azi toate romanele se exprimă singure. Are o minte urologică-

în caz de intemperie se descarcă și rămîne cvasi analogică.

Chiar dacă ești mort în pat ieși cu musca la plimbat.

Efectul place-bou se prolifică din nou în gîndul consumat.

Sfînta mea cu două guri s-antrebat pe lîngă alții de auguri?

Păi să fi venit la mine, doar i-am spus că vocea vine

înainte de oricare-alte călduri.

Plîng cu încetinitorul coțofenele în piață și-ar da

orișicare viață pe una mai săltăreață.

Numai dînsul se socoate, are conturi limitate și-i e frică de dușmani.

Cînd a luat în ocupație scaun aspru de creație a crezut că-i rotativ.

și era rotat săracu numai că în sensul invers acelui venin.

Sistem de groază

Te lași de scris din diferite motive sub o veioză-curcubeu.

dar nu mă păcălești pe mine, nici eu. Viermele-i născut

în buturugă, nu în Carul mare.

Mă aștept doar cînd știu sigur că vin (cohen).

ca doi mari psihotici traversăm tavanul rezistent

de parcă Watteau ar fi avut model de vinilin

pentru un nufăr genuin. În sistemul ăsta de groază

totul contează. Era cam semiîntuneric în filtrul mare de idei

și se-nvărteau la paralele doar zile foste glorioase

dădeau la oase porumbei. Uneori trebuie să plătești,

altfel de ce muncești? Bătută dulce de povești cartea prinde greutate.

Accentele se iau de mînă recicla(bili!)tate.

Nu mai cred în merit, luați-l înapoi, vezi să nu te tragă

crucea peste noi. O Labilitate chiar de nota doi.

N-am perversitate, a fugit de mult și aia de la noi...

De mai e dreptate vă las s-o descoperiți chiar voi.

În realitatea sufletească se vedeau cu ochi de iască

cum erau cuadevărat, nuzi în orologerie ateptau și ei să vie

vreun handicapat.

IN(J)AW

(Ineu pe românește)

--S-a mototolizat sau ne mai cîntă cu țiuitorul de-al ei?

Nu s-a știut pînă acum că bietul steag are și el

iubire fîlfîioasă de aeropag pe la pigmei.

Ea era clei. Sau mai degrabă vax de-al ei.

Rîdea ca proasta din condei cînd nu scria.

Juca ho-kei pe la idei. Cu puk-uepuizat al ei.

--Să nu mă iei!

--Păi nu, că nu ai mau rămas. Se giugiuleau de-un ceas

și ceasul ăla nici nu mai mergea.

--Ești psihopat? Cum de spui ora fără cruce?

--Era pe la bomboana trei, acolo unde e mai dulce

boaba de mei, coliva mică are luce.

--Chiar printre ei? Așa se face? Și noi stăteam doar pe un ac

și ne feream doar de gîndac sub vechiul tei.

--Era holtei, au răsuflat. Amantul ei nevinovat

din cer s-a porumbelizat la semafor.

--Erai tutor?

--Da, măi creștine. Topisem gheața de pe tine c-un arc mai mărișor.

Îmi obosisem mușamaua fără spor.

Ți-am aruncat și cu o sticlă pe picior.

Aparte că te-am înțepat cu sula la ecuator,

violătot, și n-ai țipat. Erai martor? Acum proscris.

Și nu mă deranja în vis că fac fuior.

Crusht pie (clocitoare)

--Mi-am bătut capul degeaba în incubator.

Puii toți au dat năvală, cloșca artificială

printrun artificiu groaznic cloncănea de zor.

Pe mandala înghețată mai dădeau o alergată

și erau sfîșietori de vulpată.

Gogoloaie împufate îmi alunecau în noapte

pe cărări de vis, să fi fost chiar eu acela

care a reglat temperatura-n Paradis?

Avusei ori nu femelă?

C-acuș iau o manivelă cu ea în parbriz.

Ne jucarăm de-a uscatea pe o crustă înăsprită

prematur pînă cînd eternitatea a mai dat un tur-retur.

Bunghi-n ciamping și împinse înacelași sens

două trupuri spînzurate s-au bunghit pe săturate și-a ieșit bingo-bang.

Un student pe o sulfină tot trăgea de medicină

să nu fugă-n element, iară eu cu voia voastră

am închis puii-n fereastră

că erau prea mici să vadă chiar așa ceva! (cu roadă)

Ca China Doll

(sabato)

Murise-n gînd cu o poveste pe care nimeni n-o știa.

Spera să mai trăiască-n ea. Altfel se dovedea că nu fusese

pe măsură și că scrisese el povestea, nu merita.

Dar din păcate nu citea. Lăsa să curgă amintirea,

să-și sape singură o cale prin durități neandertale

de cînd trăia. Și-o amintea dar n-o credea. De ce-ar fi scris

așa ceva? Ori avusese vro durere de măsea?

parcă se industrializase deja cu table vechi nu mai avea.

A naibii de aterizare de ce-l lăsase-atît de singur

și golan și mai avea doar un Borcan pentru Hibridizare.

Și îl durea Chilam Balam că noi nu prea înțelegeam

de ce el se numește-așa. Acest nebun mă inventa.

Și ca să nu fiu mai prejos îl inventariam și eu.

Dădeam rateu după rateu la punctul fix.

Și poate doar Sălbăticia a îmbinat filozofia

în corpul meu de catifea.

Pe cînd în mine mă-nchideam ca o umbrelă inutilă

sub prima ploaie pe ocean era umilă. Mă mulțumeam.

Așa e moartea,

ca o spirală infinită aprinsă-n munți de-un indian.

Fluierat în casă

Nu cînta, se fluiera, deși știa că fluieratu-n casă aduce pagubă. Groasă.

Fulgerul în bec rămase ca colacul de mătase pentru rană de-nfășat.

De vroiai să stingi mătasea erai electrocutat, te trezeai cu ea în casă

foșnitoare de păcat. Un Corvett imaginat o ducea prin destinații

prea greu de imaginat. Doar o luase sănătoasă la-nsurat.

Orientală doar de formă, dar cu duhul complicat îl făcea

să-i zboare părul invers decît uraganul fascinat. Și cînd vroia

să mai coboare cu pionezele pe trenă o țintuise în arenă.

Și cînd mințea că nu e ea se obișnuise deja să-i facă

scurte penitențe-n catifea. Nu confidente ci direct fără perdea.

dacă vorbea se coșbucea iar dacă nu nu mai tăcea

spunea și ea cîte ceva să dea toți dracii de nu-i ea!

Nu apărea, doar dispărea, cu sine însuși fluiera

se-ncolăcea pe paralelă deși nici tocuri nu purta.

Elementa. De cînd făcea așa nici nu știa de ce

nici să mai creadă despre ea în șir. Deșiruia?

Știa deja să tricoteze acolo singură în vînt

să megadesacralizeze orice cuvînt?

Dezvăluiri pe tema Papa-Verde

Acuzați-o pe Mayari că l-ambrobodit pe Geo dintro altă

imaginație. Vroia să moară în apă, dar fără să se ude la arhivă.

Însă chiciul evident din seara aia semăna la tort cu o colivă.

la care Miguel a reacționat corect, din punctul lui de vedere din piept.

L-a lăsat pe Geo pe plajă, la o gargară

și a verificat cu corpul lui dacă are aptitudini

la vioară. Vroia să moară? Sau știa mai bine decît el

că o va salva Geo, în ultimul hall?

Și atunci, ca author, de ce mai avea habar?

Doar ca s-o omoare după aia între două valuri

surde dusă lung pe lîngă unde de hamal?

Iar Chipopo, exasperat de lungimea indiană

a imensului păcat l-a numit romanul fluviu

care nu s-a mai vărsat decît cînd Delta cu grijă

au protejat. Piramida corporală cînd cu totul s-a mișcat

era Geo care-și cunoștea colinda

și știa că pîn la urmă o s-o ia doar

pe Florinda. Dona cu un calendar.

