Alt Volum

Comă ludică

Își desfășurase Tronul să ne-nvețe iar Șotronul.

Clănțănea periferia sub o grindină ușoară,

să te joci acum pe-afară ar fi fost o reverență

întro stare de urgență mai ales că aruncarea pietrei

se făcea cu neglijență. Joc mai practic n-a găsit,

e ca cheia egipteană: ordine, speranță,

teamă c-ai zburat cînd ai zbîrcit.

Dracu cînd era copil a-ncercat să se arunce drept prin

cercul rotunjit; nu mai e nevoie Doamne

să-mi explici ce a pățit. O să-mi pun o pălărie

cu capacul smălțuit (pe prietenul Ilie știu că tu l-ai mituit)

n-o să știe nici pămîntul cît de mult am obosit,

răsuflu direct cu vîntul, plîng direct la Maglavit,

o lejeră încruntare cînd aș vrea să te evit.

-- Băi, tu ai închizătoare? Că a mea m-a prins de nas,

corbii ăștia mi se pare că sunt foarfeci funerare de cuvinte

care taie primăvara ca să nu-mi aduc aminte:

te cunosc din Ananas?

Întrun trening ultra sport tipul ăsta dezinvolt

se băgase-n joc cu mine (mosorele, bubuline),

mai ploua dar nu prea tare, cerul desfăcea în baltă

fumuri fine, flori înalte, prevestiri neanderthale.

Gutuia

Ne-am întîlnit sub ultima gutuie atîrnînd din cer sfîntul Ilie

o ținea de fir ca să deschidă-n în jurul ei o fustă verzui-coclit

de patrafir și griuri de lăcustă săreau din cînd în cînd pe noi

și ne umflasem amîndoi de zîmbet roz de marțafoi: ziceai

că vrem să facem oază de spiritism dupăamiază

mîncînd fursec în planul doi cînd lumea toată se sucise

să-și vadă visele ucise de un bî(r)zoi- metal pufos pe care noi

îl ignorarăm stînd liniștiți în liniștoi cu nasu-n jos

de parcă noi nu el zburarăm prin planul rău alunecos

în care răsuna gutuia închisă-n galbenu-i pufos

ca o momîie plîngăreață ce nu vrea să privească-n jos

unde doi oameni plini de viață se sărutau laborios

anticipînd voaluri de ceață în care timpul, amețit,

și-nchipuie că-i dimineață și că noi am înnebunit

cu declarația pe față ca orice bun îndrăgostit

tratînd cu cronică indiferență gutuia înfoiată-n decadență.

Nimic mai greșit! Știam că ea să ne leșine ar putea

picînd parfumuri concentrate pe dubla noastră identitate

ce ne permite să ne umplem de păcate. Dar nu vroia.

Ea șovăia în timp ce noi trecuserăm în turul doi

printro cafea numită noapte mai apoi. Că erai blond nu mai conta

iubirea-și împletise scară prin părul tău cu ape lungi

venite de la Nibelungi cînd nimeni nu te aștepta.

Tristan dormea și pe cămașa ta cu dungi

se rătăcise mîna mea.

S-au căsătorit în oglindă și-atît

Gîndurile lor curate stăteau cu ele la gît ca niște alge,

nea Costache le-a zis să-și facă și ei o arcă dar n-au dezlipit

cuvintele de pe buzele lui: n-au auzit. Pe sub pod

o venețiancă ținea apusul la prăjit în catifelele ei

niște copii s-au înecat și au murit, nu-i nimic,

vom face în locul lor niște chestii de decor

de lemn galben bun de-împodobit.

Nunta merge mai departe pe panglici

pe domenii ierbivore, dacă ar fi secetă am pune

oglinzipe jos ca o impresie acvatică dacă nu ar rămîne

să inoate pe sus prin lunga lor hieratică de vară.

Cineva prin zgîriere a-ncercat să-i întristeze:

s-a ales c-o deprimare și cu cîteva proteze,

eleganța lor coboară pe costume lamelare

în străfund de dioceze ca doi cîini pe care Răul

începea să-i tricoteze. Punk-jerse de drac la munte

mirii ăștia au c]te un vizor în frunte, poți să vezi

tot ce-i p”afară întro doară și ferindu-te cu greu

să te sărute poți să delirezi peisaje și să te

căsătorești și tu, Necunoscute! Că te-a derșirat o babă

în cuvinte scuipătoare, pune-ți la rever o floare

sau un fir de pătrunjel, să-ți mențină răsuflarea

tip bordell.

Turton

A ieșit din fumegare tocmai de Revelion.

E un fel de turtă mare nu-i nici veselă nici tristă

o vor pune-ntr-o revistă lîngă prințul scăpătat

dar oricum nu o să scape de mîncat- o vor mînca

chit că rece și lucioasă va părea moartă pe masă

ca un obiect ciudat. A dospit anticipat sun voaluri tradiționale

lîng-un regiment de oale care au tot fluierat.

Nu-i păcat, o, nu-i păcat, ni s-a spus mereu că dînsa

pe om l-a emancipat și i-a dat în dar osînza care

l-a eliberat. Pe de altă parte însă m[ gindeam

la Sancho Panza buhăit și deprimat tot rugîndu-se

de barza să-l aducă inc-o dat” din tărîmu-ntunecat

mititel și bucălat să întindă o mînuță spre Turtonul

întronat, să-l plezneasc-o mămicuță, să bubuie un zbierat,

să-nțăleagă că tăranul n-are voie la augustul rafinat

plin de staffide, să dărîme și smîntîna pe pantofii

de prelat și să fie dus de coarne la-nțărcat și desțărcat.

( ca în carecalete lingofa)

--Să nu-mi fie cu bănat, sau cu alte bagatele,

sper că nu m-ați confundat!

Și din nou pe sub perdele șiruri dulci de damicele

îl aleargă pe băiat iar Turtonul stă-ngropat

în măreața-i fudulie fotograful îl miroase,

îl sucește ațîțat, prințul parcă ocolește

o planetă de rahat, liniștea pentru o clipă a urcat pe piedestal

să-și clocească oușorul transparent și imortal

s-a desfîșurat deasupra marele Pizom Gagal

și cu toată opinteala anul vechi s-a prăvălit

din clopotnița bătrînă a ieșit un piuit,

la o stînă hăt departe s-a născut un iezuit,

poza a rămas în carte

lumea-n flash s-a risipit.

Au acceptat mîzga pe frunte

Citeau pe sub pagină, foșnea cu ei, îi curenta pe la idei

se apărau de ea cu ei, cu picioarele ca niște miei

care au ieșit invers la pășune nu prea le plăcea ce spune

textul țepos se înfigea cu I-urile-n jos

urlau în gînd că e crucificare ori menghină literatoare?

Hrănit din dulcea lor stupoare po(e)mul creștea

și mai mare și dedulcit la sînge crud

îi tăbărîse pe sub dud:

-- Să fie-al dracu” autorul! gemea un critic

cu toporul ud.

-- Deșiră-te băi mărgărite, scoți Poezia din sărite!

Din tonul lor răuvoitor se străduiau să facă cor

și un anume florinel pe care nu-l cunosc de fel

își ascundea sufletul chel de Muritor.

-- Aista-i porcul-porcilor! Să fie dus la Abator

de dimineața, în capod, chiar înainte de cafea,

Vasîlca însăși cu zorzoane să-l însoțească

despletind corpuri de zînă străvezii, nu plîngeți

după el copii că a trăit mereu murind aripi

de piatră tot ciupind crezînd că-s vii.

--Băi, tu n-ai de unde să stii! Ești un poem nenorocit,

un pom cu rime căpătate de pe la alții tip scîntei

că arde bradul tot cu ei de cînd tu scrii!

Din Haos, la un moment dat, pe cruce naufragiat

un bun creștin a încercat să spună vorbe de folos

dar s-a văzut atît de mic, mînjit și el pe frunte-un pic

încît a renunțat. Stufos, poemul bate-n geam la opt

deșurubează din comfort o serie de căpățîni

și le aruncă jos la cîini, descorporat.

Ca o pădure de fosfor, Noaptea

Sub pielea frunții lungă nupțială

a tăiat două motive de neodihneală prin care

a dat drumul la cerneală. Călare pe fetiș

părea că vine din lună pieziș și adînceala aia cu culori

de prună o ilumina.

