Dumnezeu e Cel care ne folosește
În orice scop îi vine chef. Se gudură la cuvinte urîte franjurii pe corpul său lung fac atîrnări albastre și volute. Niciodată nu e destul. Chiar și în ultima iluzie face pe Domnul cu tot sufletul coclit rîgîiește aer verde-n care scrie ” te-am iubit de tip sulfuric dar tu m-ai dezamăgit... în plan teluric.” Nu e-ndrăgostit de fiară dar o-ndoapă cu vedenii, ochii ei de primăvară sunt legați de starea vremii cu o sfoară grosolană. Ne transmite doar tîmpenii. Un bou atîrnat de-o stea sfîșie cerul cu ea și prin lunga crăpătură iese roz duminica dînd afurisit din coadă:
-- Poți să-i scoți mura din gură? Că m-am plictisit de ea. O vedetă mai frumoasă, mai tînără lumea vrea, o imagine mai pură, un drac alb adevărat cu peisaj catifelat ca o iarnă ondulată peste sat.
-- Făcuși din Coșbuc friptură cu castravecior murat? Imi venise apă-n gură dar acuma a secat. Te vom da la complicat, trage-ți ghearele din mine că n-am chefuri de zburat peste sat plin de coline dezbrăcat și supărat. Știu că pajura din tine tîrîtor m-a înhățat și prin boltă dau cu capul care sună ne-ncetat. Mort mai plat ca mine Domne nu există-n lung și-n lat! Poți să desenezi cu grebla un percorso gîdilat și tot n-am să scot vreo vorbă, am cedat complect în pat, șah etern ar zice unii, eu zic șah non-stop trișat că nebunii ăia-s sfinții iară eu, un biet soldat.
S-a pus în mișcare
S-a pus în mișcare un mecanism ruginit, al Grievanilor, cum altfel domn împotmolit să scoatem din visare? Efortul omului spetit nu are-asemănare decît cu umbra lui rătăcitoare. Cînd lumea s-a despăturit eu l-am strigat și n-a venit dar i-am lăsat o ață lungă să aibă-nfiorare, poate vreodată, pocăit, va face pasul cuvenit la-naintare. Să crezi că dînsu-i necăjit ar fi atît de tare încît ai sparge nuci cu el și-ar zice că nu-l doare deși i-ar rămînea model pe fruntea gînditoare plină de riduri paralel și latifundiare. Ce-aș vrea? Să doarmă liniștit în cuib de căprioare în care dacă s-a jertfit sper că nu-l doare. Un delicat m-a drăcuit ca voalul nici nu l-am simțit așa miresuiam de tare despicuit la copitare ca penița pe care o apeși de sare tușa X Mița, neorbitoare.
-- Dă-mi halvița să fac și eu prelungitoare că am curent de curentare cu mamița și mama-mare. Cred că a-nebunit pestrița la partea jucătoare că își uitase perinița și o vroiau judecătoare la cît de bine dă gurița lingușitoare.
-- Băi, n-ai un kil de vizionare? Că mi-am uitat și lingurița de picături folositoare. Știați și voi că porumbița are o forță zburătoare mai mică decît veverița cînd vede o Sperietoare?
-- Eu da. Credeam că-i calculare dar e ceva gen pur Înspăimîntare. Sper că aveți împămîntare de nu, vedeți cum face mîța și luați exemplu ca atare. Și terminați cu fîța-fîța în față la computatoare.
Secția 6 aripa nouă
S-a apucat să taie fiecare strop de apă-n două: doar a prezis că super-plouă nu că e soare, ia să-l tundă și pe el de raze ce dacă stă sus și face faze-faze? La dracu aura cea nouă, m-am fript la ea de două ori, mai trag din suflet cîțiva nori ca s-o acopăr, poate flowă. O storc cu greutatea mea în timp ce eu sunt altundva nimeni nu știe că-s cu ea, am pneumă la autism și un politeism cu panteon desfășurat prin transparentul ei cubism neclar prismat. Știu că vorbesc c-un romantism exacerbat, I”m a Monster of IT, poate va pricepe-n fine că sunt ne-îndrăgostit.
-- Să nu-mi zici că ți-ai tras Mielină cu blana delicato-fină. Așa ceva te costă scump. Întinzi capcană chiar la Ștrumf? Tăcerea ta diavolină îmi vine s-o desfac c-un lump, a lump of ice floating on milk, floating with you on everything, just left one little thing on top of desk... I am a kind of arabesque, my kind request is not a treat, I love you fully and complect înamorat și totuși dezinteresat te ponegresc: te-ai însurat? Sau mă aștepți cum mi-ai promis cu palma ridicată-n vis cînd voi intra să și pocnești să văd și eu cît mă iubești cu dinadins.
-- Să nu-mi dai flăcări, negru stins, să nu faci mătăsos pojar prin gîndul meu destul de-amar. Sper că e clar.
Mă păcălea în Trinidad
Tobago. Aveam repulsie la ea, tip Jivago. dar nimeni nu mă aștepta
în Orlando. Aveam în inimă cu ea un torpedo care mă galopa spre
Toledo. Tip Aolio! Ne vede careva?
-- Nu dragă, ai ajuns abien TOT! Nu mai urla. Cu me sabot înainta și
copilot, con prenadez tu pas? Voleur-sadea! Te coloca întrun Bissau
de nu vedea ce rol aveai aicișa. Nici don Ramon nu pricepea. Enamoron
de toi? La vărsta lui de catifea cînd păsărele ciugulea un stîrv albastru
sus pe cer înainta. E noul val? E nou-ceva? Venit-a dracul de mangal
cu barca la Mangalia? Fericiza așa, absent, cu o lopată prin ciment în
care Ana îl ruga să fie mai atent. Atent la ea? Atent la toi? Atent la cine-
altcineva? Atent la Mona Lisuia.
-- Nu Lisui la ea acum că face scrum pe mîna ta. Repară frate gaura,
nu mai visa original că falsul ăsta-i ancestral tip bidinea. În Cehia. Cu
tur-retur să văruiești că altfel dragă o pățești. Beau Geste facem din Bo Gest
să fie raiul mai onest și mai la scară. Tutelară, om onest! Nu vă mai umpleți
de ocară că-s indigest!
-- Doi metri de perfecțiune e cu adevărat prea mult pentru un metru jumătate
de om incult.
Îmi lăsase un umăr
Să pun eșarfa pe el în caz c-aș reuși s-o trag de pe model trecînd
pe strada aia udă pe care sfînta Paparudă o parcursese plîngător:
v-ați prins că plouă în Obor? Sau e o probă a tăcerii făcută cu un țipător
ce se tîra peste vitrine fără sonor? Credeam că nu am bani la mine,
credeam că trebe să cobor, deranj în loje feminine că părul lui de
zburător se ondula iar după mine și umărul sprijinitor îmi face bine.
Întrun nor își scuturase sticlăria, în altul se-ntîmpla omor de umbre
negre, fulgerate în circuit bubuitor: v-ați prins că noaptea asta totuși
are ceva copleșitor? Cică să fac eu aruncare la voi cu mărul zvîrlitor,
roșeala lui fîstîcitoare să traverseze ăst decor, în aiurare ayurveda
sistemul lui locomotor trăgea o-ntreagă garderobă: v-ați prins că este
un trișor și se juca de-a baba-Oarba cu mine la calculator? Căra metafore
cu roaba și le vărsa iar pe izvor fără să-l vadă nici un neighbor observator.
-- Cred că vorbim cu Recidiva, că el e cap acuzator. V-ați prins cu toți că
Maladiva nu are leac aprobator.
Dar cui îi mai păsa de asta cînd el și-a părăsit nevasta pentr-o eșarfă cu
cocori care ducea căldura noastră pe alte plaiuri cu vîltori?
Mi-a promis că-i Paradită
Că mă lasă pe șosea să-mi fac singur o clătită pe asfalt: ea-l încingea.
Nici măcar nu mă-ntreba, îmi exploda secunda și rămîneam așa să
văd cum naiba se îndepărta tîrîndu-și lung viteza galbenă cu pomi
prin fața mea.
-- Băi, nu te speria. E o oprire mică să îmbucăm ceva. Ce iese din pisică-i
cu totul altceva. Știam că ai gagică, dar cînd mergeai la ea te-am luat noi
la potică, la pic-nic, la ceva.
-- Ați prăjit o mușama și veniți cu ea la mine s-o mănînc că-i vinerea??
Vine rău cu ea la mine, înțelegeți voi ceva?
-- Băi, tu nu mai himerá. Mestecă că e de bine! Te iubește prin spaghetti,
dar bărbată-su nu vrea, cică e la pol cu Yetti, la cafea. Pol opus, se înțelege.
-- Subiect nu-i altceva? Că m-am plictisit în lege ceartă văd tot-undeva,
îmi arunc și eu privirea că doar n-oi fi mare critic să mă-nteresez de ea.
Vax cu ea și fără ea. Și de fac apendicită de la voi se va trăgea!
-- Băi, lăsați-l să haplească că-i pălește-n frunte stea cumpărată la tarabă
la talcioc la Cordova. Ca un fel de ticăia.
-- Să nu-mi zici că am retard pe undeva? Chestiune de hazard fără mine se-ntîmpla?
Păi pe cine mai întîmpin că o așteptam pe EA!!!
-- Ai scăpat locomotiva dar iei un vagon stricat, pe deasupra descărcat
întrun șanț de mahala... patria... pantera verde... Bot-a-Bot cu gheata mea...
Cîrpea la el!
Direct pe front, să aibă soldățeii o Drăcovenie-n confort la cald, în cort.
Să mai facă ea mișto de critici în al ei raport! Vîntul le lua fețele, le dădea
prin Sărutătoare și le punea fericite la dosar. Nu moare, nu moare, nu
moare tipul foșnitor de pe piedestal. Doar o trepanare mică la coral cu
o pană plutitoare lateral. De ce oare el căzuse-n plasa feelingului meu cordal?
Că doar nu eram Nadal să mă-mbăt de dimineața pe sub voal, ca mireasa-
elefantă dintrun film irațional.