Balta (spanisham)

Cu o mînă mă-necam și cu cealaltă făcea balta noastr-asul

pentru altădată.

--A dat spargeri la Borcan, castraveții de pe ram

vor să vadă celofanul deîndată, să vadă ei cu ochiul dus

că n-are nici o pată și sufletul ei descompus în sare acetată

l-am văzut de-atîtea ori că merită

să mă mai închine-o dată. Asta e laborator

undă demagnetizată separată îndecor și de mine

asamblată cînd eram un tînăr om dintro bucată.

Am plantat-o între fire ca să sară în neștire de pe Nodul Gordian

ca o cioară primăvara ce vede lucind comoara

în pămîntul grosolan.

Primul arc pe cînd fumam îl aprinsem din greșeală

nici o altă socoteală în cap nu aveam.

Că e laie, că-i bălaie mă lăsa rece la naie

pînă cînd a ei prezență a făcut interferență de cristal.

M-a făcut să pic din stall gîndul liber, tropicall

descusut de rație

am fost ultimul hamal la umanitație.

Și Opera și Copilul

O să faci volum la poker ca o sagitație,

au crescut mirese-n pom de la inundație,

luzer veșnic ambalat întro vegetație de păcălat.

Aș fi vrut ca ea să nu mă aștepte la toate colțurile

credeam că mă-ncetinește dar mi-a aumentat rotația

căci dintro răceală crudă s-a născut pirația.

Așa și cu dragostea albastră, nu prea se uită la CV

nu se ofilește-n glastră, maipoate avea copii

și de speța noastră. Caut soț NE-UNDER-TALL,

ofer constelația, nu mi-e frică de crotal, mi s-a rupt senzația.

Coroniță de scîntei a bătrînei Havișam

s-a aprins de la prea multă silf-încontemplație

c-a Luceafărul pe geam ne urmărește. Încă?

Nu s-a izbit de diamant și-a scînteiat de capul ei?

Ce derbedei, imaginează-ți draga mea

ce-ar fi să se-ntîlnească ei, în negru pur de catifea.

Mîrșav de noi am arăta.

mai ales că și Berheci a lăsat ca-mpușcătura

să-i facă cam pungă gura.

ca și vrabia-l rugam:

--Dă Doamne ca niciodată să nu mă desprind de Ram

NEOMOLOGATĂ TOATĂ.

S-a făcut iubire-n SAT!

Fără ocupație, rața-n undă s-a lansat chiar pe subsenzație,

nu era adevărat și totuși fără gravitație s-ar fi înecat planeta.

Dacă nu era umflată. (Chestia cu presiunea ți-o amintești încă?)

A rămas-o baltă. Semiscurtcircuitată întro rară salbă.

O imagine fără de brazi, cam ca la Bicaz.

și din ploaia nichelată o turistă-ntîrziată a pierdut

bagaj oranj cît o roată. Faci apopolexie? Aș!

Dă-i la perorație că-i sensibilă acolo

și primește-n grație. Are plexul poleit de la carburație,

Altfel îi făceam vioara barcă cu motor.

(a-nghițit cacofonia tot ca pe ceva minor)

Chestie de StiLL. Nu făcuse pe viteaza încă

și-mi făcea iar coagulație. Știe la ce mă refer.

Că apusul ăla m-a surprins și pe mine nepregătit

și fără rotație, s-a dus dracu șandramaua

am rămas cu mușamaua, ca la operație.

Și mînușa lu Dali, poatte cam bleojdită

a-nceput a mai bunghi ața cusută.

Mă doare-n pixel dacă chelesc

Producător de energie IQ-ul a rămas uitat.

În caz c-ați dat-o deja în bară cu celelalte, că-i păcat.

Singurătatea mea cuprinde și ultimul, neapărat.

Nu sunt tăișuri, ci sunt unde pe care i le-am ascuțit

care pe unde-a nimerit. M-a văzut în Super Market

și știa că sunt soi rău, mai greoaie ca tăcerea

ce-o purta în spate, zău. La analizat de date

îmi plăcea să mă pricep

capul meu cu multe roate cînd mi-l selfish-regizezi?

aNUNAKU RIDICASE BURSA-N SUS,

că păstorul o sfeclise

confundase iar apusul cu o serie de vise

sfărîmate.

Geografia se opune fără rezistență: cum e

să urci muntele-n secvențe de jos, din depresiune?

Fără presiune (stop motor), fără poleială-n corp

fără mamosecție, numai marzipanu știe să facă disecție.

Altfel s-ar urca grăsimea la cota de sus

și-ar muri mereu găina cu ceva de spus.

S-a îmbogățit umbrella, i-a crescut o spiță

ea credea și eu credeam, dar era halviță.

Nu degeaba mîța are capul calendar, pătrate,

de pe cînd cînta ecoul live

fără vreun glas aparte.

(supraviețuirea după moarte)

Fiecare face ce vrea

(the winer loose it all)

În proud of you. Legat de punctul negativ te voi dansa

primul la nuntă, că am crezut mereu în IV, ca în propria nuntă.

Doar că eram mai daltonist, un stop întors pe dos

ce luminează înfinitul de sus în jos.

Nu știam că mai aveți nevoie de o zdreanță

să dea avînturi la băieți din lumea cealaltă!

Mai punem pastă de la noi, mai dăm și cîte-un dinte

că prea ne-am săturat! de boi d-aicea înainte.

O potriveală mai fățiș putea oare să facă?

Să pună oasele cruciș în teacă?

Lasă c-a plîns și ea destul pe la mărunte colțuri

și i-am trecut prin filament numai cu ghiorțuri.

Sta cu burta pe ciment să-ncălzească oul

care n-o credea că poate face pe eroul.

Si fura cu mîna mea, jur pe cartea sfîntă

că de frică leșina și-o aduceam iar frîntă.

Ne stingeați ecoul parcă aveați capace-n rai

: Mă întreb fără urechi pe unde respirai:

I LIKE TO DO IT; I LIKE TO SHOW IT; I LIKE TO ROCKETIT:

Se-nvîrtea singurătatea pe aceeași undă și tot nu putea săraca

să ne prindă-n fundă, papillon pe pielea ta

întro vale-adîncă, o să moară fără floarea lui de stîncă.

Un pirat mai caniball n-a văzut Parisul

că mînăncă domnul Dip de cînd are visul.

Prelungire de crotal altoit pe dungă,

cam ce fel de cașcaval doamna mea mănîncă?

Cel mai ieftin, drag de tot, de un pence net și ot.

Dacă e filozofie „ a-nțelege, n-o mai pot”

să se facă străvezie și să moară fără mort.

M-ați adus în perspectivă, m-ați spălat, m-ați pieptănat

nu lăsați locomotiva fără de vagoane- pat (apel)

Ăsta e teleportat?

O figură mai senină nicicînd centru n-a jucat.

--Să mai facem conferință?

sau trecem la APĂRAT????/////

Numai El

Numai El poate să fie atît de penibil încit chiciul

să-l prindă bine ambalat,

așa bătrîn și demodat a incercat să placă

și nimeni nu s-a îndoit că e în barcă.

Poate doar peștele rănit de arcă.

Că suicidul gratuit balenele l-au inventat

că nu mai încăpeau în apă.

Așa pilit încît vedeai prin el o altă

plină de idei, de formă maltă,

Pe mine zău m-a păcălit în plin-ascensiune

aproape m-a înzărzărit în plină stagiune.

Repetă plinul, draga mea, și să uităm de sfada

care odată ne rodea în cer la ora aia.

Îți dau un sul de catifea și tu să-mi dai andreaua.