Libellula (accent pe a). Lebellula la liber cu ea, poate

credea că o adoarme, poate dormea deja.

Libellula: Habar n-aveam că sunt Libellula,

mi-am văzut umbra alunecînd paralel, nu știam că și el...

Tragi de vis și cade ea, grea ca o bucată de halva

cu stamine oțelite: veita libera, cucal?

-- Veita libella ești tu, ăla care mă alergi cu capacu”

nu mai alerga, săracu. Gargameliza. Aducea acasă

bucăți de oraș, aer gri, spera să reconstituie ceva

din despărțirea de nevastă, se corupea cu vesta de mătasă

făcea pe cucu la ora șasă și tot nu putea. Ea îl

lăsase prima, îl abandonase pe tot,

o mie de fulgi gînditori jumulise din cer

și putea să zboare cu ei,

părea mai deșteaptă, mai florală

se răsucea iubirea cu sărutările-n sus

io te visam în marmură și visam că te visez dus

daci fără ocupație cu mișcări negre în tăcere

decupam blues.

Precipitau”

-

- Moriens tu? De pe o cireață pe alta cu pompă

te mutai și fiecare cireașă în aura ei legănătoare

o lăsai să se coacă mai departe atîrnînd un pai

deasupra la carte știai că vara aia o retrăiai?

-- No, nu treci tu așa ușor, un întreg laborator

a murit în urma ta cu intestinele de sticlă scoase

pe bucuria de mătasse de-a te crea și re-crea

cînd zboară sturzii la șosea inima mea!

(O zboară ei sau zboară ea?)

Bisericește s-ar puitea să facem nunți cu păr oranj

din care toarce un păianj povestea lui fără perdea,

ai vrea sau ba?

-- Nu se știa că ești așa. Nu se știa că ai zorzoane

de fulger pur la purpurea nu se știa că faci cafea

în căni arhaic dezvoltate pe sub jardiniera mea,

știi tu cumva de ce nu se înțelegea??

-- Ca să răspund m-aș dezmembra

crescut din sîmbur de păcate cu sapa singur

m-aș tăia din mintea ta pe înserate

în rozuri m-aș evapora ca să mă scurg de dimineața

pe geamul tău de țurțurea că iarna e făcută viața

și iarna se va termina.

Umblai desculță pe habar și el pe dedesubt visa

normal că m-ai trezit în stea ca un tentacul înflorit.

Ai pus sufletul la zburat cu un piper cam otrăvit

aproape m-ai intoxicat dar te-am iertat și-am revenit.

Ce mama naibii vrei să știi? Dac-am murit?

De ce n-aș fi?

A mîntoi

Amîndoi sunt sinceri dar n-au voie să iubească,

se țin de streașina omenească, nu mai au privire,

s-adormiți în iască, multă gălăgie ca să îi trezească.

Și găglăgia asta-i aproape nefirească ca și cum

ți-ai construi din safire un prieten care să-ți vorbească

de dincolo de fire un fel de românească filtrată

prin pădure de bietul tăietor care-și bazează

întreaga locomoție pe un topor. Nu e ușor.

Cînd dai de rîndunele culegi un pic de zbor

și totuși Elementa cu palele-i albastre care crează zborul

în vremurile noastre reînviind cotorul e mai degrabă rece

și primăvara trece plîngînd un ochișor că nu se lasă

nimeni tîrît spre viitor fără să-și tragă ața

de la Asupritor. De fapt un Bicolor de pe care cad

sărutările noastre banale: e primăvară și sub nuc

toată literatura strînsă în papuc și aruncat cu el după mine.

Făcut rugăciune ca și cum sufletul ar fi de plastic.

Te iubesc cu elastic, departe, pe coline.

Masculanta

S-a rupt tăcerea pe linia lui doi o greutate mare

în toamna gri-vulpoi și cîteva amante bandajate

în lenjerie intimă de calitate, nu ca voi.

Să dau înapoi? Să mai dobor și-n spate un plop plin

de pisoi și cîteva cravate strînse pe parii goi?

Și dacă melodrama se satură de noi și sparge panorama

cu capul de strigoi ce îl purta șoferul

cînd dete peste noi?

A învățat frizerul să tundă păpușoi doar cu elicopterul

o să avem moroi de n-o să mai încapă bunica la gunoi...

Nu zău, plîngea Țurloi de zici că se udase tăcerea dintre noi

pîn la etajul șase că restul se uscase.

Mortul păpădiu

Curgea iubire neagră din vioară: trăgea în ea un greiere

să moară rupea desfășurarea funerară cu aripa tăindu-și

primăvară de-a lungul inimii, o melodie zboară.

Ar fi plecat dar nu-l lăsa istoria să se desprindă

înghesuise toamna-n tindă și îl presa cu ea, ceva,

de zici că desena-n oglindă coșbucării de tinichea

pe care cerul strîmb plutea cu străluciri de mică-mică.

Toată căldura din pisică o consumase de stătea

cu vărgile de catifea atîrnătoare prin urzică

și totuși nu se urzica. Să fie beat și alt nimică

sau să se dea urlînd la ea ca și cum falsa nepăsare

l-ar fi făcut să se omoare tocmai cu ea? Dar fără ea

doar zis-a și Dassin că n-are ce căuta la ursitoare

în partea draptă a tăcerii pe umeraș o va fixa

și pămînteștile ei nuanțe le va fuma și răsfuma.

Păi dac”a zis Joe așa să fie-a dracului de viață

că nu stă cu pisica-n brață să-l vadă proștii din șosea!

Se trase singurel de ață și se depuse-n altceva

cu începuturi lungi de greață de bunăvoie confunda

apusul cu o dimineață în care ea îl mai iubea.

Peștele de pe afiș

Înota săracu pe furiș, cînd lumea se uita la altceva,

subexista în fond cianozat sub afișul cu balerină

ardeau cuvintele în ploaie iubire fină. Lumea trecea din nou

ca și cum ar fi uitat ceva, injecție cu sclipici în ochi merita

adică o noapte senină.

-- Tu să taci din sulfină! E spectacol cu ea!

Adună-ți greierelile și pleacă din inima mea!

Limba obscură, limba ciri își deschisese trandafirii

în suflet și îl parfuma chiar prin spiralele vorbirii.

Amenințarea nu putea să rupă firele de aur

pe care dînsul se țesea, întăritura de balaur

pe care peștele-o avea scotea un sunet de tezaur

cînd o lovea vreun meteorit, te lua de gîndul negîndit

și groaznic te sofistica biciul din care-ai provenit.

-- Îmi place Ea! zicea un om în prelungire la beton

dar peștele nu-l asculta și omul ăla rămînea

cu închinarea ruptă-n el și cu ideea de model

fugită-n bleuri slab aprinse care peste o lună ninse

la paraleu: Un îngere cu franjuri ude le mîngîia

pe paparude și streșinile picurau.

Cartofi Vrăjiți

-- Tu ai vrăjit cartofii? Sunt aurii-n culoare și au dezmierdătoare

cam pentru toți netoții! Ai fost inconștientă? Te-ai rupt de la

polentă... săriți-ar mateloții din cratița ardentă! Au tăbărît

ca hoții, m-au omorît cu pliciul ca să-nfășoare pe suflet

singuri tot deliciul în timp ce Niagara și duhul meu pitic

e clar că pentru dînșii nu însemnau nimic! O! De-aș

fi fost ucisă în scara de mătase a bunului păianjen-

ce pustnic emerit! Dar tu l-ai aburit și s-a ascuns

în colțul cel mai încolțit, a tremurat în anse,

s-a lepădat de Euclid, și-a strîns întreaga geometrie

din aerul complect fetid pe care tu, Vinovăție!, l-ai emanat

pe-ntregul zid! Să fie dracu sindrofie în mod așa misterios

că nimeni pare să nu știe vrăjit pe față și pe dos

aproape ca-n cofetărie un lynx cu ochiul înghețat

pe frișca de pe farfurie credeai că-i smarald confiat?

O, Doamne! Prin umanizare acestei scîrbe vrăjitoare

i-ai dat un șorț imaculat să-mi facă mie nepăsare,

să uit de toate am uitat și cu trompița-n plin rahat

să mor ca sor-mea la arat... Și nici n-a pus prea multă sare,

doar cît să pară c-a bocit un înger mic și ciufulit

la moartea mea de antracit lipsită de înmormîntare.