-- E sci-fi cu altercații de situații anormal. Sfătuim faceți tranzacții via
guvernamental. Asta nu vrea alocații, vrea ceva mai amical, nu relații pe
sub mînă ci iubiri duse de val.
-- Sigur domnu Caporal. Vă dăm noi informații personal. Că n-ai licență să
faci singur Carneval. Mai ai și incoerență și ești amoral. Ai cădere de frec-
vență tip Neaderthall. Cît despre a ta urgență... e în pomul Crăciunal.
-- Albatroșii stau de pază, vor cu toții un final nici prea prea nici prea de
groază: asta ne delimitează regnul sideral.
-- Nu știu frate, că n-am bază în planul rural. Dacă ei alimentează or ști
dracu vreun Crotal care se mai ondulează fără tall.
-- Anghinal? Șarpe cu unghiuri? Vrei să rîd cu tot cu tine de să ne punem
pe vine în plin Pampas, lîngă cal? Că știam că nu mai vine. Naiba-n el de general!
Moartea lirică
Era ca o lebădă mînjită de ruj în fața căreia cei de la curățătoria chimică
făceau sluj. Nu, că ei n-au cum s-o atingă că-i monument natural, că să se
uite-n oglindă să-și vadă întregul aspect funeral, mai bine toarnă dero-n lac
și ea să-noate spumegînd tip roată-roată decît să stea acolo țeapănă, strîmbă
și pătată. Plus defăimată de curînd de-o rață scurt pedunculată, pe varză
fumegînd îngîndurată. Fir-ai de plastic să ajungi pe mîna unui puști cu
coșuri și pantaloni în dungi!
-- Ești anti-lebădă deschis, te vom mînca cum numa-n vis așa ceva s-arată!
Consideră-ne pofticioși la carnea ta bronzată și din falange-alunecoși pe
farfuria plată. Știm că zaci lată spre gogoși cu ochii tăi închiși lucioși să mai
apuci o dată. Ai moarte lirică la ele, măi fată! Nu la noi! Mă-ntreb dacă vreun
vrăbioi te-ar adora așa, despăunată, în timp ce chipul de vulpoi te-ar vrea
cumnată. Nu, nu ai scăpări la noi, înfometați măi tată, cu cuțitoi și furculoi
te vom distruge-ndată!
-- Vorbim aici de lebădă vă rog, n-o luați spre deviată!
-- E pauză de prînz cucoană, facem ce vrem cu noi, așteaptă în poiată.
Ăsta-i tupeul de apoi, ar vrea să ne corupă, să credem că e specie-strigoi
deja și dispărută. Un pic de ruj nu face rău, mă mir că nu-l lățește. La asta
am putea să dăm și noi o mînă, bărbătește!
Vreo jumate
A suit pomul fără să se întrerupă în el, avea o forță cățărătoare egală
cu un purcel, metalizară demonii locul unde căzuse prin accident și
lumea toată îl vizitase pupîndu-i poza de pe ciment. Nu cred să fie vreo
jumătate așa aprinsă cum e a lui, o încercare mai prost mascată de-a face
teatru în stil gălbui ca puișorul ce-și poartă puful ignor zăduful din ochii
lui, mai du-te dracu sub clocitoare dacă te doare pe la cucui.
-- Asta nu-i farmer, e mood greșit de pur lamento și tîngui vezi că căzură
din firmamento punctul ei negru de pe un I. Semnat memento că mor
aci! Despirulendo numai drăcii. Eram contento printre cei vii dar ăia
vrură a mă pieri prin aburcare tip stimulendo prea mult batendo al inimii.
-- Ai luat destule mă doctorii? Că noi te facem înghițitoare profesională
de porcării, mai ai o oală care îți fierbe plină de smoală și calorii.
-- Ce calomnie, mă simt al naibii de prins cu alte găinării, nu poci a spune că
n-am oroare la tot ce mișcă prin suburbii, totuși prieteni eu am onoare
și vreau cu toții a o mierli în stil minuscul: lumînărele, farfurioare și
jucării.
-- Nimic majuscul? Avem atîtea grosolănii!! Păcat de ele, păcat de dînșii
păcat de școala fără copii, e ca zadarul care colindă să fie sigur că-l veți
primi măcar în casă, măcar în tindă, măcar în stradă cu alți zbanghii.
Energiile lacustre
Să știi că batem sus în lustre să te vedem păcătuind, gupta-i copta mila ta,
vreau să zic nu s-ar putea să ne-mbogățim nițel pe spinarea altuia?
Chit că sunt mai urîțel salbă de mărgăritare am lăsat la ușa ta s-o
aprinzi cu Fernandell dacă s-ar putea. N-are el ce are ea, fură sufletul
fidel, nimeni nu interpreta mai bine acest Model. Poezia nu avea nici
o tragere la el dar el tot mai insista cu apelul nepreluat sumbru fix
în pijama. O să-l vezi tu pe Flamell descărcînd la ușa ta cînd sărmanul
de purcel totuși va ateriza. Te va caracteriza cu tuș negru draga mea
și va pune fel de fel de metafore în ton că și preotu-n amvon va clipi
duminica de la microfon.
-- Parcă nu erai așa? Unde-i dulcele trombon ce prin gaură sufla militară
orchestra de BON-TON? Vrei tu așa? Noi ploconul ți-l vom da să vedem
cum mori cu el atîrnată la Enel ca să nu zic altceva de tip inel pe mîna ta
ferm la asta el ținea, Domuz-eu, Inana-tu, încastrați în passpartout vom
rămîne tip model de Pronie Cerească. Nu l-am întrebat pe el dar sper că
nu e de iască la un chici așa fidel de ziceai că vrea să pască fără miel. În
mierleala românească nu e loc de cocopell dar e loc de dumneavoastră
că mai vrea și el nițel să hoinărească.
Librăria din spital (scuipătoarea)
Era un spațiu asimetric între două holuri lungi terminate cu WC. În
orice parte ai fi vrut să ajungi ajungeai dezinfectee. Avea Biblii și
cărți religioase ca un regal de coperți lucioase tip madrigal, dar oamenii
ăia piele-și-oase rămîneau insensibili și nu le citeau. Pînă cînd s-a răsculat
un oarecare Tănase gen managerial cu taxa lui lirică în plan material.
Îi apuca de ureche cînd trăgeau pe acolo cu ea și le făcea viața amară
bînd cafea sub nasul lor plus țigară. Să n-aibă parte de vreo Țucală!
Printrun mecanism atîrnător le capta atenția cu luminație bizară
iar de jos venea cu o alunecație spre lectură direct la scară. Reală și
imaginară.
-- Nu vreți să citiți, hai? Nu aveți aplicație la sai-fai? Vă aniversez prin
rotație și tot nu-mi aduceți mălai? Pun io pietre la morișcă să vedem
dacă mai mișcă vreunul prin rai. O să citiți povestea-evantai: dintro
parte se vede cavalerul, din cealaltă balaurul cu păr bălai și voi presați
la mijloc, prinși în acțiune, o să aveți o groaznică comuniune cu mine în corai, vermillion, portocaliu aprins sau cum vreți voi să-i spuneți.
Degeaba sfîrîiai dacă n-aveai cu cine. Treceau pe lîngă tine și tu nu
te prindeai. Un om de neștiință curată tu erai. Naivizai cu viața deși
ea arunca în tine cu cadouri. În fine, cînd te-a nimerit ai zis că-i doar
un OZN deși era o cioară mare cu ciocul în carouri iar logica ei
plîngătoare avea multe zerouri rostogogolitoare.
Se învîrte ceața
Se învîrte ceața de argint pufos în jurul statuii care privea în jos:
n-am nici o scăpare, m-am purtat frumos. Ce-o să zică lumea? !
” Un voluminos a greșit adresa, pare-ntors pe dos, papă indigesta
tot ce e lucios.” Deși dimineața-i roză, chipul său are poroză semn
că piatra s-a mîncat... Toată lumea l-a uitat totuși el întruchipează
falnic marele bărbat, deschide-n ceață răsuciri de dimineață ca și
cum se-ntoarce beat căci artistul amoral l-a tăiat și smuls cu forța
(cu muza) din regnul lui mineral. Regn sticlos, ascuns și tandru
în tăcere odihnea cînd o daltă stricătoare l-a izbit la peruzea: de
ce dai în mine-așa dac-ar fi putut striga ar fi zis vreodată dînsul că
urla? Doar vibra cînd săreau țăndări scînteind alăturea. Dac-ar fi
ceața solidă poate ați simți ceva, dar așa mergeați orbește, vă izbeați
de cîte-o bancă și parcul se unduia. Unduia și o duduie ca pe tocuri
balansa corpul lung de leșinuie care nu mai leșina. O să facem
cetățuie din bucăți de gelatină pentru ea, o să pară Ie Și Nu E,
ca și cum în două ape capul-corpul s-ar scălda, două lumi deosebite...
Acordeonul lui verbal e spart (mă scoate din sărite) și totuși sună
umflînd bluza de borangic pe portul de străbună: te-ai risipit atîta
timp și-acum, cănd ești sculptură, vrei direct de la porumbei totul
mură-n gură? Unde mai pui că nici nu ai vreo mare semnătură și ești în dezacord deschis cu limba cea mai pură? Un lup produce ură-n
paradis cît n-ai produs tu în abis întreaga ta cultură!
Și-acum vrea tort săraca, de parc-ar fi știut vreodată că e dacca.
https://www.amazon.com/Decapodoperizare-Roman-Romanian-Simona-Dancila/dp/1975892321
https://www.amazon.com/PARADISO-GALLEGGIA-QUESTI-GIORNI-Italian/dp/8826430780
Gînd negru pe care scrie EU
Ieșea din tristețe cam amărît, cu gîndurile în bernă legate în
sistem liliaceu. Și pe fiecare scria cu litere de aur încondeiate EU.
Picioare albe în damasc animate îi făceau viu contrast la ATeu:
divinător grăsan pe apucate ar fi strîns la pieptul lui plebeu.
