BIOGRAFIE LIRICA
De-a lungul perenitatii mele
m-ai trait si te-am trait,
s-a rupt ceva divin
extrag venin din tot ce ai lasat
o scara de paianjen imi agata pasii desperecheati
in casa usoara, pufoasa.
Am atatea capete de gheata
ca nu stiu unde sa le mai pun
pe pat, in fotoliile flamande, pe pervazul de la bucatarie
sub pat, fara apa si lumina
ca sa indeplineasca ordine imorale
inghitind praful radioactiv al singuratatii.
O sa pastrez un cap de gheata,
cel mai frumos
ca sa-l scufund in ceai de menta in seara asta
in fata ta.
O carare tremuratoare imi iese din gura
si in orice directie mergi pe ea ajungi la mare-
sfarsit sticlos al heghemoniei tale,
diviziune retorica a pacatului
care inainteaza in splendoare.
Impudica moliciune.
Vocea ta se rupe in telefon
in strada incarcata de rugaminti
in sufrageria antica
in linistea care curge prin robinetele anatomic deschise
in dezastrul straniu al iluminatiei artificiale.
Ametit ca un sturz ingropat in jar
deschizi usa bucatariei.
Constati.
Coada unei constelatii te ingheata asa:
in acest paradis minuscul Alba ca Zapada te va adora.
Ploua intr-un mod necunoscut
adancimi de nichel gaurite de umbrele rosii
buclele de plumb ale umbrelor
picioare lichide pentru care mersul
e o imitatie inconstienta a modelului fosforescent din fata.
Impresionism.
Retrasi in ultimul moment din anticamera devoratoare
fugim pe trotuarele care se inchid funerare
in urma.
Apusul se cicatrizeaza in structuri veninoase
zei vineti stau se macereaza in utere agatate de orizont
ventilatoare transparente imprastie uitarea:
a existat candva un soare,
ceva asemanator, stralucitor
o extrapolare
chiar daca ni se pare interesanta paloarea noastra actuala
chiar daca ne place atat de mult visul infernal.
Se intampla mereu ceva
dezinformari
de ce nu scrie nimic in ziare despre noi?
sunt albe si seci bune de impachetat diamante false
noduli lunari
ochi nascuti in fundul oceanului
dintr-o relatie scarboasa.
Au scos untul din noi zicand ca e murdarie.
Ploaia se intoarce in cerul ei de cristal:
ala care a mancat curcubeul e un Canibal!
In captuseala aspra a memoriei
suntem cei care demontam diavolul
in bijuterii mici-
munca de duminica pentru ca femeile sa stie unde se duc
cand se duc undeva
conduse de propriul lor suras
frumusete usoara, matase pe oase.
Noi reparam ceasul alb din turnul imortalitatii
punem paiete pe fiecare secunda