Păi d-aia n-am chef de murit și te întreb din oarba-mi stare:

cartofii Cine i-a vrăjit???

De la metaforă în sus

Avea o liniște de spus, eșarfa ei magnetizată

primea sclipire din apus printrun sistem circulator

ornamental multicolor. Silențium developator.

( în tăcere am developat aurul)

Toate încercările noastre de a gîndi îngheață-n

banda aia rece doar sentimentul pur va trece

ca vîntul printre colilii, lăsați-o moartă măi copii...

Se dezvoltau imitînd un robot stricat care tocmai d-aia

părea minunat, nu aterizase cu pompă ci fusese aruncat

smulsese-n cădere eșarfa ca să-și ascundă pieptul dereglat

și-acum era deșteptul de toți aplaudat. Vroiai eternitate?

El și-o dădea direct iar plata o să vină plutind prin internet

o molie divină. Întregul lui vitruviu rotindu-se ușor

făcea încă furoare în partea migratoare a omului-cocor:

dădea și greutate și stil evocator și mătrăgunitate de tip

stimulator. Ghiceau o entitate umflată de umor

și încercau s-o spargă cu virful ochilor. De scutul

parastatic nu auzise nimeni, dar el știa, săracul,

că își tocise acul cel mai costisitor ca să omoare fluturi

că, de, stricat fiind, credea că frumusețea zburătoare

îi face concurență ca dustul în the wind:

atinsese limita murind-trăind.

El nu

El nu căzuse la pace, mai avea așa puțin

că și vița-l întrebase dacă vin ori nu mai vin?

Îndoise poezia ca să mă pleznească-n plin,

cu mîini tremurătoare trăgea prin mine ginduri

ca să mă curețe puțin

Făcuse ascultare, slujise un cretin, fusese și ninsoare

și deal concomitent încît în ondulare rămase permanent

și răsturnînd zăpada se răsturna pe el.

Nu îndrăzneau să rîdă, nu îndrăzneau să-i zică că

oarecum e tipul de gen hopa- Mitică, nășteau

vorbe-n batistă cu literele rupte, gata cotonogite

ca el să nu le-asculte.

-- De data asta dragă răsufli greu, te simt.

În ochii mei albaștri ai loc să dormi cît vrei

totuși să fii atentă că este cam polei, n-aș vrea

să-mi cazi în suflet sa am tunel cu tine

prin zona siderală a facerii de bine (pe mine?).

Avem în românește atîtea vorbe bune că nici

nu știu pe care mai repede ți-aș spune...

În grabă confundase tăcerea c-un parlor

în loc de farmacie intrase-n coafor, adulmeca drăcie

dar nu-i venea să creadă că osul din piftie

îl doare chiar pe el: fusese toată viața

un Încrezut Model.

Infuzie cu poezii

Rupsese foi îngălbenite să facă ceai pentru copii

de gălbenele pasămite uscate-n podul inimii.

Să se cocoațe Păsărilă sau alt nebun cu păpădii

să-i dea o carte mai bogată în vitamine străvezii.

Pe cînd el se agățase cu partea dulce de geana mea

altcineva se alarmase, se tulbura imaginea:

Doamna cu Cameleonul a greșit romanul

și se opintea să intre cu tot geamandanul,

îi ondula pe toți în zîmbete rujate-- părea că doar

mișcarea ei îi duce mai departe și dac-ar fi avut căței

(și față de actriță) s-ar mai fi scris în cinstea ei

o schță...

Omul intrase la idei: să facă ceai de-așa ceva

ar fi mai mult o ciorbă cu loboda de catifea care

cu greu acoperea un cîmp de stat de vorbă.

Nu, n-ar fi reușit în veci să îi explice de ce în loc

de candelabru a preferat aplice, de ce a așteptat

cu jale pîn” la Calendele Officinale (adică gălbenele)

un bou să se ridice și să-i ofere cu sictir un loc

călduț și-un trandafir...

Ceilalți călători tricotau mai departe peisajul

în gene, se giugiuleau cu sfînta Lene

că oricum nu le păsa. Hai, pa!

Corâmbe

Încifrarea nu-i în cifră ci în descifrarea ei, deci sărmanii galilei

mai așteaptă după chiflă, oromei. Cărțile sunt în ghiozdan

în chi(z)dom gagal adică, închise în chielicică de pe vremea lui Troian.

Nu ne dă nici atîtică fără starea de ant”an și se joacă cu Satan

cum ați face voi prin chică bucle de sarailean. Sau de Bun Samaritean.

Carapacii știu să dzică că-s armați cu caraiman, caraibii

fără frică poartă cărțile-n ghiozdan dracu” merge la potică

și potica la zaman. Fără gaz n-ar fi nimică, fără mimică patron,

s-a despăturit în patru cîmpul unui gramofon, ați trecut pe lîngă zvon

urechea lui Nichelatu” a tras firul cîntător (de pizom)

și l-a-nfășurat în sine așa blînd și filfizon cum îl credeți

ar fi bine să aveți și voi rezon.

Nichelatu”: parc-am auzit un nor hîrjîind cîmpul sonor

senin de la înălțime, credeți c-a făcut vreo bubă

pe azurul vorbitor? (auzul vorbitor)

... Eu v-am zis c-aude bine, trage de sub călător pasul

încă dinainte să-și dea seama nasul că plutește

prin sulfine, murmură urări de bine cînd îți merge

cel mai rău și se face că nu plouă dar tot picură

mărău.

O gospădină-n oază

Ăla fusese film de groază, au venit s-o ia cu carul

cînd i s-a uscat mortarul de sub bluză, aparte că era

lehuză încă din filmul precedent cu ghinăraru-nalt ca un colos

care-a scăpat niște cimilituri la ea pe jos.

Se prefăceau cu greu c-o fură dar cînd a fost la cotitură

făcut-au o uzurpătură în toată lexicologia: cic-au

uitat cavaleria din cauză de „ moi, je suis” și dacă

ea s-o paradi îi doare-n pix. Istoria privește fix

prin ochii noștri de artist, vexată chiar în arhaism

căci ei făcuseră cubism din rotunjism, au dezvîrtit-o

din Tifon să fie treazita căci visul ei consuma neon cu

nemiluita. Un cîine gri-lilichid aproape lup fosil a vrut

s-o muște, a scos botul prin plan verzui și plin de muște

dar n-a văzut nimic pe Terra fiindcă duduia mai făcea

și pe hymera și asta cînd himeriza se zguduia mirajul

de zici că luase la-njurat tot angrenajul.

-- Dulceț! Să te prezinți la ea cu scuze-mpachetate

în linoleu cu dungi de aur groase și parfum de păcate.

Să țineți cu toți steagul scos, poate o prindem

în vreo scenă măcar pe jumătate. Adiacente la pardon

să pui și trei surcele să-și facă doamna scobitori

din ele.

Era

Era eclipsă-n paralel: și el la ea și ea la el. Un rîu

de șanel îi despărțea că el era model, nu ea. Dracu”

zburase la Paris s-aducă negru pur de vis din Africa căci

ea vroia, dar el nu prea și începură a visa, cu totul

la altcineva. Duminica se înălța din tufa gri de liliac

cu blocuri desenate vag în cîmp mortal,

putea fi acuzat Chagall de-așa ceva? El nu credea

dar ea știa, dădea prin movuri lungi din coate

spre pînzele viu colorate. Cine-știe, poate se-ntrupa,

pravoslavnic trupul, mintea de beteală, provocarea Bellei,

starea ei fatală, parc-ar fi Diana în sfîrșit convinsă

că realitatea este cu putință. Să nu ieși din gînduri

cu așa povară, atîrnau în suflet ochii ei de smoală

și în jur crează istorie ovală. Tot ce sărutase

pîn-atunci lăsase șifoneuri roșii de mătase

care o strigau, poate nu știuse să sărute bine,

poate nu știuse cum e să te bucuri dezlipind cu grijă

zborul de pe fluturi.