O sugrumărie-ntragă ar fi făcut pe covor cu blana bleagă trofeu
de vînător. Iar visul chior îl împușcase în celălalt ochișor ca să
nu mai vadă literele alea odioase. Eu. Eu dochia poate. Asocieri
lenevoase între el și tot ce-l trăgea înapoi peste hopuri periculoase.
Amateur. Un barman cu toate paharele scoase se învîrtea luminaceu
în loc de candelabru discografic în antreu (Fărîmiță Lambru). Ce casă
plină de surprize, pe fiecare obiect se imprimase cuvîntul Eu cu de
la sine putere apăsătoare în lanț tip electrocuteu. Ar fi vrut, da,
ar fi vrut să fie funcția Erase. Pornind direct din curcubeu se desfă-
șurau parastase bleu, evident, pentru persoana în cauză, însoțite
de flori lucioase Helichrysum, flori mincinoase! Cînd papucul se crede
condur de mătase și taie aerul n-a zis nimeni că-l arunc tot eu!
E o aruncare liberă fără adresă, un alizeu întro conferință de preșă
ca un șuteu gîdilător pe la urechi atît de dornic de parale vechi.
Un gînd statornic ridicat în picioare se luptă cu armată de zvonuri foșnitoare, de unde avem atîta nepăsare, atîta explicație la cimpanzeu
și atîta abnegație la parafrazeu??
Păpușa din Tei
Unde-i mama? Vreau s-o țin de aripi să se scurgă zborul ei din cerul
balsamic între clopoței. Poate sunt mai tandru ca alți puradei, totuși
n-am motive să mă mai cioplesc, o să-i spun în față: mamă, te iubesc!
O să iasă jerbe, cred că o să cresc, am coroane negre care se-nvîrtesc,
vin cam de departe totuși scriu o carte în planul lumesc. Ce ne mai
desparte? Poate clorofila și mirosul dulce dintrun tei domnesc, păi
dacă ea scrie eu o răscitesc. O răstălmăcesc. O mamă așa vie, zău,
n-am să mai găsesc. O să par destul de suspect pe la alții că și-așa
evoluția e un lanț de mutații, cîteva în plus nu strică. M-am plictisit
oricum în lumea mea mică. Nu știu ce să mai cer. Cu jucării stricate
e plin un șifonier și jumătate sper să mă umplu de păcate ca tot adultul
pionier. Să explorez Antarctica din frigider, să mă julesc în coate și
tot eu să plîng... Impietate! Atelele nătîng mi le-am legat în spate
parc-aș avea un crîng de ramuri înnodate. Dar știu că Salahorul le-o
dezlega pe toate. De-o să fumez vreodată vor cădea fumegate că
arderea de bine n-am inventat-o eu. Enora Buena mă bate pe spate:
chiar dacă sunt mic am o groază de personalitate, nu-mi scapă nimic
și voi, toți ceilalți, nu aveți dreptate! Cu ciucuri și funde umflate ați
vrut să faceți din mine Pompeu dar nu se poate. Sunt Băiețel. La
toate complimentele răspund cu coate. Iar jerseul odios nu l-am acceptat
în spate!
Zmyrna și Tămîia
în sticle de un leu. Sufletul rămîne în acest antreu ca o farmacie. Kilometri de literatură înfășurată-n jurul becului ne dau Absență. Ai un scaun de ceară la pomană de la un Binevoitor (că undergroundul e în flăcări te lasă rece la motor, n-o să ai, cred, niciodată sistem agitator). Să nu te sperii de răspunsul venit din Africa în Zbor pe passarelle mortuare parada modei s-a pleoștit cu dezumflări de fuste roșii pe un model de antracit. Cînd cineva rostește „ ARTĂ” se dă cu capul de-un tîmpit care mai vrea de la Romartă un obiect întinerit prin performanță cu atacuri la romanță, un exhibit de cînd tărăul în care praful, mulțumit, acoperă complect tot răul făcut de Marele Iubit! Să se depună ca tălanul dîndu-i aspectul jigărit pe care l-a avut tot anul și care-l face fericit. Așa-i ghiorlanul, cu Morona făcuse planuri de granit dar n-avea daltă să-l sculpteze așa că l-a maimuțărit. Avant-la- lettre s-a trezit și fără nici o pregătire deși era de somn cîrpitt tot a-nțeles că-i pomenire cu fursecări și tămîiere. S-a elevat în mod pocit și-a îndrugat trei baliverne strîngînd în palm-un malachit. O fi slăbit un pic urîta dar tot cu nas de cauciuc tip rît presat rău de mămuca cînd mai avea un pic de witt. Cît despre cealaltă, Nătînga, din nou pe ochi s-a văruit să nu-i vadă vulcănăria noul iubit. Un drac și-un drac au amețit: păi dacă asta-i farmacia ce căutăm în infinit? Ori facem iar desțelenit? Că trandafirul ei cel roșu sper că nimica n-a pățit?!!
Mamiferul Inka (mammal ing-a)
Roade englezește cu ochii închiși: metamorfozește cam ce a descris? !? Oi fi eu bou-de-cîine (bull-dog) dar tot nu m-am prins. Glonț la mămăligă cartea am deschis și-am găsit ponoase cît un paraclis. Rumegam nemernic sufletul din vis, îi furam parfumul, îl lăsam deschis, lumea asta strîmbă, alunecătoare pe oglinzi murdare spre un paradis cu cicatrizare gri și mov deschis? Tu îmi dai splendoare? N-ai murit, Anise? O înghesuială de idei spumoase dragostea curată nu cere foloase pe un cîmp uscat. Vrea o recoltare de probe focoase străvezii în pat și rîzînd extatic s-au decapotat limuzine albe deșirau tot spațiul pe roată curat. N-o să fac bilanțul că sunt enervat. O să schimb doar lanțul la bicicletat. Și să-mi faceți pranzul (brînza) semi-mai -sărat că data trecută m-am fript de la el: știți că nu prea-mi place cărnița de miel... Ah, ce dobitoace se uitau la el cum vorbea încoace cu buna-model care îl distrează jucărind cu el... Dracu vă veghează întrun mood la fel? Cine guițează? Mica moronel? Ai mesaj la poștă, uită-te la el!
-- Băi, n-am chef acuma. Sunt la Mortadel. Alias Parizer. Să se uite el.
Tot eu, mititelul. Ei vor de la mine să mănînc purcelul ca să mă simt bine. D-ar-ar naiba-n voi! Ați avut albine, dați-mi miere! Goi! Plus sto pojo boi?
Ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia!
(sau Moroiul-Serafim)-- dedicații directe
-- Ai dracu care mă citiți și nu mă ultra-prea-măriți! Vă-njur de-aici în salturi s-ajungeți paradiți și ponegriți! Și puși în acolade cu tot ce mai gîndiți. Eu mi-am făcut Himeră și voi o ciuruiți. Iar din coleopteră o cîrpă de mătase pe dînsa zdrențuiți. Ori nu sunt sănătoase nevestele din vis? Mergem la scoate-oase, adică la dentist? Nu vreau, că mă miroase și zice că-s de lapte și cum de am permis de ascultare șoapte?
-- Băi Nelule, rămîne să mai citești ce-a scris. Ești neam încornorate specia gri-închis. Și ai spre răsuflate o mare aplecare tip flatu-flautist. Mă scuz că-mi fuge rima așa, pe apucate, dar conținutul, frate, e foarte prost descris. Ai răspuns la apărare? Dacă nu, ești mort c-o floare la reverul tău deschis. Nu ți-am spus să fii cuminte? Rămîne cum ți-am promis.
Cuvintele înoată dînd din sufixe-n sus de parc-ar fi codițe anume eu le-am pus să facă multe rime să nu se-nece grosul. Oricum o luai în jos că scara ta fusese de os cam ros. Ți-a trecut Mokorul? Că mai avem mult de mers cam cu piciorul slow-motion you stole a nice black song, which is ok for me, same love, new cans.
INIMI
Îi trimite inimi negre de la ea din gînduriș: își alesese o femeie albă, fără de păcate, cu cioculețul roz deschis la care nimeni n-a atins așa solemnitate. ( Fac rime-ncrucișate cam pieziș, alegeți cum-ce-poate.) Făcea schimb de electricitate cu ea vinerea, electrolux moțăia așa că legau fiecare păcat de-o sursă mai inspiratoare ca de exemplu stăteau la soare cu tot moralul ridicat spre contemplare. Călare pe fetiș s-a mai spus în altă poezie de-a mea așa că taci cuminte, îngînduriși cu ea. Oameni cu capul transparent prin care un peisaj rula cu roate încetinitoare pe griul-fîș de pe șosea, mici derapări prin Balta Albă, înjurături și vorbe moi cu blană tigru de pisoi șofer scăpa. Bizonul nu-l vom proteja cu nici un gard, iubita mea. Plimbase ceașca de cafea pînă la lapte singurel că se mira lumea de el de-așa ceva. Avem vreun calcul sau jucăm doar ca tîmpiții, draga mea? Eu îmi țin sufletul pe băț ca vata dulce să-l dezvăț. Ne-ai aranjat prin șoc pe ață și-acum în salbă săltăreață noi vom cînta duminica un cîntec unul de la altul cu lălăieli vom învăța. De ce arunci tu bunătate de inimi negre nu știa. Primea în spații deocheate acele chestii despicate prin care nu mai răsufla decît un vînt ușor de toamnă cu frunze amărîte, late sub care altă toamnă sforăia, promisiuni îndepărate de noi cu toții vom avea, poate vom face vreo potecă să nu mai urce cu toporul anul acesta urătorul de pomi și nimenea.
Cît de plictisitor e FB față de HI5
Întradevăr, pare o maimuță, vă las să ghiciți de care. Cu toată familia în desfîșurare spre o moarte sigură cu un singur like în loc de lumînare. Un tort caprici am pe Hi cinci în veșnică pomenizare. Pe FB vinde pătrunjel orice țărancă cu purcel și larg surîzătoare: susține că-i direct producătoare deși e moartă în coteț. Cherchez la femme du temps perdue, tu as mon coeur donc je suis mort avant-début, et sans honneur. Un uppercut me donne fureur et je l'écoute. Latin est moi et toi surtout: si je m'enfiche senfichent tout....