Contractul ăsta e semnat n-ainte de-a te naște,

eram așa de neatent c-am așteptat pe ace

pe cracă și apoi pe ram

să mi te-aducă-ncoace.

dar nu strigam, că nu se,,, face...

Lună de miere în peșteră, la Cap-a-Docchia

--Să sfîrșim odată! Știi că te aștept. Matrimoniul ăsta

mă sfîșie-n piept!

Alimentezi sfinții pe față iar pe mine mă lași așa,

fără un cot în catifea.

Minijupul ăsta umbla tăiat ca și cum nimic

nu s-ar fi-ntîmplat la modă. Fiindcă moda nu știa

că există catifea imbrodă, catifea de ce vrei tu

să mă aduci în stare să fac chestia cu fraga

în cărare?

--Saxifraga vrei să spui, m-ai tot subminat în pantă

și acum, că-ți sunt amantă, vrei și pui?

--Să se ducă dracului catifeaua ambulantă, altfel

o s-o urc pe pantă de-andărătul corpului.

--Să nu faci așa prostie, că-i crăpată pîn la fund!

Nu se vede în icoană dară spița ei cu blană

tot coboară în afund. Prevedem o pungă plină

de a cărei greutate mai atîrnă și un sac, al Moșului.

Ăla pe care Păcală, l-a făcut să vadă-n scoală

vite ipotetice de umbla bietul prin gîrlă

pe șine estetice.

--Îmi dau seama cu stupoare că întîi trăiești realitatea și-apoi visul.

Și eu mă credeam prostscrisul absolut întîmplător.

Chiar veneai din viitor? Nu ne omorî cu scrisul

ăsta prea sonor. Divorțasei înainte de-a te însura?

--Așa și-așa. Și iar așa. Ceva care mă scotocea

în timp ce mă bălăduia pe la izvor

de-a trebuit să-mi iau nuia, s-o-mpodobesc

și s-o trimit pe calea Viilor.

--Asta laif introspectează, nici rază nici antirază

și-a găsit limbaj comun în care interceptează

tot ce spun... (toate cuvintele)

Passe-ball

(canon: parădaisicăl for myself)

În meciu ăsta-u început să folosească-n loc de fluier

bîte de plută cu falseu, să nu mă doară vreun puseu

la mîna ruptă. Nu vreau inel cu cap de mort

ci c-o monedă de un leu, în loc de voaluri curcubeu

că d-aia-i cucurbitacee. O nuntă-n piață la Releu pe cînd Adam era plebeu

și se lăsa purtat de ființa fictivă. Dădea cu șutu în bordură

să se convingă că-i desculț și cînd primea vreo anvergură

i se rupea un dinte-n gură: să nu renunți.

Cu material de calitate ar fi făcut mirese plate

pe bandă, de jeleu, în care să se vadă toată

anatomia deocheată de PromitEu.

Nu c-aș avea vreo rofuială, n-aș fi bărbat dac-aș avea

și vaca asta siderală s-ar ambala.

--Să-i faci nevastă lu Păcală!

Și a ieșit, pardon, chiar ea.

--Dă-i Doamne mai multă migală, un microscop,

un chichirez să nu apuce să se-apuce

de pixul meu de pe Cortez.

Că pasta mea-i aproape goală

și n-am nici tomatille încă,

s-o decorez.

Ciorapul-Mănușă

El știa c-o să ghicești dar nu te credea în stare

să ghicești așa de tare-ncît să pară că gîndești.

Cînd de fapt sunt doar povești. Automatism sonor

lucra în numere concrete și imposibile de sus,

e matematică Precistă cu toate cifrele corpus.

Luați pereții să nu cadă pe noi

că oricum nu-i nici o pagubă, sunt subțiri

ca luzerul înainte de pierderea finală.

--Ce mai stăm la plîngăceală pe platforma sinilie

dați-mi un sarailie în costum de mare gală.

--Ce realitate frumoasă ar fi asta! Aș putea să-mi iau din nou

la scărmănat nevasta, în ecou de ou.

--Ea nu crede în iubire, a ferit-o Dumnezeu.

Și în general îi merge tot cu plin pe drum de seară

parc-ar fi mîncat secară din proemineu.

--Nu fii rău, de midineață măgărușii ies din ceață (buniuel)

întrun cintec de Dulău. Și același Dumnezeu

îți va da întîi dulceață, poi un șerpălău.

--Nu vă pot cualifica. Mi-a ieșit o perspectivă

cu tot cu locomotivă si mă vede ca pe-un zeu.

În iubirea mirătoare

Unul plînge, altul doare. O astfel de separare în baza plîngătoare

pare-o baltă pe asfalt.

Înecată ca o algă a murit subliminal

O aruncă dintro altă în aceeași, tip jonglant.

Să se rupă n-ar mai face nici un ban.

Scufundată în vitrină face inima citrină

amanita vulnerant.

E lumea asta găurită din pol în pol ca o mărgea

executarea e silită, afară toți din catifea!

Rămîne semnul ei flotant prin uriașa piramidă

în carea-am fost chiar mai galant decît Gheț bi, Gheb-ți și chiar Ghe-boi.

cu culionul după voi aruncă biata Paraschivă

din Parascoi. Pe mușuroi tristețea ei e prea fictivă

zici c-a înfipt crucea-n colivă

să-i facă cort din pielea ei. Cașa-i la noi!

În embrion Pedagogia de mînă cu Mitologia

au vrut să intre în păcat și poate că i-a și lăsat

că Darie nu a uitat!

„Munca l-a făcut pe OMU”, lenea l-a intelectualizat

folosindu-i materialul cu permis de la Băiat

și-au numit-o, ca-ntre-specii, Operația-Păcat!

care văd că dintrodată prompt un semn a ridicat.

Se lăuda

Se lăuda la bibilică dar n-avea spor la bibiloi,

în bibelouri va să zică stă toată viața de apoi.

Un accident murea de frică și frica se lăsa pe noi

ca pe un zid de piatră acră nestinsă bine. Și apoi

nici viața asta nu e mică dacă gindești în plan binar

unde nu mișcă nici furnica nici puricele ideal.

Nevoia de-a pricepe totul a fost o cauză eternă

și-ar trebui să credem totuși

că e o dragoste maternă care respinge puiul mare

ca să-l învețe să trăiască

chiar dacă pentru astă tască îl va vedea poate-n frigare.

Să nu lași să îți scape asta, nu te mai întîlnești cu ea,

decît sus, pe platou, la nazca, și poate azi la o cafea

că e așa nehotărîtă în ochi dar mai ales în simțuri

încît îți vine poleită să o ridici tu între sfințuri

să-ți dea senzatii preacurate deși, tîrziu, la analiză

i s-au găsit cîteva oase care-o țineau să-nfrunte-o briză.

po doi

(familie vax)

Cînd aflu ceva nou am tendința să vorbesc, deși cică pe la spate

grav ca corb-o s-o mierlesc. Am pupat amenințarea

și ea nu s-a necăjit. Să mai zică astăzi marea

că din valuri m-a popit (CC).

Îmi plăcuse încercarea, prea era cu șit pe șit,

Delișansa aia încă nu credeam s-o văd ieșit.

Nici un blug din lumea asta nu lovea așa cumplit.

Numai el putea să scrie, numai el etceterit

(măcar a încercat să se laude cu mine, voi nu)

a căzut din Geografie încă un meteorit. Nu știam că Gio grafia

se întinde-n infinit. Bănuiam numai că barza

ne-a adus fără effort întrun zbor de doar plăcere

cum ne-am mai obișnuit.

Nu știam că stă pe coș fiindcă nu mai are pește

că dădeam și noi de veste.

„Dar de-acuș s-a isprăvit”.

Șinea cu ea

Răscolea timpul și nu mai găsea secunde. Erecționa carnea

cu o mie de manevre dar carnea nu-i mai răspundea.