El știa

El știa că poza minte dar nu bănuise că sunt așa urâtă

o combinație de riduri cu burtă care tăia elanuri sfinte

cu halebarda, dinainte. Nu poți pretinde cu așa o emblemă

de trandafir lunar să mă sapi din calendar și să-mi spui

peste vreo lună că bujorii altor fete ai cules din întîmplare

juvenilă de juvete cochetar. Arhitectura mea nocturnă

plină de proptele nu mai suportă să susțină atîtea stele

paroll, deși sunt o ființă rocknroll și fac rostogoliri prin paiete

și deplasări de oase în fața fetelor frumoase n-am cum

să am noroc. Legea lui fese-mijloc-fese deși n-a fost

de tot haină a stins sirena de urgență căci nu e loc

de reverență întro căsuță de sulfină. Pe cînd femeile deștepte

își pun un pic de muruială ca voi pe calda lor spoială să atîrnați

icoane blînde eu cînd avut-am chef de fard l-am pus

cu cioara de pe gard c-avea mai multă anvergură. Fragonard.

Așa tăcerea ta cu coarne dă iama prin jupoane roșii

după mirese efemere și alte chestii cu fîl-fîl,

de ce te-ai coborî în mîl, de ce mi-ai admira galoșii,

ridiculus constant jegoșii

din primul rînd.

Verbalistul

Motivele de poezie îl reflectau pe omul trist: parcă venea

de la dentist cu voaluri de anestezie, de mire-n plase de paiang

avea o proastă-nrîurire asupra domnilor din gang

ce așteptau de-o veșnicie să se întoarc-un bumerang,

un satelit sau o mistrie, ceva de dat în cap picant.

L-au dus pe sus în cîmp errant. Bătea un vînt cam înfoiant

prin bluzul lor deschis la piept îi balona în mod direct

și clarvoyant. Să fie ăsta filmul mut din biblie de la-nceput?

Un idiot bălăurea și aurul suna pe el, plîngea chiorella

la chiorell că lumea se emancipa fără model.

-- Tu dă-i cu vorbe înainte că o să vin ușor și eu,

cu conținut mi-a fost cam greu să spun cuvinte.

Nu știu. Ieșea din el o vară cu cununițe de secară

la premiu-ntîi. De ce vrea Domnul să transsăpară

o frumusețe care nu-i? Un robinet înfipt în suflet

îl făcea să pară rațional, păcat că nu avea țambal

pentru mecanica cu coate de hamal. Venea direct

de la spital dar îi părea că-n jos glisează cu tot cu planul

sideral, vedenia-l trăgea de suflet spre hăul ei

primaveral

vedea deja un celofane care se comporta ca el

scrie cuvinde cu pendulul că nu mai are nici penel:

o telegramă se dărîmă din cerul cool; giugiul mireasa.

om fudul.

Îmi promise Împăiatu”

Îmi promise împăiatu o căpiță pentru fuste

că dac-aș fi fost îngustă ajungea o pală-două

viu ornată cu lăcustă și cu bureciori de rouă.

Cică o s-ajung pe lustră cu o aură bleu-pală

dacă schimb ceva din necioplirea mea natală.

Îmi promise Împăiatu un set de fasole nouă

ca să rîd la poarta 9 fără să-mi arăt hiatu”

și cînd o să emigrăm în stog o să mă ocup direct

cu ventilatul.

-- Vrei rochie de paie-té? Sau vrei înduplecare?

Te pună dracu să mai faci în vis alunecare în timp

de lucru cînd n-ai chef de măturare. Marșalié!

O larvă-ntreagă s-a urcat pe floare de cînd tu

dormi ca un jersé la soare! Tu știi ce grad avea Andrei?

De general-florare, cerc și triunghi pe limba noastră

secretoare.

-- Pardon, emé! Nor ondulé văzusem la intrare...

Am deranjat vreun parfé din înghețare? (hibernare)

Vorbeam aiurea tip blé-blé ca să nu fac oroare

la partea cea mai de cliché din zona visătoare.

Îmi promise Împăiatu că-mi dă 4 la purtare

și-o urzică să fac verde-roz autocurentare.

Merg de-a latu prin fînețe ca să nu mai dau cu flancul

(dac-aș fi avut eu schiuri aș fi schiat tot Mont Blancul)

Nu mai este tinerețe, de ce-aș face aplecare

de sulfine și foi crețe care ies la-ntîmpinare?

O ninsoare de tandrețe ține bulbu-n hibernare,

producția-n laminoare a scăzut și Fețe-Fețe oxidează,

gălbenește, trage storuri, se gîndește.

Dup-atîta așteptare Împăiatu îmi promite o porție

de clătite și uscate lung la soare, zdrăngănele potrivite

tip scaieți la-nfățișare dar pe rădăcini de fulger

alb și vag gîdilitoare știu că stă Precipitatu

Mare, Mare, Mare, Mare

așteptînd cicatrizare.

E noapte-n frigider

Tu știi că nu mai am răbdare și sufăr de întregul cer

așa c-am pus o lumînare în frigider și am legat de ea

o bobmă de anghinare și piper. Dac-aș fi struț aș băga

capul întrun canal aurifer ca să te văd cum faci risipă

de dragoste fără să sper. Din arsenalul tău de șoapte

doar două sunt suficiente ca să mor. Știu că eleganța ta

cu parfumuri cînd te ungi le face pe fete să bea

ceaiuri de cravate-n dungi... Dar revin la frigider.

Mucegaiuri irizante au cuprins un pește somnifer,

moartea se despăturește, se rotește corbifer, Doamne

cîtă bucurie: nu sunt scriitor vestit, nu-mi ia nici un critic

banii să vă spună ce-am gîndit, stau cuminți în antiteză

rumegînd un doliu lung, făcut sul pe manivela

clănțănitului în zadar. Dimineață fără tine: bag un ac

în calendar ca să te fixez mai bine fluturașul meu hoinar

te deschizi alb în tăcere ca să cred că nu exiști

ești mimetic cu batista de pe ochii cei mai triști. O să

pun și noaptea asta la murit, în frigider, la vîrsta mea

nu mai contează dacă iubesc sau sper, e ca salata de crizanteme

a unuia care a vegheat prea mult și vrea să se aleagă

măcar cu atît: să mănînce frumusețea, efectiv,

s-o simtă cum îl zgîrie pe gît, toamna, întruparea amărăciunii,

ulei, lămîie, sare, tăierea florilor din vază care evident

aveau cu totul alt scop, furia de ierbivor pe care civilizația

l-a surprins dînd cu copita-n bloc, băi, mă duc la

meditație în alt iarmaroc.

Nuntă la cadastru

--Bă, voi ați picat din astru, nici țivil nici corp măiastru

nu vă poate cununa. Propun nuntă în pădure, vinerea.

-- Pe dracu nuntă în pădure, vreu să m-arunc cu el

din avion în mure, să mă sperii de urs și el să nu-și dea seama

încă că l-am distrus, să adore citrina cumva cu fundu-n sus

via Herzegovina, tip babirus că a ajuns la Marea Moartă

și Ea strîmbînd din nas i-a spus: pe dracu nuntă în pădure

vreau să m-arunc cu el din avion în mure etc urs etc distrus

etc babirus...

-- N-ai vrea casca ta cu voal să nu fie de metal? Și să nu-ți

mai faci confort fix în foaia mea de cort și să nu mai te-mpletești

cu sălcii și ciulini să pot să te sărut pe nas măcar pardon puțin

că sunt impar și urîțenia ta mare aș vrea s-o claxonez la întîmplare?

-- Minți afurisit moron. Minți de tip Pygmalion. Faci întruchipare!

Vezi că intru la idei devoratoare!

-- Nu accepți măcar fundiță consolatoare vopsită-n coji de nuc?

-- Dă-te domle la Scufiță dacă ai idei de lup. Păi de ce făcurăm

pasul dret în gol, luați de curent? Ca să creadă toată

lumea că a fost un accident. Inclusiv noi. Inclusiv ursu, etc.

Un buchet de flori înseamnă un mormînt viu colorat:

la mine să vii cu pomu plus planeta de rahat.

Poetul

Nu mai putea să scrie poezie așa că se-așternuse

cu burta pe hîrtie în alfabetărie, la răcoare, jos,

unde putea să controleze limbajul ăla sinuos

fără să-și piardă fecioria. Trînteala i-a fost de folos,

a rupt un pic monotonia (rimează rău cu România

dar nu rimează cu pufos) și-a luxat popicăria

întrun unghi dramaticos ( rimează cu bucuria și c-un

drac voluminos) i-a sucit trei epitete cu splendorile pe dos

bezna l-anțepat cu (ditai) steaua întrun punct morocănos

ce treziră cucuveaua cînd în sus și cînd în jos.