E f. nasol să știe că toate cuvintele mele sunt la ea, nu-i așa? Întîlnirea asta hormonală, absolut întîmplătoare te deschide ca pe o floare cu miros suav de cală: te iubesc neapărat și nu mă numesc Păcală. O, God, simțim printro stupoare tristețea ei de-aici se vede cu lacrimi mari de sticlă verde ca și cum ar fi alergat după ea cu o expoziție-ntreagă de artă care se repede trecea. Omul de Flori cu Barba de Mătasă, povestea lui cea mai frumoasă în vînt stă, colo sus, pentru copiii care nu-s cuminți acasă. De Profundis în tăcere pare scuturat de pene planul lui împăunat, ah, de-ar mai avea putere să se țină de zidire cum era odat”. Să mai respire prin voalul de mireasă în care atîrnau idei de-mbrățișare veninoasă c-un mire plîngăreț: consumul de aghiasmă e pe obraji citeț și curge liniștit. Atîta poezie mă face fericit.
Ceasul care merge în gol ( Timeless watch running dead)
Afișare silențioasă a urmelor în jurul casei: cineva va fura ceasul frumos și toate zvonurile lungi pe care le vei plânge. Mai bine plângi mai întâi, pumnii pe perete, cum ar fi rockul și rollul și modelul sălbatic indian pe care îl cînți în timp ce văruiești! Hoțul cu siguranță va scăpa curajul pe jos și zăpada va face restul. Dar trebuie să-l convingi. Chiar aveai nevoie de ceas sau este ceea ce ai cumpărat neglijent dintr-o vânzare de curte atât de îndepărtată? De ce te interesează, domnule? Avem de asemenea o pisică cu care am putea să-ți dăm bonus. Sunt bătrîn, soția mea, Lilith, are aproape 75 de ani, vecinii sunt și ei bătrâni, nu avem nevoie de ceas, dă doar 20 de dolari și zgârie calea înapoi.
- Eu colectez ceasuri, bunul meu prieten. Îmi place să mă uit la ele scurt cum se acumulează în sobrietatea mea până la etajul al doilea, unde nu mai trăiește nimeni. Ce aș putea fi? Un amator? Voleur? Un Dorothy rău îmrăcat în fustă pe podea?
- Nu glumi cu noi. Ai primit ce ai vrut. Pleacă liniștit!
Hoțul ascultă cu disconfort un astfel de lamento nobilis care pot să-i dea un sărut, dar nu și ceasul, nu acum, nu asta, nu intra în interiorul paradisului meu !, fluierând slab ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Unele izbucniri ar putea ieși cu scandal din asta. Unele bârfe cum ar fi "Tomcating" cu ceilalți pentru a deține un picior de iepure cât mai curând posibil. Opriți lumina, gândiți-vă că suntem plecați, iar o nouă plapumă de zăpadă va ascunde adevărul. Din nou. Nu încercați să arătați model. Afară, fereastra pe zăpadă devine gălbuie pe albastru, ca și iubirea. Nici o umbră pe ea, vizitatorii se vor întoarce, de genul e agorafobic ăsta, dragă, știi doar... Există un pod în cer cu fotolii dulci unde hoții proști nu încearcă să lovească? Aici e vorba de puritate. Sunteți în siguranță din nou. Din nou, te-ai despărțit. Hoțul nu este niciodată suficient de bun pentru a-ți mușca picioarele. De fapt, el crede că e doar câinele tău. Asta e, ai ghicit.
Veioza de la cinema
Un film mai clasic dînsa torcea din filmul mare, amărui, un fel de cerul înverzea cu nuanțe aspre de gutui în care inima tăcea căci toată rațiunea lui o deșira. O fată harnică trăgea tabloul vechi uitat în cui, să facă soarele ar vrea și să-l dedice cerului. Nu pot să cred că vede ea aceste chestii de smarald pe care marele Herald le-a amețit la leșinuy pe un ecran în Disney-Land. Desenele sunt oare șui? Că Feng a cam rămas pe gard uscat bătrînul leopard dar ochiul lui a fost spălat prin contemplat de roz-gălbui. E toamnă, sigur că avem aceste nuanțe fel-de-fel pe care ni le-a dat chiar el la răsfoit, să se miște odată cu evenimentele și totuși să rămînă fix, evocator.
-- Toată lumea-i Kafkă, frate, toți avem așa ceva plus talent de-a inventa, de-a minți trecînd în zbor peste fapte deocheate trecem cu vederea lor c-au făcut așa tîmpenii literare tip vedenii de laborator și tor. Salutări din Labrador! (e vorbitor)
-- Milostiv e Unul Singur. Restul sunt cu cașcaval, dacă cîntă pică totul și-o luăm iar de la caval. Săpături în neștiință a făcut cu tîrnăcopul și ar vrea să le astupe și să pună cruce mare cu inscripția : Banal! Dar pe drum își uită scopul, intră la Ferometal ca o rablă-n care omul a rămas perfect mulat. Mă vedea-n retrovizor și credea că dau cu capul de un ins răscolitor. Ei, și ce-i atîta zgomot? Dacă capul fuse sec vom mai lua cîte-un fursec chit că vom muri cu rîsul prin înec. Dacă ai așa chemare ia și o juma de chec că șampania-i puțină și la obiect adusă, băi Zevzeec!
-- Am făcut mitralieră la copiii ăștia răi dintrun ram fără panteră cu trăgaci în vîlvătăi. O frază de la Kipling face cît un roman de aventuri fixat pe noi cu multe ace care-mpreună cred că face cam cît un cui. (s-a diluat dracu” informația rău)
În transă printre cele late ( traducere a poeziei englezești Translate)
Sunt într-o transă acum, prinde-mă din urmă! Prin scrisoare îți voi spune dragostea mea dacă mai e cazul. Un pulover este pe fotoliu și nu este al meu. Dar pot să-l suport că Valentine este de partea mea. Strada este însorită ca Golgotha. Mă distrez foarte mult, dar nu sunt Fanny. Doar Mae sau Mica, raza de dimineată. Cu excepția Guernicei, nu pot să sufăr acel complot împotriva banilor mei, am anti-dot ca pe o rețetă de tine pentru mine!
- Acesta este un acoperiș de ardezie? Pentru că eu sunt Căderea de Toamnă pe el. Uită-te aici și rămîi perplex. Nu, nu sunt mic. Dau senzații de anti-derapare, dar nu-s. Un picior se termină, dar pot apela la celălalt și la tine astfel încât să încetezi doar să țipi și să spui la revedere, dă-mi o mînă de ajutor, nu vezi în ce hal am ajuns?? Aranjează patul sub cer ca să cad pe moale, atît îți cer. Sper că iarba e cosită jos ca să nu fac prea multe vînătăi sus. Oi fi io distractivă dar nu sunt Inchiziția, nici Hoover. Aș putea juca Bonnie pe oasele tale în lut-o-biți și să fiu totuși bunicuță destul de inteligentă ca să nu pricepeți nimic.
- Nu-ți face o groază din copiii tăi! Permiteți-mi onoarea de a vă judeca mai bine: este acesta pulover sau chilot-bizz? Arată atât de ușor ca și cum se vede și îngheață în Hollo-breeze. Sunt în genunchi și nas împreună ca să miroasă vremea ca și cum aș ghici ceva.
- Nu puneți împreună aceste cuvinte de durere. Sunt fericit și nu-ți pasă. Doar fiti constienti de cîini si umbre si voi urmări cazul dumneavoastră. Prin închiderea poeziilor vă distrugeți fonemele pline de compasiune pentru a duce la pieire limbile clasice, dar am încredere că nu le vei face praf pe toate ca pe niste prune zdrobite.
- Îmi tratezi părul blond cu intenția de a-mi despica fiecare fir în patru? Ai așteptări nerealiste de la mine, senzațiile mele fericite se mai numesc și optimism de circumstanță, ceva.
Picioarele mele în grădină
Picioarele mele în grădină susțineau o balerină care a căzut diletantă și senină de la început. Starea ei elefantină stă pe două bețe rupte de un domn necunoscut. Pe voalul cu IDuri multe are un înger paralel care se teme s-o sărute și ea de el. Față de animal el este leu. Un singur lucru n-are explicații: Dumnezeu. Își ține ambiția la frigidero ca să n-o mai vadă. Dracu știe de ce era însurat de data asta tocmai prin Nevadă. Oricym, liniștea lui zăcea spartă pe stradă, cu toate griurile ei grămadă. Gluma la dînsul nu ținea, totuși vroia să vadă dacă în universul nostru mai e șaradă. Că dacă nu aduce el. O ținea de motto, altfel scăpa naibii prin analogie, zici c-avea la foto mare alergie, Vrea să facă lotto cu numărătoare inversă ori să plîngă Giotto de să se ude toate pînzele sus? Nu-l înțelegem pe Grosso că pe Modo l-am înțeles de mult, e un biet modul tip nodo la inteligența lui.
-- Tu să nu te joci cu Frodo că fac țurțuri pe gutui! Cine n-are încă brodo treci la cursuri d-ale lui.
-- Eu m-am prins la căpățînă și-am rămas un pic cucui drept în gard ca fericirea mare mare-a boului și acum domnul Renard zice c-aș avea Țugui. Păi Țugulea-i brandul nostru, nu-i la mintea orișicui... Încă mai făcea pe prostu însă popa nu-i...