Abandonase o speranță, pe cealaltă o sugruma în timp ce terța stoarsă toată

în candelabru se-nălța.

Uitai să spui că-i o romanță rămasă de la nimenea,

Cînd au deschis acea cutie li s-a părut că patina.

dar nu cu ea. Dezvirginase mușamaua

dar mușamaua mai trăia, pe mese albe leșina potaia

să-l păcălească numai ea. Un tirbușon uitat cindva

din nou la ele se uita. Să fi greșit încărcătura?

De ce toți dracii nu mergea??

Să fie toată dinamita un focus de paya pa pa?

iară paianta ei cu totul să fi căzut însăși pe ea?//0-=?”

Înmormonea cu mormoneală de-mbrobodea așa ceva.

Umbrela ei cu floricele e ciuruită dar ținea.

Ținea cu ea.

Storcea din liră material

Ne-a amînat la storcătoare ca să culeagă mai cu spor

că doar și moartea se transformă în ceva, altfel

ar contrazice legea conservării materiei, îmm?

Conceptul are greutate, căci altfel cum s-ar mai mișca?

Rămași fără comunicare, cu gheara prinsă în perdea

tăcerea lui ne despica la întrebare. O VROIA.

Un hall oyn fusese nunta și nu se mai prea sătura.

Falsificase burlăcia, cu îngerul se-nlocuia

și la un moment dat cărarea le-a spus că nu se mai putea

să-i care singură săraca mai ales că au tăiat

în zori toți plopii la șosea. Degeaba te dădeai albastră

de frică mare draga mea și m-ai făcut să fac ca uliul

pentru o biată turturea, ultrasafe.

Cîntăreau sufletul cu pana, dar pentru dragoste aveau ceva?

Doar greutatea lor în aur i-ar fi putut acum salva.

Douî molii stinse traversează Cerul

L-ai văzut pe Efemeru? De ce să nu-l dăm în două

să ne facă niște ouă? Focul citric din privire

să i-l facem amintire. Și să plouă. Cum să plouă?

Că ne udă catifeaua, s-a dus dracului safteaua

de cînd hăul temporal. Fă-te flutur de mătase

să-l ademenești în cale cu un fir ombilical și io

o să vin din urmă cu o plasă cîntătoare funeraL.

Omenirea evoluează, nu-l lăsa că evazează

pantalonii la final, e mai șmecher decît sfinții

care-n stil ornamental defilează prin icoane

noua modă corporal.

Fulgerul de pe șopîrlă în paiete transformat

strălucea mai ondulat decît mai fusese-odată încercat.

Și m-a pasat. Ia-ți ideea la purtare, fără cuminecătură

o să ne trezim în pat din prima tură.

Și așa s-a întîmplat. Moliile profitară de bărbat,

un abuzat, și pe buza lui obscură

cu otrav-au picurat. Vei fi iertat?

Nu știu.

Pledoarie

M-a împins cu furculița să mă-nsor cu chelnerița.

Prea multe principii frate pentr-un suflet păcătos!

Scrie titlul pe la mijloc, începutul e mai jos

din cîlcîiul lui Achile prea frecvent dînsa își face

perniță de ace. Unii-ar crede că-s exult, m-am obișnuit așa,

e prea grasă de saftea, o mai țin în catifea

să-i brodez îngerărie de perdea. Fără perdea?

(că și-așa e oka)

Stelele din palmier mi le-a dat fără să-i cer

și ma-n-datorat în plan

tot imperiul ottoman îmi părea Șalvarerie

întrun vînt dușman.

Nucu mapa cicu sapa ars dosar m-am prezentat.

Bine că n-a tras apusul jos de tot că s-ar fi văzut

și un os de cașalot.....

L-ai îngropat în sărutări, asta-i trădare de direcție

oval pătrat si pură MISCONCEPȚIE.

Și cînd i-am spus că n-o iubesc

m-a tras în planul omenesc să-i fac o demonstrație.

Chefuri mici

Dacă tot nu public, scriu. Pe divan un drac șașiu

vede lumea-n vișiniu- acru intensificată.

La viteza cenușie am adăugat de kiki un organ care pulsează

să vă văd cum trepidează, că tot nu rimează

contradicția asta totală, e așa plictisitoare: mă uit la ea

și nu mai moare. Am rămas cu chefuri mici,

ați văzut un spectator care-n mare nesimțire

s-a urcat de sfori pe scenă că e mai sforăitor?

Umflă pînzele-n cortină, spune-i tu că nu e arcă,

să se care draga-n barcă fix de unde a venit.

E nevoie de liant ca să poarte-un briliant de la minus infinit.

Voi mai știți subtilități? Sau le-ați epuisat incă?

Pe parbriz decapotat se prezintă tot peisajul,

asta ne-a îmbătrînat de cînd calcă ambreiajul

chiar din pat (live potka!)

Folosești cuvînt curat? Tocmai tu care-n urzică

ți-ai făcut doar chefuri mici,

mai numite și furnici?

Pot Odds

Cînd i se-arată vreo carte mare face culoare iar în obraji,

altfel dispare ducînd cu dinsa un corp oranj.

Nu există înșelătorie pe care el să nu i-o cerceteze de sus.

Executiv, cu gîndul dus își face singur datorie în Terminus.

Dac-ar fi la mîna mea, ce curaj aș mai avea?

Statuificat în parc nu se aștepta să-i cadă

chiar o lebădă în cap.

Dincolo de transformare, n-avea nevoie de milă.

Își vedea de clorifilă și-o muncea în animal.

Stătea atît de prost la capitolul ”Necunoscute”!

De fapt puțin îi păsa de capitol, la drept vorbind

Roma nu fusese pe lista ei turistică-- să-i faci cu ochiul

ar fi însemnat să declanșezi o tremurare Artri(s)tică!

Intrați ghiule în borne de piatră și tu taci cu binișorul

că e ocupat odorul. Cîte șanse ar fi fost să se fi-ntîmplat pe dos?

Și să-i treacă lumea mea prin imagine deja?

Kalvin exclusiv, dar mare.

E nesimțire curată să folosești operele marilor artiști

după înhumare.

C”est la vie en contr-jour

(tot gotică)

S-ascunde în contur cu eliptica (ca să nu mai pomenesc toată criptica).

L-apucă o durere de amur mai bătrînă, chit că-i dur.

Să-i fi dat doar ei pe mînă tot bănetul ăla pur

ar fi fost uluitur. Nu de Alta însă manta cînd alunecă prin ape

repetîndu-se-n dublaj s-ar numi la noi miraj doar ca să-i scape.

Și scăparea ar fi moale, c-o minciună pertinenetă,

el inventa, ea inventă fug de ochiul remarcabil din Polentă.

Ca să spui ceva ca lumea întro lume dezinvoltă

se făcuse crai de tobă dar ea nu bătea la (p)robă că-i absentă.

Complimente complicate îi făcea doar el cărare

prin pădurile soalre spre palatul conjugal. Nu era nici portugal

nici n-avea pe piept vreo dungă, în supunere prea lungă

o ținuse la altar. Dacă ea mușca o brînză -- el citea scirbit

un ziar. Doamne, nu ne da poruncă să mutăm din calendar

mîțele cu coadă lungă ca să facem vreo favoare

pocitaniei oroare. Mai degrabă dă-ne rînza,

p”aia știm s-o apucăm. Nu vrem mutre delicate

care ne înjură-n somn. La așa singurătate s-a găsit un post-fantom

să aspire cu urechea, să respire prin perechea și să care și-un vagon

Măturam postpone

Măturam după saftea tot cu ochii în podea. Să fi fost duminica

brodată pe catifea de farseur? Și unde-s eu?

Coada ochiului mereu am ținut la dirijor, n-am văzut nimic suspect,

lucrul lui înalt și drept imi părea devastator, dar am vrut să mai aștept.