Complicată-i poezia asta Doamne, ca un bleg

am rămas în ea cu totul, nu mai pot să mă dezleg,

licurici de-aș fi și totuși mi-ar mai trebui un led

să-nțăleg ce se întînmplă ( rimează cumva cu pled

sau cu rugăciunea sfântă a sărmanului aed, son ova P.C,

Pi son a cinci, kinky sonice, filfizoni, fel pi zonici,

prizonieri...)

Trecuse numai o oră și poetul, dezarmat, s-a sculat

de pe hîrtie și s-a-ntins cuminte-n pat. Dacă vreți analogie

era cam ca un Gagal dar lipsit de energie, contemplînd

un vechi țucal în care Van Gogh lăsase agonie și... nectar.

(șapte tone la hectar)

Un exemplu de nimic

Ca o alergare mare din care ai ieșit lăsînd-o să alerge

singură cu bețe, cu paie spre infinit, bălaie, cu IDul lunar

în brațele omului liniștit care-și închipuie că prin

planurile ei străvezii a înotat măgulit. Mai sportiv

de-atît nu se poate, mai fair polei pe care alunecă tandru

și plin de idei ca un copilandru spre etc-urile ei.

Îi rosese-n gînd o coastă ca să-și facă o fereastră

la bordei. Între timp alergătura îl trezise pe holtei

și îi deschisese gura a mirare, a bien-tot, a separat

zborul de fulgi cu mare dexteritate: ținea mereu vrabia

în mînă dar ea era în străinătate. Fosforescent și plin

de alge lucioase se apropie Crăciunul cu o serie de cutii

în care pisica fătase fără să știe nimeni pui cîte șase

făcînd eroziune de chestii f gustoase. Piano, Lento,

Stimulendo, Căpitan de Bastimento, la Bastiliabsolvento,

in con gito sacramento. Asta nu se știe ce a fost, în orice caz

Lautul mare nu se compară cu Lautul mic, prea multă

-ncrîncenare frate pentru un lucru de nimic.

Imaginați-vă că Vîntul împinge dulce paranteza

pe apa poeziei sale și nu miau faultați proteza

că asta nu-i o alergare cu finiș cunoscut de voi;

finișul are foșnitoare sfîrșită-n coadă de vulpoi

și delicat învîrtitoare de lucruri noi, nu vechi ca voi.

În oricecaz, las fiecare să-și facă seama de apoi.

Umblă cu Speculanta-n brațe

Umblă cu Speculanta-n brațe, îi oglindește brut în ea,

n-are ce face fără dînsa, îi ține veioză direct

legată la osînză, în osmoză. Îi ține și fluierătorile de tip ciocîrlie,

naiba a amestecat culorile în pălărie ca să fac-o

toamn-așa răscolitoare, o sorcovă flambantă

aprinsă din păcate pe lumea ailantă de căpitanul mut.

Umblă cu Speculanta asta la lumină și nu se curentează

e lună plină-n pod, de-ntîmpinare, semn că Bulitu” s-a trezit

și vrea verificare. De contor, de cont, de con

de cotor, de cot, de cor

zici că suntem la doctOr, fără drept de apărare.

Speculanta face poze cam usturătoare și urzică tot

peisajul numai cu o floare: primăvară la comandă,

cuci pe ramuri ude înfășați la repezeală în pene noi, sure,

domnișoare îmbrăcate-n haine de momîie, ici se sperie

cireașa de-o gutuie, colo gutuia-ngălbenește cînd vede

o alună pe care-o ține voinicește un fir de mătrăgună.

Talentul vesel ciripește fără multe păsărele,

să dea dracu” și în vie, să facă căpșunele! Frunzele?

Tot calendarul s-a urcat în nuc, și-a-nghițit cu greu amarul,

au dat vina pe haiduc, au legat de plop vapoare

pentr-un eventual Potop că de, urma mare dezghețare după

vechiul tipicar care mai umplea o carte cu tone de har.

Winnerul se naște Vineri, e un sfînt impertinent

care și-a trîntit statuia de ciment ca să scoată din ea

o monedă ruginită care-i trebuia. Zici că-i Sfîntu Pușculiță?

Aș, rămîi cu mîna goală, cine va-nvățat că porcul

ăsta are școală?

M-am...

M-am îndrăgostit pe lîngă inimă, rateu, am lăsat să curgă

fluxul pe sub masă în infern, să ia tablourile din antreu

care-mi reproșau că m-am îndrăgostit pe sub iubire,

pe lîngă tine,

clandestin, șobolan de apă dulce obligat să bea pelin.

Cu siguranță am, nenorocit complice, un suflet de rezervă

umflat pe sub ilice, vreun dirijabil cu elice dar nu vreau

să pățesc cum a pățit Alice: să plec în loc să stau dracului

la iubit cu Primul care-mi zice vreun cuvînt duios.

M-am îndrăgostit pe dos, ca o blăniță de semne exclamative

care se mișcă unduios ținîndu-și fiecare punctul

în echilibrul lui sfios. ( scuze, nu știam că ești așa de

xxxking gîdilos, lasă naibii teoria, pune mîna pe baros

ca să mai sfărîmi odată inima reîncarnată, doar ești

macho pulpănos care ai mai tras pe roată lînă creață

coafată și vopsită abanos. Dacă preferi coboară singur jos,

dacă nu nu mai îți da aure de luceafăr lucios) Mi-a căzut

tot romantismul din pod pe picior și-acum șchiopătez

dar totuși mă prefac că am umor și-mi ascund cum pot

pustula de așa răufăcător. M-am îndrăgostit de șapcă,

șapca de aspirator care trase de pe tine voalurile-așa ușor

de ziceai că-i primăvară reflectată-n mod greșit: nu salcîmii

ci sequoia cred că au înnebunit. E tîrziu, o știu, și totuși

limuzina s-a oprit și s-a-ntors cu tot cu Alis la bărbatul

împietrit:

-- Băi, tu să nu-mi spui că songul mi l-ai dedicat spontan.

Îmi bătu și mie gongul: n-ai vrea să ieșim la o cafea

și un croa-san?

(și da, poetul se scoală uneori la trei, ca pupăza din tei)

Celelalte

Stătea în vîrful transparent al existenței cu ochii închiși:

nu corpul e vinovat că exiști ci faptul consumat în Rai,

faptul că Eva a început să pună murături cu un șorț verde,

să facă curat, să măture loc de-o căsuță care amenința palat

și-ar fi putut s-o vadă zilnic pe nenorocita aia cum își dospește

aluatul care la ei nu se găsea. Plus faptul că înfigîndu-și

unghiuțele în lut, scria. Cînd l-au trimis pe Adam

în inspecție, încorporat, i-a fost întradevăr rușine

că a văzut săracul diferența dintre rău și ghine,

a băut și o ulcea de vin de afine și s-a cam ciudat simțit.

Normal că l-au destituit și chistul lui deșira infinitul

de greu ce era. Radio efervescent transmitea niște chestii

nemaiauzite: cică undeva există cupluri fericite.

Dracu să ne ia. Apoi s-a velurat imaginea, transmitea

vrute și nevrute, carne vizuală cu care se-nfruptau

fără să pună întrebări prea multe. Să presupunem

că visau, deși erau niște brute. Mai cădea cîte unul pe spate,

pe tăcute, pe naiba știe ce, o-mbrățișa, n-aprindeți

lumina deocamdată, e xxxking bine așa. S-au inventat

singure bietele parașute, au tras aer în piept,

și-au dat seama că prin cădere nu mori neapărat,

unele au rămas, ce-i drept, slute dar s-au aranjat.

Celelalte... Rahat.

O trîntea

... la Pămînt cu capul și-o ridica de păr, ca în icoană,

marele Post Scriptum de care ar trebui fiecare scrisoare,

în adîncime, să se teamă, să-i clănțăne literele, tastatura

crem murdar, să-i fîlfîie zdrențele roșii din calendar

și, nu în ultimul rînd, să ciugulească cocoșii

punctele risipite în zadar. O pusese sub Niagara,

straniu răsucită și făcea curent cu ea cu nemiluită

altfel se pierdea. Cădea dintro melodie-ntr-alta dar mereu

pe perna mea, hidraulică în toate, mai ales pe înserate

cînd căușele de sticlă ale inimii spărgea. O iertare

de păcate dacă i se propunea te privea senin

și totuși nuș” cum dracu fulgera, flexibilități ascunse

cred c-avea pe care vreun bou din iad

le manevra... cînd reușea. Cînd nu, visa.