Se vîntura
Se vîntura prin poezie: un fel de ce albastru deraiez și alunec prin visare născătoare de amnez fără de anestezie delirez. Era ceva greu de uluit la el în Hollow, plus că ținea un sfînt în colivie ca să zicem așa pentru grow all adică îl creștea direct din suflet ca și cum l-ar fi umflat cu aer roz tip reclamă la fantoma de purcel. Avea inima înfășurată în șapte metri de curcubeu fin și tot îl durea după ea. Cînd cineva îi spunea că e drăguț se rupea din conversație cu spatele jupuit și alerga prin senzație că e fugărit. Părul blond îl ușura, îl făcea să-i zboare mințile mai degrabă la ea ca și cum cineva l-ar fi urmărit: sigur că nu-l urmărea nimeni. La ce bun? Dac-ar fi crescut pe undeva poezie s-ar fi tăvălit prin ea ca un nebun, dar pe toate suprafețele orașului era doar scrum nuanța scrumbie abia ieșită de la fum? N-am înțeles ce vreau să spun. Aproape că-i țin companie, îl văd fugind, îi dau alergătură de la mine (timpul e legea periodicității), deși nu-i chel poartă tichie și-i șade bine. N-am vrut să mă îndrăgostesc de el dar m-a împins în erezie, în gard cu oiștea ieremie și cred c-am rupt un vreasc plîngînd.
-- Să nu faci băi leucemie că nu-i Love Story prea curînd. Ai de muncit la mine-n gînd, uită de alba sindrofie, stai cu piciorul pe pămînt, nici dracu nu mai dă doi bani pe Agonie. Un site uitat și prăpădit de stins mîndria lui pepelea. De ce Iisuse ne-ai iubit? Era ceva la noi aparte care te-a-ntors din infinit și te-a făcut să lași deoparte faptul că noi te-am răstignit? Smaraldul tău și azi împarte flăcări la noi ca un strigoi cu gură s-ar numi moroi și toată trista-nvățătură se-ntoarce aztăzi, păr vîlvoi, ca o arsură.
Figurin Șters
Iradia motocicleta cu el, lăsa în urmă radiografii fumurii de trecători oblici, smulgea culorile din florărie și le ridica întro curcubărie fără nici un viitor. Toate balcoanele făceau parte din sistemul lui privitor la realitatea aia cu asemenea motor! O femeie cu toate sufletele aprinse în schemă electrică visătoare culege florile fără culoare în urma lui. Cu ochi căprui face nuanțe sticloase, ca o femeie ușoară, ca un film pentru toată familia cu scene lungi de scorțișoară. Peisajele treceau prin ea fără s-o doară, drumurile se vedeau foarte îndepărtate ca și cum orașul ar fi fost pe scufundate și motocicleta s-ar fi oprit undeva în singurătate rupînd duminica cu tot felul de gesturi aruncate din corpul rătăcitor de bărbat.
-- Te-ai îmbătat? Ai pățit instabilitate la figurat vorbind? Te-ai umplu de inimă-bate-bate pe două roate atîrnînd? Nu sta aici fără avînt, tristețea ta cu frunze moarte zici că-i pictată de curînd de unul fără perspectivă rău pensulînd. Credeai că ești locomotivă cu cîțiva măgăruși putere? Ce deochiere tip plîngînd...
-- În loc s-ajuți faci contemplare deși mă vezi că sunt plăpînd. Imaginația se-nvîrte cu mine pînă la pămînt. Emani atîta nepăsare că m-ai făcut să sar un rînd. Ești indirect răspunzătoare, te joci pe stradă șotronînd, normal că întîlnirea noastră a fost produsă prea curînd. Și știu că vrei despreunare de parc-aș fi un furibund fără control la-naintare. Praf mult în vînt!
Ușa Roșie
Din cerul stricat cădeau cu cortul îngeri care-și lăsaseră confortul la fluturat cu lenjerii pastel de pat în casa de neon curat.
-- De ce dracu ne-ați inventat? Am spus noi că vrem a fi îngeri vreodat? Cu hainele-astea caraghioase în care un xx soldat s-ar mai numi și-mpiedicat în rîuri roșii de mătase căzut și ștampilat în frescă ca un ratat. Lume burlescă!
Părea din vis un evadat care cu Înghețata-i neagră ieșise ziua la plimbat.
-- Vezi să nu ne vadă lumea că au ăst obicei ciudat. Cum era în amvon?
-- O liniște slab curgătoare pe bandă de magnetofon. Aveam chemare dar n-aveam ton, iar pe pereți o patrulare de auriu fecior de domn cu forță înfășurătoare cam ca un om la iubitoare. Mă simt diform la-nfățișare dar am acolo sus pardon.
-- Băi, nu mai merge cu trișare prin cîmpul meu acordeon ca valsul Dunării revărsătoare prin megafon. Dă-ți cugetul la renovare ca să nu-l pun în patefon.
-- Îmi ești prieten din născare sau ești un amărît bufon care se cară pe picioare lungi de carbon? Cu tine prin spirala mare lungeam imaginea-n cocon, un aparat cu fulgerare făcea o imortalizare de tine tip dragon.
-- Eu cred că am ieșit simpatic ca trubadur ușor apatic cînd blițul mi-a căzut pe front, stau rău în planul acrobatic dar mă întind spre carismatic cu tot cu fond. Back-ground con-fond adică pic dintruna-ntralta pupînd peisajul precedent, de ce-ar numi nevasta asta un oarecare accident?
Bo-Magen
În viața asta avea vreo 50 de ani iar în CV, adică în Cartea Veșnică, avea trei vieți și jumătate, una nepătată cu stele de zahăr înmărmurite pe tortul negru cu care ar fi vrut să ștampileze pe cineva în plină față ca să nu se zică despre ea că n-are o fire main săltăreață. Primea refugiații cu o mutră de gheață (cică să-și lase bagajele în antreu) și ca s-ajungi la petrecerile ei treceai printrun defileu de idei destul de amare. Dac-ați văzut vreodată lachei violeți pe trăsuri de tăciune hurducătoare atunci aveți o idee despre iubirea ei îngrozitoare. Avea un Zen împăiat în pat, ceva care nu sufla în fața ei, de fapt peste tot dădeai numai peste paravane mocnind sub way.
-- Petrecerea cu lupu”? Sunt un holtei cu gînduri bune dar cam amare dragii mei. S-a rupt cîndva seninătatea și am căzut plin de scîntei, un joc de focuri încercară să mă aprindă tam-nesam.
-- Capraot căprar crăpat individ grosolan? Am uitat toate jocurile din copilărie dar am mumificat doi iezi ca să nu uit niciodată, Darie, Iurie prin ce-am trecut. Cei care suferă de bleojdeală înțeleg exact și acut. Cică aș fi eu Cenușăreasă și-l duc cu fărașul spre urnă... Minciună nocturnă!
-- Trage-mi cadavrul prin flori, nu mă lăsa! Fă cărare prin culoare cu inima mea cea mare înainte să cosească cineva! Lup îndrăgostit sadea.
-- Facă way from me again dacă s-ar putea. Mă repet din lipsă mare de altcineva eclipsă fac la o cafea cu o fraieră buclată care vrea și baclava...
-- Confirmată.
M-am eclispsat cu ea
M-am eclipsat cu ea, ca o cerneală-n inimă curgea, nimeni nu ne știa. Țineam o ață de la unul la altul care zbîrnîia să-ntindem rufele pe ea sa prindem vîntul uscător, un pantalon, un șorț cu flori, o noapte aruncat-așa, peste dunga Ecuator, jumate eu jumate ea, bătăi cu stele-n dormitor și visul care reflecta incendiul nostru carnivor. Dădeam să mor cu gheata-n zid, mi-a fost prescris să fiu avid de fotbal singur și rigid, cămașa mea plutea în vid, cravata violet-livid o urmărea iar eu, un fel de arătare bleu, mă scufundam în pijama să mai rămîn un pic cu ea modele verzi îmi inventa direct pe creier.
-- Dormi așa?
-- Dar cum să dorm, iubita mea? Făceam doar riduri înspre tine tip lasă-mă să dorm mai bine ca să visez pe-altcineva. Nu vreau cafea și nici o facere de mînă din partea ta, nu mai lucra la vesta aia fără lînă, sintetic ea!
-- Sintetic dracu să te ia! Că am muncit o săptămînă și tot mă simt ca-ntro perdea cu maci cusuți rapid de mama să par un cîmp însîngerat, pe care tu, urît bărbat, ai aruncat cîteva perle și ai plecat. Despăunarea mea Cea Mare sper că nu te-a intimidat căci dusul ăsta la culcare e cam ciudat.
-- Eu sunt perfect sincronizat dinntrun păcat. Am doar un scaun cu ea în sufragerie pe care bat, lîngă un pepsi cu piper însingurat de multe ori mă pierd așa desfășurat în așteptare cu toată forța sedentară în legănare la pătrat. Și, apropo, mai fă și tu curat!
Seara
Seara își înfigeau cîte-o trompetă de argint în piept, reciproc, să cînte inima la ea mai neatent. Nu pot să descriu ce ieșea pe acolo, chestii făcute armonică, bolnavi de-așa ceva, iubire d-aia conică, se poate compara cu o ciumă bombonică vulcani de catifea din care iese Lolly că Pop nu mai venea. Și Lolly cochetează, își taie o amiază, un bloc de peruzea pe care sfîntul soare pe suflet îl topea din care radiază pînă la urm-o stea cicatrizată-n ochi la ea. Normal că dînsul o privea ca pe-o tentație nocturnă, un joc de viezuri inventa cu viziuni convingătoare de-așa ceva...
-- Et caetera. Un zmeu legat de pomul meu trage Crăciunul spre înalt cu tot sclipiciul din dotare. Fiind ateu vreau confirmare că te gîndețti NUMAI la mine în modul tău reverberant. Domnul Cactus ți-e amant? Că-mi trimiți înțepătură ca un flux stresant. Ai deschis la mine-n piept bulevardul tău cu tei combinat cu o pisică fără clopoței. Vreau să zic că-i o tăcere-n care eu m-am scufundat ca un Ford de modă veche și necontrolat fiindcă ăia doi din spate nu mai ies din sărutat.
-- Era vorba de trompete sau m-am poate înșelat?
Din fîșul ăla descheiat ieșeau senzații plutitoare de om aproape dezbrăcat în Frigul Mare.
