aceste poezii au aparut in italiana, dar si in romana, naiba stie in ce reviste, nu imi mai amintesc (mai bine!)
O căutare a microcircuitelor din Biblie La început a fost Word-ul... şi putea fi descărcat gratuit dacă aveai o minte hieroglifică şi un cablu infinit- o ofertă de viaţă propusă de dragul de-a face reclamă in vid, pe deasupra apelor primirdiale, Speciei Frumoase. Blogul lui Dumnezeu, învechit, cu poze ale primelor picioare păroase, în lava caldă palme de maimuţe caută un software care să le înnobileze şi mai caută o mufă Darwin care, lucrînd cu x şi y, să le legitimeze. ID-ul arhaic care nu mai răspunde, în Pronaos emoticoanele noastre fac mereu aceleaşi grimase scrutînd cerul LCD cu diagonale rotunde. Blue Screen, pe care-l numim boltă senină în care toată informaţia se vede în lumină, Blue Screen în fiecare dimineaţă: o repetiţie ce anunţă o defecţiune stelară, ceaţă. Într-o icoană XP ingerul făcut din cristale lichide se ocupă cu efectele speciale iar lîngă el, pe un nor de fum, Sfîntul DJ mixează valurile, vînturile cu un pic de scrum, îl mixează pe Eminescu şi Dante cu un pic de Verlaine: Tulburel în Cri-Stalin- vis românesc într-un decor străin, mixează dansul zeilor cu zbuciumul drăcesc, stil crispat şi stil lejer, discotecă de Cartier. Mărul cu care Eva l-a ademenit pe Adam era un Apple, un Apple 666 (care in americana aia stîlcită care se vorbea în Rai se pronunţa şi se făcea sex sex sex), ei s-au văzut goi într-o mulţime de filmuleţe porno şi le-a fost ruşine. parola Fiarei a fost aflată căci era o parolă de Om şi acum toţi putem face astfel de sculpturi cinetice în minte, acţionate doar de forţa gîndului şi care se întorc la noi. Duhul şi Mireasa, amîndoi albi şi fără viruşi, făcuţi din aceeaşi coastă virtuală, resping sacrul şi se sărută zdruncinînd placa cerebrală. În triunghi, în adîncimea eliberată de cei care se ridică uşori ca nişte zmei de plastic umflaţi cu vorbe goale, se vede perpetua procesiune: cele şapte nivele ale Paradisului (dacă îndeplineşti zece porunci treci la nivelul următor) trase de tipi şi tipe ca noi, cu Madonna în vîrf- Like it Or Not. E de fapt o phallogramă în care ne oferim pe rînd vieţii pentru arderea de tot. Ei te vor înţelege Vorbeşte americana cu mîndrie, chiar dacă stai cu ai tăi în şit pînă la gît, păstrează-ţi accentul cu care mama te chema să-şi faci lecţiile sau să-ţi dea ceva bun. Nu rupe şirul natal al cuvintelor, caută să pui americana între creier şi inimă fără să striveşti nici o altă limbă. Nu te supăra cînd n-o înţelegi de loc, gîndeşte-te că şi Shakespeare n-ar înţelege o iotă, nu te muta de pe un picior pe altul ca un elefant vinovat cînd nu-ţi aminteşti cuvîntul, ciopleşte din bucata verbală brută altul care să se potrivească. Şi nu uita să lauzi curcanul, marele Curcan decorat cu Curcubeul Naţional, cel care acordă cîte un vals pneumatic, democratic, acrobatic fiecărui cetăţean. Nuntă electronică Se cunună roaba lui Internet Julieta_puffy cu robul lui Internet Romeo.23 ca să navigheze mereu împreună pe site-uri bune şi pe site-uri rele să continue cu gesturi de vînt iubirea începută pe pămînt pînă cînd în înalta lor îmbrăţişare apar ID-urile stelare. Mirii vor sta online între două cozi de păun negre în calea radiaţiilor mortuare alimentîndu-se unul pe altul cu lumină şi răcoare, bucurîndu-se de numele ilustru în marele mormînt lacustru. Lorenzo_padre încă povesteşte: de fiecare cuvînt latin uşor, ceresc, atîrnă un cuvînt englezesc greu şi păcătos, se cunună robii lui Internet realizînd marele salt religios.Profiluri îngereşti, răspunsuri rock, o rugăciune pe un bloc. Felicitările, masa şi dansul pe un disc ptolomeic pavat cu curcubee, nu numai rotaţie ci şi revoluţie în idee. Perfect Home: casă de piatră cu tavan de poezie pe care se plimbă musca azurie. Aş vrea să mai scriu dar tastatura spălată de păcate conţine doar pe Alfa şi Omega, înalt purificate. Am schiat cu moartea-n faţă Noaptea, pe urmele ei mov iradinate cu părul ei dulce lipit pe suflet toate ferestrele reflectau ochii ei de zmeură albastră sub fusta ultravioletă de balerină îi vedeam oasele lunare faţa mea se dilata pe creierul ei de gheaţă aveam ca bufniţele două planete de gelatină sub sprîncene două prăpăstii pentru Moş Ene. Apoi am făcut un duş cu diamante. Mă ciocnisem de tine şi mă spărsesem în 365 de bucăţi senine deşi purtan o apărătoare-de rău şi o apărătoare-de-bine. Ingerul alboranj Îi simt muzica, îi simt inutilitatea sacră. Mi-a dat o pană pe care trebuie s-o folosesc ca să-l recreez ca sa trăiesc mănînc acest imens înger alboranj acest cocoş strălucitor ca un diamant născut în luna plină care ocupă cînd scriu locul meu nesigur din Paradis îl respir, îl beau... El are ştiinţa egoismului, e prada mea preţioasă nu sunt încăpăţînată dar capul mi-e pietrificat în jurul unei idei fixe: soliditate psihică, memorie cu dinţi care roade verbul a şti. Trompe l"oeil în nori- semafor alb ca să rămîn înţeleaptă, semafor portocaliu pentru prioritatea îngerului meu sînge alb pentru originea mea divină sînge portocaliu pentru a mă răzbuna pe lume. Deasupra blocului de granit roz al Aurorei bazorelieful meu stă pliat pe o axă sensibilă atinge sfinţenia. Curăţenia pe care o fac împrăştie perne, cărţi, boabe un apartament marin în dezordine de sirenă unde toate se balansează şi mătura alunecă pe flăcări, pe fulgere, pe cuie de aur şi de argint. Şi iată miniatura mea stranie sub imensitatea aeriană a îngerului alboranj- ca să fie deplasată această masă hialină e nevoie de toţi oamenii toate braţele vii contra tuturor braţelor moarte... Mi-e rău de transparenţă în acest rezervor, este fosforescent mortul din oglinda mea care-mi dă curaj. Nu sunt decît un ambalaj în acestă poveste ca să salvez mesajul preaînalt, continui să produc fără încetare o căldură portocalie la picioarele îngerului meu.