Știa de Stalin, știa de Hitler și totuși nu mă asculta.

În momente decisive îmi întindea o perucă

să o trag zdravăn de ea și, tot ea, urla.

Cred că mă fosiliza pe la spate, vinerea,

își ținea mobilitatea întrupată în mobilitatea mea,

parca-aș fi pe papainoage cînd mă plimb mereu cu ea

și văzut acum din spate mi-e teamă c-aș leșina.

Dar mă țin cît oi putea, ba pe ea, ba pe sub ea

că d”aia-i eternitate, s-o trăim și-așa și-așa.

Nu că mi-ar fi stat în fire, nu mai am așa ceva,

dar consideram jignire părul des al altora.

Poate chiar maimuțărire fosta tinerețea mea.

Îi ziceam : ” nu te juca pe trotuarul meu șotronul,

du-te, du-te!” și venea. Omoară pe Siret săracu

și Siret se dezlega. Și și-l înnoda cu altul,

luao-ar toți sfinții s-o ia!

Fără scară

Fără hartă, fără scară dumnealui din pod coboară

bietul om alunecat și-și luxează o vioară, o trompetă

și piciorul de la pat. Și și-a pus și etichetă de strămoș

nevinovat ca să ne uităm la dînsul printr-un vis imaculat

ca o pînză chinezească vag umbrită de păcat.

-- Nosferatu, îndurare ne-ai pricinuit pe blat, nu mai vrem

zburăzătoare de ras sufletul uscat, lasă-ți zdrențele s-atîrne

cum erai tu altădat și mai pune dracu cârma

și pe pilot automat.

Cu răspunsul congelat eroinul avansează prin romanul

devastat, nu găsește nici o priză, doar un electrocutat

din care cădeau cuvinte fără nici un înțeles,

de iubire mai ales că fusese hot pe vremuri

și avea un palmares plin de găuri, zgîriat, bun de

arătat la doctor tip deces-certificat. Nici nu s-a apropiat

de ăsta ca să nu ia vreo scînteie de păcat. Plus că,

de singurătate, tipul ăla te mușca, pentru el timpul

nu zboară ci pîrlește inima. Era bun să-i dea vioara

aia frîntă în cădere? Că i-ar pune niște lițe și-ar

cînta și el ceva.

Auzind așa ceva au ieșit din antifoane bufonii de catifea:

-- Vrei să moară Muzica? De-atîta melancolie faci

pansele la ficat. Dac-ai fi avut măcar un negru mai curat...

Toată lumea fără scară să coboare din palat!

-- Lăsăm lumina aprinsă? Sau o stingem c-un oftat?

Putem să ne luăm vioare gata sparte, sau păcat?

-- V-ați tîmpit de-atîta carte. Ați uitat că vinul bleu dă

imagini mai frizante, mai miștou?

Căutați cîteva poante, de la balerină-n sus iar sub

foile volante găsiți un întreg Larousse, trageți-l ușor

de mousse să vă spună el ce simte ca să ne distrăm

cum minte-dus...............

Schimbare de situație

Mă vedeam în armură roz în anti-poză, se oglindea

apusul de trandafir în ea, umbla cu sîngele pe dinafară

ca să apună mai măreț, era un fel de maladeț

rămas de-aseară pe pereți ca în zona polară.

Făcusem ceai de scorțișoară în care se vedea plafonul--

venea-n vizită Cacofonul să facă criză de ... cîntat,

să verifice rama sub cuc deși cucul în sine

e atît de delicat (cînd a auzit că vine a zburat).

Formula forței e gradarea, se înfoiase arătarea

pană cu pană să-mi arate emancipare-adevărată

nu doar sperietori de vată. Bucăți de Julietă

cusute cu ață albă, încerca să mă hipnotizeze cu ele

direct prin comparație, să recreeze situația, să facă

paralele de chinuit carnația ca și cum ar mai fi fost

ceva de chinuit. Pentru Romeo am murit

în mecanismul de iubit pentru a 21-a oară

așa că restul o să fie o lungă arheologie matrimonială

cu descoperiri delicat curățate cu pensula, văzute

pentru prima oară de ochi profani de muritor,

atingeri de Leșinători în abureală. Toți lucrătorii

vor simți ca mitul are o valoare sacră, cu pumnii

strînși se vor privi fără să-și dea la moacă.

Prăpastia de sentimente

Un drum de ace te duce la ea, un drum tip vino-ncoace.

Pe buza ei și-ar fi dorit să-ncerce drumul lustruit spre

altceva, desigur, ciorile-ar fi vrut să-l vadă dracului

căzut că prea mult ezita, dacă mișca vreun gînd tot

cerul cu tot cu ciori se zguduia, ziceai că-l ară

c-un elicopter mental și te-ntrebai de va culege

roade cîndva. Doar nu era un cîntăreț pîrlit

un stareț brusc întinerit de care s-a îndrăgostit

Dumineca, și el de ea, așa părea de liniștit.

Așa de bine-mproviza, așa de groaznic tot și toate

îl superdezinteresa un dezacord nu mai putea să-l

întristeze. Ea știa. Nu că știința ar fi însemnat ceva

sau altceva decît îndepărtare de tot ce te interesa

în loc să mergi voios la mare te ții de pix de parcă asta

ar fi vreo rezolvare. Tabloul mare cu nevasta îi surîdea

de tip Gioconda, îl urmărea a la Profonda, cu Moartea

ea rivaliza, de data asta zeii ludici chiar pescuiseră ceva

în timp ce oamenii pa-ludici stau gînditori la o cafea

lăsîndu-și purecii să facă schimb de idei, schimb de ceva

că fără schimb nu se mai poate înainta. Ar vrea să vină

Precipitatu” de s-ar putea să-mbrățișeze c-o ploaie deasă

trupul timid de catifea. Nu are casă, nu are masă, doar

o gogoașă pe la șosea, acoperită cu țiglă albă,

cu țiglă dulce inima mea, vanilizantă în atmosferă

ca iasomia sub care el stă cîteodată să mediteze

la fericire, la puradell, lumea-i o gheată care lovește

chit că balonul de mult plutește în paralel, aș vrea să fie

în baltă pește nu doar imagini spectaculoase pe care cerul

și le tîrăște cu mare pompă, și gratuit, pentru artiștii

care vînează peisaje scumpe fără profit.

Post Scriptum

Uitai să zic în poezia anterioară, pe țigla albă se pusese-o cioară

din iubire de contrast. Chioară-chioară dar văzuse că câmpul

e vast și făcea alergătură cu gheruțele murdare: ce literă

sacră lăsa în urmă, oare?? Runna Way? Un chip de ceară

la madamă se-nchina ca să cadă stelărie în orbirea aia mare,

drum țepos de sticlărie care lasă dîre roșii de tip GRATIA.

Și nu grafia, ca tine (mosorele, bubuline), se împiedica de Șine

dar totuși sărea. prin tertipuri deocheate cioara asta chiar

știa să pună-nregistrarea cu Becali cînd nu-i convenea ceva,

înjura cam ca birjarii de maha-maha-mahala, îi plăcea

la nebunie tonul sincer și curat de oyer adevărat și făcea

pneumonie indirect, în câmp abstract ce păcat că istrioții

rugăciunea și-au uitat : ”LA NOSTRA CALE O UNA LUNGA CAL DA GRIEBANII...” Și-au tot pribegit cu anii... N-au răspuns

cînd i-am strigat, au tăcut ca bolovanii (mosorele, bubuline)

Dara-ar Dracu-n Erezie, ce-o fi avînd Crăciunul ăsta în cutie?

Nu cumva prin poezie ne face malinconie la ficat? Crivăț bagă

în Prostie, a innebunit o dată, doar o dată băi soldat,

cu mistria-n meserie de bărbat ( mosorele, bubuline) fix în

facerea de bine cioara aia S-a. Restul vine de la sine, gata ambalat,

cu fundițe, cu buline, ca un leu întraripat și un greieraș suspină

fiindcă cioara l-a salvat. Cred că e compleCt cretină.

Duhul cel Mare, Popol Duh, Sosa Yezo care lasă cratere

pe unde-apuc, se-ntîlniră cu Po-Ezu se pupară pe sub nuc

ca o Mithră trage gloanțe la He Phaistos filieră în public

disc cu gouri, stru aranjat, ce stressant e cînd te lași

purtat de versuri albe noaptea-n pat.