Fericirea
Fericirea îl luase la palme. Ce-avea cu ea? Nu cumva partea grecească a istoriei, Elena, se patricizase dracu” și ea, fericirea cea de toate zilele, îmbătrînea?? Sau a făcut aprindere la albastrul apei curgătoare? Cînd ești îndrăgostit ești exact ca un săpun în lung-alunecare, cu spumele de rigoare.
-- Ești Camay sau Dove, ceva? Nimeni nu se aștepta să diseci duminica cu privirea visătoare. Aș vrea naiba să te ia c-ai făcut alunecare de cafea ca o băltoacă pe față de masa mea.
O luase invers, nu-l mai ducea în sus, făcea tunel cu el prin zona minus, rupsese coloana și dădea cu ea impresia că se fălește, fericirea aia mirosea a pește. Însingura. Calcula băbește. Nimeni nu se mai îndrăgostea omenește, umblau cu imaginea în băț unsă cu miere, un galben pal încoronat cu violete, Icoana Nulă, inconștientă trecea ca somnul printre fete. Se prefăcea fără putere...
Aura ta neagră îmi ține de urît turbincă în care capul greu visează ca para în palincă. Am făcut extaz la tine ca o intersecție de realități ciocnite în orice direcție m-am lipit trezit de tine tocmai cînd înmugurește fraza-n mine.
O respira
Celelalte femei stăteau în ploaie pe tulpina lor verbală cu înjurături de voal prin tot regnul animal ca o palidă miresă. Greutatea de opal a unui felinar apasă griul stradal. Biroul lui pare oval de-atîta mers în jurul mesei pe care ea ornamental a răsfirat revista presei:
-- Aruncă-ți ochii din înalt ca două pietre prețioase cînd verde-crud cînd bleu-smarald de faraon tip anastase în planul cald în care dînsa doar cu un ou și un oțet dă parastase. Impresia că mă descoase și scoate puful cel înalt întro bătaie luminoasă cu căzături în planul doi.
-- Abia aștept s-ajung acasă că cade cerul în șiroi. Cu ciobănia de la oi vorbește dînsul despre noi și ramura religioasă bate direct de sparge geamul și pleznește cam tot ce nimerește. Sfărîmături de vaze scumpe cu crizanteme galben-rozaliu crescute-n carne m-au acoperit de viu. Dar totuși reușesc să scriu, s-apuc cu mîinile florale cuvîntul viu prin apa mare în care cer liliachiu amestecă însingurare cu părul moale, auriu al unui domn din lumea mare ce-aleargă fără pardesiu la-ntîmpinare de pustiu:
-- Nu îmi găsesc un bigudiu. Structurile delăsătoare nu pot să mi le mai susțiu. Nu știu ce are ziua asta pare presată-ntre vitrine pe străzi înguste și latente plin de bătăi intermitente e mersul meu cel străveziu ca alergarea cu prăjina să prind un înger nihiliu. Nu vede nimenea că-i trist, își duce crucea de artist ca prostu pînă-n Penteleu de parc-ar fi o arătare cu nume greu la încercare. În loc de cîrj-avea o scară parcă ținea la subțioară o fată dragă însă rea cu care își recalcula iubirea blîndă și suavă ce i-o purta.
-- Țăran oyn, nu-i cîmpul tău de baseball care înfășoară cu alergări prin iarb-amară întregul joc pierdut puțin, te-ai remușcat întîia oară văzînd ce mult înaintară cu vînătăi, loviți din plin, copiii proști de astă-vară. Ce dracu mai aștepți? Venin? XVGREAGFFUKJ!
Grea ca fulgul, cade invers
Avea o cădere de îngeri în cap ca și cum s-ar fi rupt fermoarul la încîntare. Se țigănea pentru o floare cu o chivuță ambulantă și știutoare. Formula ei galantă produce colorare la cer Țipantă. Decsărcantă-Încărcantă. Vedea iadul în oglindă ne-reflectantă, chiar pe sub noi, în care fiecare trage cîte-un egal iubit moroi legat de neagra sa reprezentare, caricaturi plîngeau constant la baza vieții-n așteptare.
-- Cu fraza asta l-ai ucis pe unul c-un cuțit abdominal în dimineața plîngătoare, atîrnătoare inegal pe pomii din Îndepărtare. În simplitatea ta cea mare bătea cu pumnul literal să facă gaură-intrare spre anormal.
-- M-ai prins exact la-ntruchipare cu tot desenul realist rămas cu gura căscătoare spre paradis închis tu oare calea din vis? O mare umblătoare deasupra ei stă scris ceva ce nu se poate traducea în gura mare. Tăcerea ei transmițătoare are implant? M-a fulgerat la nepăsare, la tot albastrul delirant. Mai vrei ceva? Iubire înfășurătoare făceam cu ea în sensul invers acelor de ceas cu tine cred că se-ntîmpla. Așa că pa. Mai ieși odată din tablou, mai mergi la o cumpărătură cu vreo prietenă ceva să modelați din gură-n gură un prost rămas să bea cafea. Larevederătoare lungă cu sărutări pic-pic pe a.
-- Ești mistic pînă-n pînza albă? Ți-am spus să nu te uiți la ea, ți-am spus că este tîrîtoare de tipi cu inima aprinsă prin zahăr pudră vanilat oh, Doamne, te credeam bărbat, o dîră lungă ai lăsat prin partea cea mai stîngă și plină de păcat... Păcat...
Teoria Regenerării
Totul se regenerează, e în program, așa se lucrează în 3D. Istoria lui JeSuis e scrisă în alt plan, nu mai e vorba de semne sau de numere. Poate de litere aprinse care șochează diletanți cu formele lor rare și precise. Cînd scuturai pomul cu vise cădea și ea, mișcări sărite de pe fix cu bulion pe cămașa galbenă ca un apus la crucifix la care dînsul se ruga să nu se spargă vinerea în ore negre, ambulante, pe care le considera exasperante.
-- Băi, a cotcodăcit un ceas în dimineața aia crudă cloșca cu pui părea că-i surdă căci ciugulea pe un mormînt cu iarba pală la pămînt poemele desfigurînd ca să ne facă nouă-n ciudă că n-am văzut-o mai curînd! Ce Șuie Bleandă (Golgotha) alergînd???
-- Mă jur că cer despreunare de ea în faptă și în gînd!
-- Referitor?
-- Referitor la dracu” javra pe pămînt, la Fiara din vacanța mare dacă mai scrie ea vreun rînd! Mă doare-n gînd povestea asta deschisă-n cerul ei plăpînd în care mi-am pierdut nevasta pentru o vorbă spusă-n vînt (TV)! Așa femeie muritoare iconoclastă-n plin avînt tu mi-ai lăsat de data asta să-mi stea-n ureche suspinînd de parc-ar fi murit Jocasta la vreo filmare săgetînd iar eu ca prostu stau pe feiz-buc s-o văd prin ceață luminînd aparte c-am uitat fereastra spre mine negru fumegînd.
-- Care diavol mai gătește doar cu mămica lui în gînd cînd mesăjelul îl citește și îl traduce trist în gînd. Nu mai suportă românește ar vrea numai Moldovinește să facă capra poale-n brîu ca s-o înhațe voinicește tip bolovan cu capsa pusă la altă doamnă prea curînd explozia ei presupusă îl lasă mușamalizînd...
-- Fă dracu pauză de masă că nu-ți mai dau nici un cuvînt!
Apartamentul din Vienna
L-au decorat stil Vrînd-Nevrînd cu măgăruși în patul moale și pe pereți cu multe gioale de om flămînd în aburcare. Sper c-ați luat la Cunoscătoare acest lung rînd. Cu glaciații mari de sticlă l-am stalagmit și stalactită pînă-n fund dar nici pirită nu vreau s-ajung fără palpită și fără fung.
-- Adică igrasie proasto, ciuperca noastră de la pizza cînd a căzut în șanț cu Doru că azi e singur puișorul cu sionista. Tupeul ei fără cuvinte făcuse Saltul Înainte riscînd să cadă-n infinit noroc c-am prins-o eu cu japca exact cînd pregătise barca de bălăcit:
-- Să-mi dai mîncare la gătit! Că dacă nu te spun lu” Tac-tu” n-a mai văzut așa pîrlit portocaliu ca morcoveața pe care o trăgeam cu ața ca pe-o mașină de cosit covorul ăla ponosit era cumva de la bunica sau m-ați mințit! Ptiu, ăl de-a omorît pisica s-o-nghită astăzi gratuit că și Vittorio di Sicca (Siccilia) la viața lui a suferit! și dacă nu era nevasta ar fi rămas cam amețit tip fagiolinni fără pasta sau Josefinni e falit???
-- Scuze, mi-am încurcat nevasta cu Julieta-n paraclis, Romeo cic-a fost un vis pe care el l-a prins cu pasta de dinți lipit de tip albeit. Leit-Leit! Și ce-i cu canapeaua asta în stilul tău aglomerat de zici c-ar mai avea săraca un pat sub pat adăugit încoronat la perspectivă cu un halat cam învechit?
-- Nu sper bărbat ci jegăreală de-atîta vreme anunțat. Mă face să-l înjur cu mama și cu bunica la pătrat! Fă, voi încă n-ați căpiat? Că mie mi-a căzut dantura pe după scaun agitat cu toat-a voastră tura-vura de decorat împuțiciunea din plin am luat. Cică-i înc-un corp în cretă aranjat pe un trotuar ce ducea spre seminar și-i făcut cu o lopată din Omar.
-- Califat, tîmpită dragă, califat și sultanat plus o groază de mosquitos care bîzîie prin flat! Cloanța aia-i tinerică, nu ca tine, gînd oftat, știu c-ai vrea-o de mămică dar e rea la dezvățat!
-- Nicolae o să vină ca un sfînt sau ca un drac? Că la mine e tot una, mi-a adus un parpalac și mi-e mare ca și cortul recunoașterii în sine cu dungi galben-avîntat și cu buline.