Din respect de narator. Una-i scrisul, alta-i fapta, tu m-ai luat din cer cu captcea

și m-ai pus la-nnamorat în borcan cu castraveții

ca să rîdă toți băieții automat.

Nici măcar n-am încercat. Nu eram așa vitează să te cred un duplicat.

Și știam că la cireașă tortul nu s-a terminat, o puneai așa, de formă,

să avem și noi o normă... de mîncat. Coagulat.

Ieși pe ușă în viteză, intri iar, neapărat și aprinzi din nou veioza

ca să facă Filofteia bal mascat.

Las că știu că m-ai trădat! Pregătiseși un bulldozer doar ca să mă dai un MAT!

Nu uia că sunt și FROZER.

De legat...

Daccă

Daccă nu s-a-ntîmplat nimic ar trebui să se-ntîmple ceva: încep

să mă perpetuez în mintea mea. Că liniștea din filmul mut

e liniștea de la-nceput cînd doar atomul alerga. Digesta care nu gîndea,

dar digera. Mai calm de-atît nu se putea. Înfășurînd pe Gramofon

tifonărie de cocon care cînta fără să vrea. Era sadea.

M-am prăbușit de lîngă ea direct la sol și tot mi s-a părut nasol

că mă vedea. Nu raționa, DEraționa. Îmi lua un fir și mi-l făcea

cotton la loc, așa noroc te cam făcea din om-neom.

Să taci harpist îmbujorat că mi-ai mîncat

figura mea cea mai de still, că nimeni nu-i așa copil

să creadă că m-am căcățat în cuiul tău predestinat

de amarill.

Ys, draga mea, nicicînd aceasta n-o uita că ies vernill.

S-a

S-a urcat pe un afiș cînd avea ochii închiși, i-a plăcut, nu i-a plăcut,

a durut sau n-a durut... Întrebări referitoare la ceva neîntrerupt

ca cireșele-n pictură la urechea unui mut. Fiecare geam reflectă

o bucată de trecut deși omul de pe stradă jură că-i doar azimut.

Umbra plînge înăuntru și se vaită pe pereți-- dă-i Cezarului o zdreanță

Dumnezeu a renunțat și pe ochii de faianță o friptur-a aranjat.

Să-i bagi în aceeași oală n-ar mai fe deloc modern,

S-ar simți Eternitatea păgubită de Etern. Și cu zdreanța ce să facă?

Are șifonierul plin. Dac-ați fi spălat-o barem apriori de venin...

Uite, nu-nțeleg nici eu de ce tace ca o proastă în fața lui Ptolomeu.

Ca să scot frica din ea i-am smuls inima cu totul și-a rămas pe pluta mea,

priponită însă fiindcă tot la saramuri trăgea.

O s-o țin în visul fix cu cuțitul de onix--

asta, neamenințată, o să facă punte lată

peste Styx.

O scutire

O scutire medicală te-a trimis în Panama. Treci la treabă căci genunchiul

doar puțin te va durea. O să afle cu stupoare restul oaselor sunt bune:

s-a-ncurcat ceva în lume și-o să ai de descurcat. Poezie mai banală

nici ea nu a încercat. Se visa în clopot mare, în Crăciun reverberat

morga aia plutitoare cînd așteaptă toți copiii un cadou nemeritat.

Am zis nemeritat? O”Henry știe mai bine, are proză de la mine pe termen

nelimitat. Trei lulele ale păcii pînă-acum s-au fumegat, mai clociți și voi cimetul

că e rece pavimentul unde-a stat. Și din ouăle de piatră nu mai iese nici o muscă

la... persecutat. Păi cam asta-i e menirea, de persecutaj total,

ghicitori se pierd cu firea atacate din înalt. Nu știa de ce sub zîmbet

îi stăteau dinții-ncleștați, să fi fost doar o pedeapsă pentru ceilalți?

Din pornire interioară m-a iubit intermitent

o s-o las acum să moară... mai latent.

Natura

Dac-ar vrea eternitatea să ne pună vreo-ntrebare ar începe cu o floare.

Și în floare s-ar impune ca un specialist de nume derivate spiralat.

Lipsa de condescendență a distrus-o repetat, merita încandescența

chiar și-n pat. Cînd ajungi la fundul pungii o să-ti spună-n cor nătîngii

că ești scăpătat. Și-o s-o iei pe bulevarde către locul care arde nencetat.

Arcuiți în perspectivă am trecut și noi p”acolo de ne-am curiozitat

pe la Moale dîdnd cu gioale de plăcere feminină de bărbat.

Că s-au înhăitat. Ei, și ce-i o mică gioală în sistemul vostru plat?

Mai ales că creștinește cu abținere de pește s-a-ndreptat.

Dac-ar ști fătuca voastră cîte lucruri vinovate a făcut ea pe la spate

s-ar simți emancipat. I-ar ține în veci oglinda ca să nu îi cadă tinda, la arat.

Cum să prinzi un hoț cu mîța dacă n-are sac la dînsa,

cică-i dus la remaiat, pe cînd javra de bărbat și-a adus din cer osînza

ca să fie sigur Domnul c-o să-și doarmă bine somnul Inculpat.

La așa bădărănie nimeni nu s-a așteptat:

trece ca o iasomie prin... krăkat.

Ne-am produs pe autostradă

Self îngemănare, el cu un parbriz în spate, eu cu bătături în coate și ne luarăm cîte-un ochi

de la stop, că-i mai deochi! Luminam în biculoare

deși nu păream decît doi turiști fără permis

care încercau o luare de abis.

Nu ai scris? Nu, nu am scris. Tu mai ai? se scotocea

de cartoane și pixoaie ca să scriem pe o foaie

„Just” și „Măriaj” dar treceau toți spre garaj

într-o ploaie de confetti tip melanj.

--Voi n-aveți naș? Nazca, Pasca, ori Trăscău

nuntă fără tămbălău cine a mai pomenit?

--Ăsta-i Nazca, io mis Pasca, iar Trăscău

zăcea grămadă cu amicul tămbălău.

Penuria te învață să nu ceri de la viață

decît vreo cincizeci la sută. Restul mai transpiră, frate.

E cusută cu trei ațe, atît vă spui! Să nu-i treacă nimănui

vreo vedenie prin față c-o să sparg întreaga gheață pîn la podul Raiului!

Infarct electronic

--Pentru ăsta n-aveți tonic? Pe cărări obtuze merge

și se stinge conic. Ați făcut ceva încă??

Mă culeseseră-n batic-- cîteva nuci și-un pipirig--

și mă duceau la baltă

să inverseze pescuitul cu o primire caldă.

--Merge și în aspic! Atenție la șoaldă!

--Un sacăr de tip parazit? Să iasă toți din baltă!

Acum, cît mai avem chibrit și un fitil

bine pitit în lumea cealaltă! Și să-i spui lu Magdalena

să dea șfară-n infinit c-a pierit Eglena! Nu cred c-o să primim

curînd vreo încă una, verde. E dusă-n gînd

și pînă-n gît în șarpele cu pene.

Iar alga cea pletoasă a propus în planuri ut(r)opice

să fiu aniversată chiar de ziua Forței Motrice.

--Aman, aman ce bolovan! plîngea în șoaptă un echer

cu zimții mizerabili. Aș fi putut s-o pun la gard

în Locul Singuratic pe post de par la vie,

azi o vedem și nuie!

--Să dai cu jar prin calendar Spancioc! Să faci tămîie!

Să pui o tablă pe un zid dar să n-o bați în cuie!

--Cuvîntul ăsta potrivit de mult mă lasă rece.

Trecea prin visul nimănui și zău că nu mă-ntrece!

Un abur mută nasul lor c-un grad, nimic mai mult

și-adormi tîrziu și faultat ca hoții la Obor.

O pereche de pantofi prăjiți

- a se înțelege în altă înțelegere-

De la Bobîlna-ncoace femeile mișto stau ca pe ace.