Legile Draconice

Legi făcute pentru cucoană, iubirea trece prin macaroană,

nu prin persoană

cînd faci pălmuire de bine te joci cu legiunea de onoare,

tremură sufletul în tine. Parcă nu așa ne-a fost vorba

în nopți senine, te-ai lăsat dus cu celelalte ovine

la dezlînare. De bine, de pulovere-mbrățișătoare,

protectoare de anatomie trecătoare. De ce să urăști

tu criticii atît de tare? Ori nu și-au făcutără cuvenita

închinare care se face la poezii sublime? Ori ești

prea autoritară pentru o gospo-gospel-flamă

cu flamelline? Care cosește cruciulițe că se plictisește de tine?

Se plictisește, se prăpădește, se perpelește prin sulfine,

nu știe cum dar le crește ac, atentează la trandafirul-drac.

Să dea că nu mai vine. O libelulă de oțel ca tine

curăță de solzi (șuz) peștii din lac cu un zbor delicat

nu ca mine! Știu că te agățai de limbile ceasului

ca să nu mai treacă timpul cu tine dar tot te-ai făcut

urîtă ( moșo-pele, bu-bu lin e) și nimeni nu se mai

uită la tine (mo, sorele, tu-bulina). Au și ei o datorie,

să scormonească, să găsească, să știe să scrie dar

se-mpiedică de armonie și aia-i aruncă înapoi

geaba-și fac ei mușuroi cu inăw fix la prostie. (iască)

Ești ca oftalmologia dar fără buline, fără picături

fără dozaj de la Mine ce naiba mai făceai? Te prăfuiai

în continuare prin laminoare te laminai fulgerătoare

te iubeai în oglinjoare cu orișicine... Mi-ai smuls

promisiuni cu tot cu intestine și n-ai murit că cică

nu te ocupai tu de albine. Și asta se numește că eu n-am guts?

Gutui, ca tine? Îngălbeneli cu tine? Dar cine dracului ețti tu cu mine?

Și să-mi trimiți și tu Florine vederi că-i vai și-amar de tine!

Prindea

Prindea zebre cu plasa, memoria e o baterie, păcat că se

consumă în contuma(n)cie. Nu vîna, măi fraiere, erau zebre

de pluș la care ea cădea ca un copil care știa că apăsarea

aia era singura asigurare, altfel zbura. Nu-i da cotoare

că nu ține figurà. Și figurà atît de bine că te înfrigura

pe tine. Condiții de benefactore ea punea. Își vedea

opera că zboară și tot nu credea că-i a lui: un fluture

culoarea cuiului de scorțișoară ce ține rama în decor

(că altfel zboară, știm lecția).

Știa săracu ce știa cînd îl durea ceva: cerea iertarea de păcate,

Cross Avia și sănătate, dacă era... Te luau toți dracii

la-ntrebări dar dacă răspundeai corect te perdona. Altfel...

Și cum ziceam, la vînătoare avea oror de-așa ceva,

dormeau cu cîmpul dus sub macii somniferi sub care

odihneau boyieri și tot așa... dar Gică se împotrivea.

Aparte că Tramvaiul nu-l mai ducea, zicea că sănătatea

e singura în stare să-i deie desfătare cîtă vroia. Așa și paguba,

cu cît este mai mare cu cît ai vaga consolare că îți crește

inima, nu știi cu siguranță ce-i dar ai curaj, că doar n-o fi

chiar groapa morții din peisaj?!? E ea. E ea la bibilică să-ți intre

ar putea, credeai că visul ăsta nu se putea visa că e umflat

și verde cu gîze mov aprins și nu știu, dragul meu, dacă

te-ai prins, dar unele știu să și zboare dinadins brusc, fără

protocol să facă necesar ocol fie și silvic dacă vrea

că în grădină dragul meu muncea de mic. Ca să faci rocadà,

dragă, n-ai nevoie nici de rege, nici de tablă sau nebun,

doar dorința de-a-nțelege ce îți spoon. E comod ca o

plușariadă combinată cu șalvarizare auriu modele are

bleu și roz-bombon, tot peisajul vostru plat întro floare

tip trombon pe care-o culege vara doar un filfizoon.

De vorbă cu frumusețea interioară (adică inferioară)

-- Făi, tu ai vreo surioară, mai slăbuță, mai drăguță, mai

cu cai la teleguță, potrivit de înăltuță, dar nu chiar așa

vecchiuță, mai degrabă teenuță cu purtări de gagicuță

fără crăciunel în păr, fără fumuri gri de mîță, Doamne

aș putea să scriu o Illiadă de defecte despre ea însă vreau

a o scurta: s-o trimiți de-o ai pe soru-ta. Dezlipește-o

de pe ușă, spal-o urgent de cenușă, pune-i dracului mănușă

fiindcă vreau să-i spun ceva. O primesc tip țăgăncușă,

nu-i nevoie de cafea, nici de kenturi ca pe vremea ta.

Să-i spui totuși că m-am pneumatizat cu ea, din păcate,

că doar ea a mai rămas...

O dezamăgire superioară nu s-ar exprima așa. Bietul

petent își închipuia că baba are vreun corespondent,

fiică, soră sau cumnată. Ea în sine nu-l interesa,

îi părea așa urîtă că nici n-o putea vedea, Credea

c-o să facă gută(manea) dac-o atingea. Și întrun fel

o veritate aici se profila: n-ai CUM să fii și frumoasă,

draga mea. Aparte că nu ai școală, care, oricum,

te-ar strica. Te-ai născut pe nicovală, n-ai făcut mare scofală

și mai ai și o structură de tinichea. Hai xtir la maică-ta (A)

ca să nu mai zic că omul rău te dezimagina. Cine-a

mai văzut halva în pachet de margarină, cu steluțe de sulfină

pe un steag de catifea? Zău, îmi crește paguba

cînd te văd așa pocită-n vino-n-coa.

Își

Își permite să aleagă pe cine dracu vrea, măcar atît.

Nu-l mai bateți la cap cu crucea de la gît că i-a ajuns

apa la țurțurea și-l bate gîndul să schimbe vîntul

dulce prin pene de canar galben curat,

doar n-oți vrea să-l vedeți la pat c-o foaie de pelin

în calendar. Sau invers, de tip jugular să se-ntristeze

la voi și să arunce cu noroi artistic pe trotuar

în trecere habar na-bar, direct pe bîrnă în hambar?

O rîndunică trage cerul și voi să nu aveți nimic

de spus și dați în șubredul apus c-un par ca să-mpărțiți

bucăți de fosfor sideral pe-ascuns? Haini mai sunteți

la portal, așa va fi și el cu voi, că legea ANA pentru noi e reversibilă

fatal și analogică de mult, sunt curios dac-a mai rămas

vreun chip de lut ars sau nears să mă conteste exclusiv

pe motiv că sunt mut?? Discriminanți nenorociți,

dacă aveți limbă și gît ar fi firesc să și vorbiți ca să nu

scot cuvintele cu chiț din rît. Și vă doresc să vă distrați

cît se distrează cel ce scrie chipurile o poezie

de tip kipur înkipurit, nu că nu e sictirit, dar se pare

că talentul l-a ocolit sau chiar coclit de s-ar putea.

De pus în raclă, la șosea, că la șosetă nu-ncăpea.

Mic-mic dar tot se preamărea în ritm constant nu mai

conta că n-are aptitudini de desant. Se arunca, portant,

ne-important.

Iubire oror (xx)

Făcea vedenii cu mine la ficat, tip biliar ofticat,

ăia mici s-au prins că sufletul a fost decupat și lipit,

lăcuit, cu statueta alergat și faultat la naiba-n infinit.

Era să cad din mine dar m-am prins și-am nimerit.

Era ca un bursuc voinic care mima, plus stîngaci

(voinici fals?) Imparitatea Sa ne lumina de la-nceput

în draci știa că sunt frustrată rău, fronsată și frosinizată

și că fusesem pe Ineu cîndva. Pe lîngă toate celelalte,

cu greu, mă iubea. Îmi punea ridurile-n cui

să mă sărute mai hai-hui nu îndrăznea. Dar pe la spate

mă tăia cu un arcuș scîrțîietor care tăia și jumătate

de decor, toate femeile au un adorator, numai eu.