Poezie - Babylonie
Marca cea mai de spirală cu paiete-n laterală numele și l-a format zici că are o nocturnă la romanul minunat început cu ușurință niciodată terminat după multă chinuință de femeie și bărbat undeva în pod pătrat cu colegii de diurnă spre o bere aplecat direct pe dungă ca și cum s-ar fi-nclinat cineva pe-o cursă lungă apucat de vomitat. Fluidiza la telefon despre presupusa moarte a domnului cu microfon în gît și plin de șoapte din care nu se-nțelegea dacă mai vrea cafea sau numai lapte? Noica da, știa ceva, dar Cocolino-l întrecea acrit la fapte pe podea ca Moș Crăciun se înmulțea în gînd el se inaugura întro serbare lăudat de șoapte dus...
-- E ska bra îmba, doar v-am spus, și răsărit dar și apus ieșeați cu ea la presupus dar ați rămas la înșelare și abuz. Isteți-obtuz. Platforma aia-n scufundare își cară ditai churchăria să-și verse iconografia direct in mare la Sulina. Să nu ziceți că Bubulina nu are nici o căutare...
-- E mînă-Moartă printre noi, împarte chestii mov- bombon și ne aruncă la gunoi, știai că Eros era frate cu Cupidon? Un alt Pămînt exact ca ăsta departe-n Cosmos exista, Pămîntul zero cum s-ar zice care în timp se scufunda prin aur roșu căzător cam ca un meteor. Mai ajungeam noi la poveste cînd elefantul va zbura... de pe decor!
Balgoslovește! (vorbește bleaga veche )
Vlaho-Slovenia e ca vedenia cu oameni negri pe cîmpul alb un mod de-a scrie direct cu ei în Gotha veche care mai arde pe icci pe colo fără scîntei. Odoare pale deschid tăciunii pe fața lunii și văd cu ei trecerea oarbă le face moarte desfigurată pe la idei, lumi poleite în care Blacii își stră-visează lumea adîncă: parcă o mînă umblă la ei dezleagă frînghii și-i las-afară să-și amintească despre iudei. Tot ce făcură din ură pură crescuse invers acum prin ei, vikingătură cu chingi nocturne pe fruntea albă de domineu. Că așteptarea fuse rotundă, alunecoasă în plin polei desferecarea de mult promisă stau și ascultă sufletul ei. Ridică voalul de pe narcisă cale aprinsă de oromei, plin de vedenii se-apleacă gindul în fața mirei trasă de ei. Trasă în transă, trasă pe-alături, trasă prin suflet de vechi cotei să dea culoare mai flamboaiantă în pînze-obscure nave pierdute petreceri sparte de marea Calmă cu Dragul ei neștiințează omul pe stradă pași în zăpadă face să meargă corpul lui sumbru de om holtei chemat la arme de-o stîrpitură.
-- Vom face gură că minți cu totul că faci invenții că ai pretenții rupte de plan vom da cu bîta în balta albă cînd se ridică vreun ghiorlan, urîm bogatul care se-aburcă pe scara luată de la dușman să piar-odată cu tot ce-i place pe limba aia de moroșan. E-așa tîmpită, îmi face poftă de lapte acru cu tăiței. N-aveam știință că-i pocăită, mai mult pocită în felul ei ca o clătită fără dulceață de dimineață uitată rece pe massa ei.
Toate senzațiile lui
sunt la ea, amestecate, vîntul rasfoia flora și fauna de pe el zici că avea ceva cu planul lui paralel, îl zbura printrun bordel ci vitralii sfărîmate.
Am un nivel la picioarele goale lichid lipicios, să te trezești în visul ei nu e de nici un folos. Decît dacă da, ești un bou și ai tricou cu paiete care se uită (paietele) la alte fete, le taie din imagine și le lipește pe perete. Să vă ia și pe voi, sper! Sper? Nu, mint în cer, dar pe pămînt spun adevărul, să nu alunecați proștilor cu covorul și să dați cu capul de vreo mobilă de lac în care cineva necunoscut face oac! (cămașa ta verde-brotac...)
-- Nu te mai împăduri cu mine că am alergie la tufiș cu porumbei necunoscuți de tine! E suficient să lași o fantomă pe cărare să emane discret chemare verde în care te aștept, ce naiba, nu se vede? O veioză-n piept îi ține de urît, discret, poezia asta, Doamne, are vreun cititor deștept? Sau plutește fără țintă peste macii lui Monept cu o umbră fină-fină cum e părul lui pe piept? Pe cuvintele rănite tu ai pus bandaj solar cu înfășurare moale învîrtiri de aur clar. Cînd își dădea imaginea jos rămînea ca un cub negru, alunecos și plin de suspine, ca să-mi producă această suferință te-a desenat c-o peniță prin mine autoportret cu buline.
Să-mi arăți și mie-odată cum se-nvîrte sufletul pe o axa dereglată.
Mi-am și tras o laterală
Poezia face parte din sistemul imunitar. O groază de surori în alb calcă cu piciorușele lor pe răni ca și cum ar îngropa durerea în ele, la loc. Cîte una cade prin după-amiaza spartă lăsînd o dîră lacrimală pe hartă. Promitem că n-o să ne dezvelim, eu mi-am și tras o laterală cu care să mă apăr și în același timp o folosesc și ca anti-baricadă.
-- Nu poți să minți în halul ăsta, nu ești tu de gardă!
Sigur. Mai bine mi-aș fi luat o halebardă. Și toată ploaia din burlan întîmplător burlanul trece prin sistemul meu gri lacrimal rece. Au muncit cu toate la plapuma aia mare, au umplut-o cu fantome care mai mișcă înafară de căldură leșinătoare vom avea și senzația de frișcă. Mai rupem din inspirație bucăți verzi, urzicătoare, cu ațe singur-mișcătoare, las” că se reface ea la loc, pare ceva din care poți fura tot ce-ți lipsește pentru viața viitoare. Pare o atîrnătoare, ceva stricat de la o păpușă care-și reprimă forța regeneratoare doar ca să putem trage de ea.
-- Băi, nu mă-nnebuni cu-așa ceva. Nu-mi plac chestiile medicale, m-am și plictisit de ea. O mastică verde-tablă sigur m-ar reconforta și vreun metru de țigară înnodat din plante aspre direct din grădina ta. Știu că ai așa ceva... Și paste cu capia mi-ar plăcea prin devorare să-ți arăt ce mult mă doare experiența ta, e contaminare pură plină de tristețe gură deschid eu în proza ta cu condoleanțe negre atîrnînd pe masa grea. Nu sunt lup, deși aș vrea, sunt umilă creatură mîncătoare-băutoare la sfîrșit și de cafea, cu lapte de s-ar putea...
Mă doare, deci EXIST!
Am ieșit la defilare cu un suflet deșirat și o tonă de paloare pusă la desfășurat lupt pentru neatîrnare dar ea tot m-a atîrnat ca pe-un glob în crăciunare: cică să îi fac surpriză în camera ei cu friză de tip bocnă-înghețat c-am zburat c-un omoplat și ea a crezut că-s kami ca și katze aruncat. Voluntar la expertiză văd că zborul meu e plat iar privind la analiză doctorul m-a palpitat:
-- Sănătatea dumitale e mai mult dusă la pat, n-am nimic cu imbecilii dar te văd mov și umflat cum reziști doar naiba știe, tot carbonul l-ai mîncat și-acum vrei sara-ilie? Nebunia rozalie te-a cuprins împăunat nuanțele metalizate ți le-a superirizat, cînd deschizi coada aceea pari ieșit direct din lada cu tezaurul perlat presărat pe o structură bombonistă: încărcat.
Mîncam din tăcerea tristă cum ai mînca tu rahat și din lipsă de batistă mă ștergeam cu-n aparat. Nu credeam că-i ea artistă aveam canal astupat de percepție-nazalistă cu cîrlige agățat de ideea realistă: nu uitați că sunt bărbat, virus tip cu lungă listă începută cu vărsat care nici nu mai există, mint că l-au eradicat. Totuși ies pe ici pe colo tandru metamorfozat, meta dulce-alegorie ca pojarul camuflat în scarlett căpșunărie vîntul frunzele-a uscat. Băi și am o panoplie cu pușcoace tip puștoaice toate puse la-ncărcat, un izvor de ceainărie cu gheișe în halat stă direct pe carne vie să te mîngîie-ncîntat.
-- Asta-i șobolănărie... Cîți ați dus la inelat? De nu vor căsătorie vor primi zero umflat cu venin alb-dantelat. Nimeni nu-i la datorie... Ce păcat!
Îmi taie (poezie-chitanță)
Îmi taie zîmbete cu un cuțit lucios departe, în ceva moale, în burtă și eu zîmbesc aici cu ele, mă duc la vale pe veselie multă, un șir de răni fac legătura cu iubițica mea incultă. Cărăușii ei de gînduri erau poate obosiți, Hamali Transparenți nenorociți doar v-am spus că trebe să munciți! Vreau curcubeu la miezul nopții cu filament ROZ-INDISCRET și mutre publice in piuneze pe crucea de poet viseze cum te-am iubit de la-nceput și însuși Dracu să voteze cu violetul Lui ciufut foile albe-n care scrie: SS Necunoscut. Mă duc la naiba-n dioceze cu Domn Fugar pe bietul lut din care face figurine mai monstruoase la-nceput din ce în ce mai balerine tinzînd spre un abstract acut care înțeapă toată arta în punctul cel mai nimerit: prea mulți artiști se strofocară cînd au văzut că viața-i lată, prin poezia demolată îi ciugulește-acum o cioară ruinele de scorțișoară au rosătură ancestrală făcută de un vechi ghețar. Cu dinții lui de sticlă clară bate o odă funerară cu laturile prin Bazalt, ar vrea să plîngă și nu poate cu visul despicat în patru prin cartiere rău-famate caută urmă de antan. Pe strada udă se ghicește în răsărire de argint ca mercenarul în vacanță plecat la ultimul șop-ping. Un tip ca el mărturisește că a făcut un prim lift-ing a aplicat bisericește metoda ”fii fermecător” și cînd toți s-au uitat la pește el a ieșit cu scump odor. La care și azi mai trăiește hulit un pic dar rîzător că cică lumea nu gîndește că tocmai el e aprior răufăcătorul de rutină și-ar fi în stare luna plină să ți-o trîntească pe covor. Elefantină. Sidefată. Cu nor lila sau fără nor. Răsfrîntă toată-n sticlăria din micul tău laborator.