N-aș vrea să pun problema dar ea se pune singură:

nu s-anvățat incă dilema cănd curge și cînd picură.

Un ritm mental e doar puterea de-a ține-n minte ordinea.

Fizicește lupa nu apropie

ci mărește obiectul mare cît o Dropie.

E un caz cînd și minciuna și-a lungit picioarele

ca să nu mai zică lumea că fentează soarele.

Și cînd sorbi din vinul ăsta analiza chimică

mu o faci filozofie ci o biată mimică:

ea-nțelege conținutul, fuge la surate și le spune:

Ăsta poate bea pe săturate.

Dară vocea interioară ar putea să-ți replice:

Ce te bagi tu surioară în chestii estetice?

E momentu-n care Dînsul, amuzat de Moarte, nu mai face pe lehuzul

ca la primitivi, departe,

își ascute-un pic auzul și se concentrează:

„Hai că n-o fi cucuruzul sursa vieții-ntreagă!”

Ultimii decadenți

(de-a lu Georgeosu)

Face fix ce vrea cu ea. O unealtă mai plăpîndă și mai bleagă nu avea.

Decadenții-n șir de aur fac gargară la balaur

doar-doar s-o mai înmuia, dar el e ca un minijup pentru ea,

o săruta direct în foton chiar dacă mai pălea lumina

pe ici pe colo la neon. Îi trage gindul la plimbare

pe decadenții păcătoși dar ei se țin în continuare bățoși

și-nvață blînzi de la mumie ce-nseamnă o paranghelie

de oameni sănătoși. Se ridicase natura în picioare

ca să le țină umbră, o scotoceală sumbră

te-arată cu degetul și cazi în păcat

cine naiba a inventat desenele astea neanimate

slabe și involuate? Gazul care întreține azi ideea de erou

mîine s-o scumpi din nou. Sprijin? Ajutor?

Pe măsura dăruirii voastre și a vremurilor aspre.

Se fac lărgiri intelectuale la conferinte de progrom.

Ați bătut-o-n cuie doare ca-n povești nemuritoare

cam roșește omenirea:

--Nu v-ați prins că Răstignirea este doar Îmbrățișare?

--Doamne, eu însemn ceva?

--Pentru ceilalți nu. Pentru mine da.

Ce clasică era!

Era așa de clasică încît se ștergea din memorie. O masă plastică

făcea prezență iluzorie. Ai fi zis că-i camera goală

deși avea memorie. Cît despre Hop în țol mai bine Hop în poală.

La un moment dat cuvintele te bagă în boală

și mai poartă și titlul inutil de descîntec cind

te-a prins căscînd lîngă rața lui.

Era așa de clasică și de stereotipă că se dădea la lipă

din lipsă de lipan și n-avea nici un ban

ca să se contrazică de el pe vreun divan.

În van der van covoarele turcește zburau

pe sub tavan. Dădea o mămăligă la porumbei

și totuși ăia vroiau ciolan, ca și cum ar fi omorît ei porcul

bătîndu-l delicat cu ciocul în capul grosolan.

Era și porcul clasic cu ei, ca de Ignat

și prezenta Vasîlka pe tavă argintie

răspunsul lui ciudat:

„ONOR REGIE!”

Balada unui meșter blînd

De cînd e lumea pe pămînt o oaie sta în spini lăsată

așa, de voia Domnului. Cînd deschidea o partitură

cădeau cuvintele din gură ca prin cavalul lui Furdui,

o țeavă fără cotitură ducea direct la umflătura ca un cucui?

Adică lovitură. Copite mici trezite noaptea

de Dorul lui. Bătăi cu inima la gură

în dauna oricui și cui. Se bat ca proștii între ei

fără măciucă și condei și din așa o păunare

cădea din cînd îm cînd o floare cu trei sclipiri verzui.

Un loz-în-plic n-avea valoare în dulcea lor încrucișare:

vroia un caș și eventual un toporaș să-l taie

pe spinare. Prin fluieraș de-acum curgea doar miere crudă, nefiltrată

un foc fără culori ardea pe cerul ăla fără pată.

S-o pată el? S-o pată ea? Pe cine mai interesa

în lumea asta deșucheată de mai primește cîte unul

în fund o gheată-nțelegea, se-m perechea și jubila...

ca altă dată a fost odată.

Cronici reci

Au rămas toți îngerii păzitori fără harpă,

economie la reanimare, „aș vrea să știi asemenea

cît te iubesc de tare”, Susține căsnicia pe piloni de poezie,

asta nu a fost să fie, a ieșit din tangaj, nu din ape line

ca Afrodita. Toată vraja vine de la Raj, neîmbrobodita!

O să turbeze-n piedestal statua gîndurilor reci

o să compună-n cîmp fatal flori delicate de amneze

străfulgerate lateral prin dioceze.

E carnaval. Ombilical

baloanele rămîn gravide cu cîte-un superpotentat.

Așa vivide! Și oglindind întregul păcat

în recidive maladive.

Ne-am îmbătat? Un crocodil se rătăcise în cadrill

și colinda sub fuste. N-a fost să fie bietul tei

pom de crăciun căci de era

ce liniște se mai făcea!

Netam, necum, trezit din zborul lui postum

s-a auzit o ciocîrlie:

în câmp direct el și-a făcut

așa chilie.

Mai prost de-atît nu se putea

Dac-ar fi după mine și dup-al meu psihion

aș zice că sufletul e bioxid de carbon,

îl găsim doar în materia organică vie (și în sifon)

și rezistă bine la intemperie.

Asta-i drăcie cu tichie trimisă chiar de regizor,

are de-a face cu cyanura și acidul,

sînge albastru și moartea biologică--

asta-i de-a dreptul meteotologică.

N-am putea s-o aruncăm iar la gunoi?

Lucruri smulse din commun, ca-ntre prieteni, la vînătoare

asta da luminare fără scopuri ponegrite.

Eu am pus-o să recite, însă trebuia să stie

cum se face-o sindrofie printre babe necăjite

ca să se distreze bine, și-a aflat pe pielea ei cu mine.

Alele.

(în altă ordine de idei, ce nu poate neuronul o să facă electronul)

În care cer e zmeul tău?

-- Binar de meserie, încolăcit de Dumnezeu în nuanța-i sidefie

și crud și rău, neîndurat, l-am tîrît direct din pat

pe-a Elizeului cîmpie și el s-a conformat.

În lupta transparentă făcea ravagii la pătrat

prin simpla lui prezență.

Dintrun biet scîncet amator am devenit bubuitor pe înțelesul tuturor.

Să-mi spună dracu mie că am vreo calitate!

De cînd e lumea asta kilometraj înfășurat

și-a căutat nevasta pe sus cu limba scoasă

El, care-ar face fericit pe jos orice ragață

sta spînzurat de mine și se părea că inversarea

emoțională-i face bine. Mă pierdeam și eu cu firea

cînd vedeam că țin în mînă un sistem bactracian

uliu tînăr din poveste, orgă cu mai multe creste,

Quetzalcoatul terminus: traversa fără de grabă lumea-ntreagă

se mula pe orice undă

nu mai asculta de Sine și-n principiu era bine

ningea prin Transpirinei

cu odoare

făcătoare

de idei.

Refuzul unui trompetist

Cînta deschis la manivelă sub geamul ei de diamant

nu mai văzuse-n carieră așa felie transparentă de mineral care vibra

amenințînd să-i cadă-n creștet în timp ce el interpreta.

Și pe sub faldul uni nor ținea apusul de-un picior

ca creatura conștientă să aibă timp destul, ușor

să-l vadă jos, implorator.

Sacrificat la ora șapte un ceas tăcuse în decor.

Un turn, o moară și-o pisică se străduiau să inventeze

peisaj urban referitor la mahalaua noastră veche

aia cu aripi în Obor.