Dorință la MC
Vreau să am doar bucurii în pat legate cu fundă albastră care cînd tragi de ea să se deschidă o fereastră cu un bărbat emancipat de care să-mi atîrn volumul...
-- Degeaba te-ai învolburat cucoană! Nu mai e nici unul.
Ba da... Acolo văd pătrat în care se-ntețește fumul, o pălărie negru-mat, un zvîcnet pe care lăstunul de primăvară l-a uitat probabil cînd greșise drumul și văd un piept de mîngîiat.
-- Nu mai privi la ora asta, mută-ți gîndul de pe băiat, castelul tău de iasomie din fericire-a explodat și toată zarva argintie pe dînsul nu l-a tulburat.
Și totuși cred că mă regretă cum plîngi după ceva gofrat, o jucărie, o machetă, un corp bătrîn sacrificat pentru o tînără brunetă cu algoritmul delicat.
-- Doar nu credeai că te iubește. Tu ești ceva neadecvat. Reminiscența ta naivă cel mult îi scoate un oftat. Un șir de blonde patinează pe visul lui alunecos și trei roșcate-păr-pufos se-alintă, sunt pentru el ca trei săruturi mușcate din oglindă. Te-ai înmuiat ca uscătura la aburul de mincinos parcă te-ar fi atins cu gura! Ce caraghios... Doar știi că nu suporți nimica în planul tău cel gîdilos, doar știi că te cuprinde frica cînd te gîndești că e frumos.
... Pînă la urmă ai dreptate. la stilul meu prăpăstios n-aș vrea să-nvie căprioara și s-o alerge vreun bărbos...
Făceau atingere în Brad
Făceau atingere în Brad un Glob și-o Gloabă cu sclipici sub un arici înfiorat de zici că-i electrocutat sau a văzut ceva de nerecunoscut tip camuflat, gen Moș Crăciun, specia Dracu ne-a luat stătea săracu nemișcat dar ce trecea prin el acum s-ar fi numit complect nebun dacă l-am fi denominat: a crescut o păpușă natală pe masă cu rochia ei lăptoasă deschisă-n planul muritor sperînd că nimenea din casă să n-o aplece-ncetișor spunîndu-i cît e de frumoasă...
-- Ce faci aici, golan notoriu?
-- Verific dacă are zbor. La vîrsta mea știi că nu-mi pasă de chestii fără compresor fiind eu însumi o specie de concasor. Adică le sfărîm pe toate și le comprim desfigurate în minereu strălucitor... Aicea gîndurile mor. Băiatul ăsta n-avea voie să facă lucruri care dor. Din definiții zdrențuite făcuse poncho bicolor și din Crăciunul de pe Stradă trăgea un fir locomotor cu gestul fin răsucitor al unui știutor balaur.
-- Băi, voi credeați că fac decor degeaba, stupid visător.. Dac-ați avut cîndva dreptate să vă ia Dracu-Veghetor ca domnul supraveghetor venit cu undița pe ape în dormitor. Vom stinge cu-n Spumuitor infernul ăsta cu mistere legate altfel decît cere manualul electrocutor. Crăciunul e al tuturor, nu meștere tremurător?
Omul Nostru(m)
Între el și Poapa-Prostu nu avem nici o asemănare. E o realitate decupată din visare, că tot e el căsătorit cu una care se crede scriitoare. Atîrnau de același sentiment fistichiu dar ea atîrna oleacă mai tare ca și cum cineva ar fi tras-o cu toată puterea de picioare. Lumea se aștepta la o situație sfîșietoare, forța de înfășurare a evenimentelor pleznea acolo unde doare, făcea dungi lungi de culoare și revenea întro poziție surîzătoare. Nu știu dacă un inginer lacustru ca un brotac în scufundare mai percepea ce se întîmplă întro situație atare. Era chemare. Erau furnicături de undă cu citrică emoționare. Dacă făceai vreo mișcare practic simțeai carbonizare de secundă și perimare.
-- Nu-s cătrănită, am doar poluare în dimineața mea cu ceață de fumătoare. Vreau alergare prin parc cu tine roz cu buline viu-mișcătoare. Vreau mandoline pe la picioare. Dacă-s păpușă vreau fundă-n soare drept zburătoare care abundă mult prin bazare. Cu pleonasmul sunt pleznitoare pe Gură-mare: nu faci tu legea literatoare, fărădelegea ta-i urlătoare la mine oare? Dracul mă doare la vorbitoare. Și se tot umflă-n catifelare de zici că vine-o înmormîntare cu doliu moale.
-- Ești gata-n țoale? Lasă oglinda că faci cocleală la vizionare!
ps: mai luați și numele lu dracu în deșert, nu doar pe-al meu cu-atîta falsă adorare...
Îți port jar ție!
-- Îți port jar ție, cu fărașul, să mă știe tot orașul! Nu e o ceapă degerată pe tot imașul! Și tu faci dragă pe sufertașul, jună Rodică dai panerașul sau îl ridică și azi tot nașul?
-- Eu port amnarul să faci tu jarul mai roșu-n ceață de dimineață ca dirijorul pierdut în piață după legume, al dracu nume îmi scapă iar. Era ceva tip ienibahar, mi-e greu a spune totuși încearcă, nu fii măgar...
Vîntul prin vrăbii le deranjează, îndoaie penele arbitrar doar el mai umblă să demonstreze că dusu-n piață nu-i în zadar.
-- Aveți gherghine? Sau chestii crețe care se-atîrnă la calendar să dea miroznă din plin pe fețe la sfinții noștri cei plini de har?
-- Ia zahareaua, bătrîn bezmetic. E ca chiseaua în cazul tău. Erai eretic dar te-ndulciră, șerbet de roze la gavanos făcut de însăși doamna Profiră cu celofanul tot pus pe dos, că ea-i martiră și nu-i atentă cînd face chestii simandicos.
-- Vai ce colos! Credeam că sunteți o vînzătoare, nu dicționarul periculos de termeni tehnici în culinare probleme coapte, fierte, prăjite în zahăr tos. Vă port Ofelul scumpă domniță, oftez tot timpul laborios și port o franco sărăcăcios, port ochelarii și port bărbuța dau mărturie că-s om serios și pot aduce și bunicuța să-ntemeieze cult delicios. Aveți proteze? Ca să se-așeze și ea săraca cîndva pe jos. O brad frumos porți globăraie de tip sticlos coană Aglaie vezi să nu cadă vreo acadelă în plan stufos!
Învinsul
Avea un aspect poetic mototolit ca un ursuleț sintetic atins cu fierul încins, pus la prăjit apoi cu totul de nervi aprins: nimeni nu se aștepta ca tocmai el să fie învins și cu reflexul verde-urzicător stins. Dacă cineva încerca să-i pună motor se trezea împins cît-colo de reflexul lui anti-locomotor. S-ar putea numi Mahmur dacă ar avea ceva de marmură la îndemînă să arunce prin metoda zborrrrr! Șalvari îi mai lipseau la ghiveciul colorat pe care-l spărsese deja în capul lor, în ritmul lui fîlfîitor cu arabescuri roz de aur să fugă ca un stegozaur purtînd drapelul țipător. Însă cu ea, deși avea un fel de rostogolire bezmetică prin catifea, se purta frumos, nu mușca, ba din contră, se supunea cu totul tandru stînd pe faianță cățelandru care-l privea fără umor:
-- Tu vrei omor? Aparte că Sfîntul Arghezi te imortaliza de zor, nu mai ai nici o calitate. Degeaba ai turuitor cu perle late la vedere și cu echere faci colțare de etajere cocoțare prin rășchiere...
Trăgeau de el galoanele din piept, vaze pe noptiere îi mai lipseau ca prin cădere să simuleze un asalt la o carpetă tip răpire cu paradire din înalt și peste hire. Stil mușamalizant citire cu măturică face curățire pedant din fire și aspirant la nemurire, artizanatul lui e țăndări dar tot visează mîntuire chiar prin lipire cu mastic, specialitate tip monastic și potrivire în aspic de genul plastic-bibilic.
Spărgătorul de nuci
-- Nu că stai să vezi că nu eram eu atunci. Era Cioclovina cam ca un cioclu vine ea cînd stingi lumina prin perdea îi iese părul negru electric smolensk eclectic vag luminos. În doliu mov, politicos, te invită la o cununie metalică pînă la os; cînd trage cuțitul ies franjuri roșii iar tu zaci pompos cataleptic cu planul estetic crăpat în vederi cu sclipici: Sărbători Fericite îți urează de-aici niște tipe fermecătoare. Și un clește, care-o să vezi mai tîrziu la ce folosește. Te-ai coagulat în oglindă de-atîta uitare-de-sine, în spatele tău Crăciunul stă mare ca o Globalizare cu un Zurgălău și o Gînditoare decor fatalist în care mai dai din cînd în cînd cîte-un picior. Nu ești trist. Ești avantgardist cu funde grele, de zburat cu ele n-ai cum să zbori, au început să vîndă suferință tricoloră imprimtă cu ciori în obor din care pubelă tu mai scoți capul uneori să saluți, Carton Elegant! Cine dracu a inventat așa un Imprimant cu role black-enervant care lasă dîre groase de autocolant? Ar fi vrut să agațe cîte o cauză de fiecare efect luminos ca să nu i se mai pară bradul întors pe dos. Sau poate stătea în pat și oglinda de sus îi trimitea răcoare: avea o forță încremenitoare egală cu tot ce nu s-a spus despre adînca reflectare a omului-Isus, un păcătos și dînsul, încremenit surîs: sper că Despicătoarea ți-l va deschide-n vis cu sculele de aur, cu dălțile ei vii de care și Balaur pe seară se izbi ieșind joc tip dinozaur- copil mic și neatent, ai scăpat-o pe ciment ca un fleț. Draci de copii....