Parter de Brahms, etaj de Thorr

și plopul ce-și găsise ploapa în stradă, lîngă abator.

Și în trompet a pus, să știi, și un pian răsunător

în caz de accident sonor.

O groază de copilării cădeau pe stradă, umbre vagi,

apusul scheuna spre ragi și-un liliac rătăcitor

cu mîna stîngă la picior se învîrtea în bucla fină

a cîntecului plin de dor „Refuzi Fior?”

Înăuntru

Îți amintești privirea de pe coridor?

Ne învîrtea pe-aceeași axă ca pe doi pui la rotisor.

Tu te-ntorceai de la Mamaia, eu mă-ndreptam spre Viilor

și-ntre noi un praf de aur multicolora de zor.

Ce să mai caute și Himalaya în astfel de sărac decor?

Alimentați direct din lava ce rupe sfoarța cînd și cînd

noi ne priveam fără să spunem nici un cuvînt.

Pe cînd alți voinici trăgea cu sfoara cîte-o casă, ceva

rupți de efort, tu păreai o mușama virgină

pe care mi-am pus toată speranța. Bine, că nu ploua.

Căci dragostea c-o mușama e foarte grea și discomfort.

Ceva de tort!

Pe lîngă ziduri treceai cu mine în priviri

doar ca să hîrjîi disperarea

în noi boltiri.

Oliver s-a răsucit

Nu-mi puneți infinitul la încercare ca nu cumva, elasticos,

să v[ pleznească peste mutra de abanos. Sau fildeș ros.

Eu n-am citit atîtea libre încît să cad acum pe jos.

Un Oliver de prin ponoare n-o să-mi aducă alinare

decît în plan ultrapufos-- biserici mici de păpădie

în care arde o chilie,

de aur o staminărie fără pistil scrobit, zelos,

nici un anunț de colilie și nici un vis eroticos.

E liniște-n filozofie de parcă fetele frumoase

sunt angajate imediat: de ce să plîngă ele-n pat

că Oliver s-a însurat??

Îmi place, Doamne, poezia, ăsta mi-e singurul păcat--

s-a speriat anatomia de mine și m-a alungat,

cică să stau afară-n ploaie

și să mă-ndoi neapărat, altfel îmi trage o papară,

îmi zboară una prin vioară

de văd întregul postulat.

Mari Lin Moroy

Cîndva ar fi rămas trăznită dar astăzi i se pare doar

că iubitul papă o clătită, în Calendar.

Și fiindcă are o responsabilitate față de vechii iubiți

îi țin legați fedeleș în memorie, cu binișorul.

Prin sufletul ei aprior curge un izvor de sentimente aparente

în care n-are voie să se scalde nici un alt pretendente.

Altfel ?ă omor cu o moarte cinică, lumea nu pricepe că am și eu

o mimică a mea, ceva pentru care aș da

cu pămîntul de pămînt prin toate sistemele baleare.

O răsfățare venită crud și luminos

m-a inversat pînă la os. Era să fac Popolvuhare

să sparg vizorul mincinos cînd am văzut-o cum tresare

in stil hicsos. Ridiculos!

Iubiți actorii care mîine vor fi aicea de prisos.

Aveți infarct de perspectivă? Sau tre să trag cortina jos?

Corbul și corbița

Cît o să mai dureze saltul ăsta mortal? Se presupune

că vom ajunge întrun hal fără de hal grămadă în posteritate

murdari pe cioc de cașcaval.

Io cred că ăștia n-au dreptate, e pomu plin de fructe negre

legate toate prin canal: singurătate complicată

în modul cel mai ideal. Legați c-o singură cravată

topiți în cîmpul funeral, folosesc aceeași inimă cu schimbul

din penurie de material. Nu se mișcă nici o pană,

vulpea e la carnaval, cu căciula pe sprînceană

stă tot regnul animal.

El e fantă- ea-i infantă, s-au dus dracului pe pantă

tocmai pe la Chirigiu, nu miroase nici o floare,

e o scaldă fără soare și s-ating în potpuriu.

El cu casa, ea cu coasa, s-a îmbogățit mireasa

doar privindu-l langural. Sub oprobiul general

și-au montat dezinvoltura chiar pe cîmpul sideral

și-au deschis măi tată gura

ca o falcă de Crotal.

Nu-știu-cum

S-a născut cu imaginația înfășurată și tu ai deschis-o

cu respirația-- atît de fină

a fost de data asta ecuația.

A-nvățat să plîngă pe alte canale lacrimale

ai fost nebun să sapi pe sub pămînt așa ceva!

Te-a durut sapa sau altceva?? (du=mă fericire-n sus dar ia-mă de unde nu-s!)

N-ai cum să te lauzi cu ea, ești absent

bați în mătase intermitent-- de ce ai risipit atîta ață?!

Ca să știi drumu-napoi sau ai avut scopuri ascunse

pe care nu putem să le știm noi?

Dintre măgării curate numai una n-are spor

n-a ajuns tîrîș săraca la faimosul de Izvor

cu fosilele în dală și te-ai pus să-i faci mandală

fix pe trecerea pietonală. Turbător!

( și-i mai dă și perorație la motor...)

Mîță proastă (las că-ți arăt eu ție!)

Nu știu în ce să-nec iubirea asta jigărită, în Titicaca, în Sevasta sau să-nchid ochiul temporal

și cu asta BASTA!

Cînd a ieșit pe mal din trash credeam c-o să se rupă mila

dar am văzut-o-n participiu ca fiară plină de principiu

și am cedat (pînă la pat).

Și mîța aia sa-necat. Fantoma ei în veci pufoasă

plutește-n apa răcoroasă a nu știu cărui lac montan,

n-am fost atent exact în care că noțiunea de răcoare

mi-era străină simultan. Eram golan.

Tîrziu, cînd și ultimul dinte cu fosfor stins s-a prăbușit,

mai mult cîrjat decît coclit

am auzit o mieunare rămasă tristă-n infinit.

Și m-am oprit a ascultare.

Despre destin

Un elefant se legăna pe o proză de-a mea și fiindcă

nu se rupea a mai venit un elefant. Nu zic, sunt animale protejate

cu greutate ca de baross, cu pielea groasă, unghii late

și coada atîrnînd duios. Din vaga mea ebrietate

îi văd cotindu-se nervos de parc-ar fi văzut Himera

lu Baniciu-n post. Mai rar peisaje rezistente

cu iarbă tristă pîn la cer în care soarele stingher

se cam codește să apună, că-i balaier.

Tot tropăind au spart secunda și a ieșit din ea oftat:

cît de mare să fie unda care să-i spele de păcat?

Dar dînșii s-au aplaudat. Se simțeau la adăpostolat

pînă cînd norocul, chior fiind, i-a încurcat.

din folclorul poporal:

„Nu vrem case și palate,

Viermele la ușă bate, lele

Și ne-ntrabă-n limba bleagă

Ce-am făcut o viață-ntragă, lele”

S-a repatriat Monolitika

Adevărat e că s-a dat peste cap toată critica și dacă ar avea cioc

ar lua ramul de măslin, croncănind, direct din foc.

Se mira un misogin că de ce să sară acul de la dînsul la Sublim

ca la popa nostru prostu cind rămîi să te citești singur.

Nu șit, nu mit, s-ar fofila delicat

dacă n-ar lăsa în urmă ditamai spirala în care-a macerat

pe toți cum a putut, cînd alandala, cînd liliput.

Ușurei ca niște prisneli i-a luat vîntul și pe ei

nu mai speră să găsească-n păpuriș vreun fetiș de bun augur

cu sau fără șnur.

Cică are ea mîndrie. Bălărie!

Sper că a primit fasole și cărnați în cantități aproape paranormale

să le-ajungă la toți, altfel e jale...

Portofellar de messerie

--Limbă de piele maronie, ia să-mi spui tu mie

din ce parte bate vîntul și cînd ți-a picat... Cuvîntul.

--Dacă mă interoghezi așa pe față și tot tu mă ții de ață

n-am nimic de comentat. Mă simt matrapazlîcat,

aburit cu vorbe calde și apoi abandonat.

Fabule de nu știu de cîtă

vreme n-am mai mestecat.

Aș, accentele astea acide erau cîndva atît de dulci

că puteai să trăiești pînă la gît, să te culci,

să nu te diferențiezi în nici un fel pînă cînd

devii un biet portofell. Marsupial, cum altfel?

Boghet, cu capsa pusă la piept și lănțuc de siguranță

pentru sfînta alianță. Moș Crăciun cînd era mic

tot marsupial un pic. Că pe Poc l-au cam uitat,

umblă cu prostii în cap.

--Ieronim omologat?

--De cînd Hăul si-a dorit sa-l numească infinit

și-acum, uf, a reușit...

Drama

Ființa dramatică și-a dat cu toți pumnii-n cap

aproape lunatică: jumate au mers la proțap

ceilalți pe profil minier cu cîte-un bec ca vai de lume

și flamură de cavaler. Apune? Nu apune?

S-a-ntors și Șexpir în mormînd: pusese bine întrebarea

sau mai sărise cîte-un rînd?? Îi aprinsese lumînarea

vreun Bun Creștin să-i coacă ou la lumînare

că a greșit așa puțin?? Sau e DIVIN?

Cît despre Mozart, flutur mare, s-a prăbușit o răsuflare

direct pe ea. Un fel de autorindea. Habar n-ai tu,

Habar n-avea. Plutea pe spumă consistentă

că era grasă și ardentă cu un profil de mucava,

un surf uscat, așa ceva, care cu cît greșeai mai tare

cu-atît mai tare te pocea.

M-a tras lîngă moarte să mă sărute (rondell)

Direct și fără telefon, că se grăbea pe niște unde

întinse chiar din Babylon:

--Ai să mă lași fără putere, ai să mă rupi din Perignon

și poezia o să fie epuizată-n Marathon.

O uscăciune generală de poți să-ți dai în cap cu ea

Nu vom avea nici albăstreală nici panglici moi de catifea

Doar Noi căci sfinții cu elice s-au dus.

Mișcările lor rupte au mai rămas să se caute (accent pe u)

o vreme în televizor. Erai cocor?

Orrbecăit și plîns pe rupte m-a tras forțat să mă sărute

în noaptea de Armaghedon--

tot e mierleală generală, de ce să nu mierlim și noi

și profitînd de tărăbostes să te sărut un pic.

Ahoy?

El

Umplea dimineața de forme aerodinamice

fiecare cu sufletul roz, tensionat

Nu mă pricep la chimie dar îmi par galvanice

și n-am chef să cobor din pat.

Mă întreb dacă nu-l doare cînd abuzez

de zîmbetul lui cicatrizat, cînd trag urechea la floare

sau cînd alunec în păcat.

S-a instalat cu crinii-n sus, să fie sigur

că nu va pierde nici o picătură de apus,

vrea să fie simplu și nu poate

mă scoate din ilegalitate, din decență

din orice blestemată aparență

doar ca să-și continue discursul tulburat:

Daccă nu-l merit, Doamne, de ce L-ai mai creat?

Golănei-golănei, rupeți carnea de pe ei!

Atătea obiceiuri uitate se-mbulzesc in Actualitate...

Personajele cu motocei se pupă printre ei,

Ceilalți, ușurîndu-se rapid de păcate, dau buznar

în desenele-animate: în noaptea aia Tom

s-a izbit de un atom și cucuiu n-a mai ieșit...

Puricați prin infinit, gîdilați prin alcov

S-au deschis păunii mov.

Și cînd te gîndești că o pană zburînd printre ei

putea să facă disecție,

cum a mai făcut o dată, la Intersecție...

Băi răccane, ți-a crescut mucegai pe galoane!

O aerisire spirituală era iminentă,

un balet lipit între EL, ca să nu mai anunțe dimineața

un biet cocoșel.

În altă ordine ronțăitoare de idei lăsați-o baltă,

dragii mei,

că nu stă ca pe ace pinul

ci invers, Seninul se sprijină pe el.

Bărbatul nu trebuie să fie neapărat pe lumea asta

(poezie gothică)

--Imaculat îl vreau și eu, cu ochi urzicători,

dintr-o cezariană-ntr-alta să scoată ghicitori, un cavaler de Malta

l-ar eclipsa precis,

dar cavalerul ăla s-ar prăbuși în vis.

Nici nu mă bagă-n seamă

nici nu mă prăznuiește,

Duminica secretă în schimb mi-o dăruiește

cu poteci uitate ce duc la iasomie prin salba de păcate

a unui veac pierdut ( greu se mișcă lumea azi de parc-ar avea fărmituri în orbită)

Cînd mă ține la piept sufletele să se storcească

într-o ucidere languroasă

cînd nu, să răscolească după mine toată firea,

să mai zică cineva că a murit Iubirea...

--Și cînd e de negăsit?

--Cu flagelurile-aprinse s-o caute-n infinit.

Te iubesc altfel

Nu s-ar mai rupe spațiul de timp acolo unde doare mai rău!

Lucra cu iadeșul in loc de furcă direct în pieptul meu.

Dacă spun un cuvînt îl ridică și-l sărută în Ecou,

Să facă altcineva o suplică,

Să țină soarele-n coarne alt bou.

În bursa păstorului sau în Ursa mare mai rezistă un suflet

înnăsprit de dor:

Vehiculat în culori schimbătoare trece pe deasupra un nor,

o serenadă la Giurgiu, orice,

O Maică a Domnului trăgîndu-și mozaicul pe albii uscate,

zdrelindu-și catifeaua,

că dac-a avut vreodată carne i-a dat-o Bătrînului

să-și repare pingeaua.

Pingeaua, obrazul și porumbelul

prin care curge, ca o smirnă, flerul.

Nu te mai bate omule peste gură,

nu e vorba nici de iubire, nici de ură,

e o drăgie de conjuctură...

ps: văd niște chestii atît de frumoase

că se face părul măciucă pe oase

Rugăciune către Amnezu”

--Am visat că nu mă lăsau să scriu,

se puseseră de-a curmezișul (uni)versului viu

și împingeau cuvîntul înapoi

rupîndu-i algele-alea moi.

Ideea era bună în general, deși semăna

cu un flagel mondial în corpul meu mic

de carnaval.

Și să se miște-napoi nici unul nu mai putea-

în fiecare carou pusesem un cadou care nu strrălucea.

Atîrnați de excelență se tîrau pe excrescență

cu IQul leșinat, de pe drum un moș bărbat

de mult timp decapitat, tralala și tralala...

(găsiți material în Peneș Curcanul). Congelat.

Sau am uitat imnul Italiei, dama cu thalie fină care plînge în grădină?

--Dacă tot scrii numai proștii mai înțeleg cîte ceva.

Pînă și sculptura s-a urcat în pom de frică,

„pe cînd tu, potaie mică”, ai înamorat oceanul

ai fumat de tot coceanul și tot vrei să te mai iert?

Și de unde o iertare? A uitat de mult să zboare sufletul în paralel

cu grăsanul de purcel.

Mîna de la coș

Aruncaseră la coș cu mîna și acum dribla singură.

Antrenoru-n draci poflea lumea la meci:

îi ademenea cu fantoma Nadiei Comăneci-

în sufletul lui Moș Ene se dădea o luptă mare între gene,

se dezlipește imaginea de noi și zboară

în cerul ei de scorțișoară.

la sfîrșitul piesei de șit, plouată,

masca-și cere scuze de fiecare dată.

Și dacă data viitoare n-o să mai poată?