Ba. Îmi punea bluza la uscat pe sîrma lui oțelită

să nu fac și eu otită: comunica. Meteoric dar nimerea

plan Mioritic curăța de om lingău se-alătura alt pămpălău

și-l întreba cine sunt eu de sunt așa și-n viața mea

de zi cu zi?? Sigur că da. Fac visul sul și îl îngrop

în curtea mea, are ceva? N-are nimic mințea și cu

minciuna se lega de altă fată dar știa, oh, da știa

că nu știuse chestia asta niciodată n-ar fi admis așa

ceva, cînta. Ori ciripea, tot un drac. Important e că

juca la duble cînd putea iar pe mine-n voaluri sure

mă inaugura-n pădure de pe-o clipă pe alta sărea

să mă tragă c-avea la el un semn de întrebare.

(cîrlig)

Poți

Nu suntem în Sahara dar poți să-ți lași la mine o cocoașă

că două am deja un mutilat învață din orice caz

să nu fie prea grea. Interferăm la același instrument, ceva?

Vezi să nu rupi melancolia, așa ești tu de grea în

toată goliciunea ta noroc că mi-am luat cochilia să mă

apar cu ea ar fi ca comi-tragedia pene la umeri de-aș avea

l-aș imita pe altul care tot în deșert nădăjduia la

întîmplare inima ta se prefăcea că nu îl doare

dar îl durea. Am înghețare la turturea? Sau fac chemare

la vreo icoană pe care lumea o adora prin alte scheme

pe care dînsul nu le știa? Spate-ntorcea ca perinița

dar tot cînta, lăsa bundița și se-apuca de vreo perdea

ceva cînd nu rîdea plîngea. Încîrliga vesel codița

cînd NU mă vedea reclama mea îl persista pe loc

cu bubuline se învîrtea cu călușei de teapa sa că

nu-nțelegea bietul arici doar se crucea c-atîta vreme

a stat la vorbe dulci cu ea cum dracu se emancipase-așa?

Tip ordonată sau abscisă? Sau umblase pe la caisă

în Georgia?

De acord cu curentul electric care-n foiază mîțe

nici n-are nevoie de 12 țițe ca să facă show ambulant.

Ca să nu mai zic de Marele Elegant. Constant tată, constant.

N-are treabă cu nimeni, pur volant și din cîte cred

Inegalant.

Gîndurătoare cu flori mici

-

- Fratre, e tot Ea! E o buruiană spontană care crește și aici,

nu-ți faci ceai de ia că te urzici! De zamă nu mai zici că e nashoală

de tip kitsch cine vine la cină să ia mosorele mici?

-- Nici-nici. Toate jumătățile goale de lună ea

le umple de sclipici, n-o fi tocmai scînteioara bătută

cu cerul vara tip arnici?

-- Îmi faci bășici la creierare, nu da cu ea-n amiaza mare

că seamănă a Panegrici fără împămîntare. Doar

vaga-mpăunare în care radiază verde-a ei chemare,

cu bleu, cu chenare, cu cercuri concentric visătoare?

-- De cînd n-ai mai văzut păuni la-naintare? Lasă-te

dracu de gargare cu xarici, doar nu mai suntem copii

mici tip grupa mare zici?

-- Eu fac o ditai înflorare înapoi în urzici că cînd

le-am rupt le-am rupt c-aveam mecanică devoratoare

și gaura se vede tocmai de aici. Am fost la dezmecanizare

și mi-au pus o roată mare fără ruginici. Operație cu fentă.

-- Văd că toți repră mentă și freacă urzici aici,

nu mai știți dracu proverbe cu alți futuriști de marcă,

mai artiști? Cobora-Mbătrînitoarea chir de la bunici

scularea către altă adormire. Plictiserală, tu ce zici?

-- Zic că s-a produs o Gioală în sistem de racursi

și-o să fie cam nasoală dacă s-o adeveri. Buruiana

din ierbare știi deja să o învii?

-- Ați mîncat Putregătoare de vorbiți tip galaxii

adică înfășurat pe deget pi, aruncat și nu mai vii?

Cine te credeai odată, că acum un creepy field a acoperit-o

toată. Gen kaki. Armurătoare și tot ce mai are ”oare”

a furat cu Gîdilici? Prostii...

Atomic Bombon

Pink în ton, ca la Romarta, cu lămîi de vinilin un băiat

iubea doar poarta lîngă care ea stătuse aruncînd în sus

Isuse!, Sentimentul Serpentin. Îi picase perspectiva

ca un tînăr balerin cu papioane în stomac ( și alte scule

de cusut) s-o salveze de pe lac:

-- Ești biuti, fă! Ior biuti plin, dar tre să mai slăbești

puțin.

Stătea cu urîțenia ei în apă și nu se îneca. Nici ea. I se

topise pe cravată dar asta nu îl deranja: un Laundromat

este iubirea în care speli dezamăgirea de-a exista.

La mal cu ea nu mai vroia. Formau o insulă în sine la

suprafața fizicii căci cine mai văzuse, Doamne,

lebădă gri?? Și în ce scop?

-- E fuziune la mijloc, mă mir că nu v-ați prins copii,

tot el venea cu spărgătorul și alte lungi baletării de pe

coclauri muzicante. Imensării. În plus picante. Normal

c-o ține încordante și la picior i-a pus o șufă de bălării

acuaplanante.

-- Nu poți să știi, ești lemn-Tănase, ea pare doar o mîță

care se cațără prin propriul corp cu ghearele scoase.

Cine mai crede așa-ceva ar fi cazul să luăm măsuri

serioase. Rupeți minciuna de mătase în care zac mișcări

sfioase de vino-ncoa. Ce vrem a căuta pe lac? Că dumneata

nu ești gînsac, eu nu sunt ceea ce s-ar crede și ăilalți s-ar îneca.

-- Bonjour, ca va?

Atît de idiot sunase că lumea neasigurată în lac sărea.

Era o lebădărănie și toți în stilul butter-făi! se bălăceau

a agonie și se făcea zburătărie de cocopelii tip flăcăi.

Se separase ceai de cov și schiau separat: unul la masă

și doi în pat. Nimenea nu luase anafură premergătoare la

așa fluierat. Eventual aparatul de mîncat mînca singur

halva mulțumind în gura mare că era cine era.

Oarecare.

Povestea unui Leșinuy

Promitea vrute și nevrute ca fata din Dafin dar era doar

un Leșinuy, cam ca băiatul din gutui montat în transparență,

purtînd pe aripile lui întraga ei prezență. La așa ceva noi

am numi-o concurență dar nu era (El leșuia doar) decît

slaba impertinență a unui om trăit în ger, la mare diferență.

Dormea în grotă dar designul interior era făcut doar de

Nătîngă care-i pusese corpul de iluminat pe stîncă.

Se consolau de grosul deficit fără să plîngă, duceau o viață

de bandit și una de osîndă. Limbajul lor era foarte

extins deși la noi ajungea aproape stins și dezarticulat.

De pe vremea cînd el făcea copii de neon și ea îl lăsa

nepăsătoare să se trateze de sindrom din floare-n floare.

-- Aista-i Toma, singurătatea rătăcitoare! Mă mir

că-n halu-n care e mai are-ncîntătoare! Eleganța îl

demola intern, se uita la televizor prin frigider ca să

nu se emoționeze altern intern și ea se ferea ca naiba să-l

viseze fără acordeon de sus patern.

Un lingvist periculos a scăpat un C pe jos, l-a întors

urgent pe dos și l-a făcut barcă, s-a urcat în arcă

și-a luat-o pe rîu în jos făcîndu-și vînt cu un dosar stufos:

m-apropii de pămînt vertiginos, pe dos, pe care

dintre voi îl văd mai de folos, pe care nu s-o lase

dracu baltă. Și-așa a fost...

Fără

Era mai aproape de dor decît de tine, dacă faci scădere

o să vezi cu cît, paradisul n-avea nevoie de nime, se auto

îngrijea pe cînd paraditul avea nevoie de cineva, în scuturare

toți ciucurii îl năpădea melancolia. Că nu era așa înainte,

că lumea se mai apăra și printre cuvinte, că ăl Dead (Dedal)

o fi fost el mare dar n-aveau ei destule morminte să-l

înfășoare și totuși glia binevoitoare a fost cu toți, fie natural,

fie în zloți, paragonal, pe cînd noi, under Thall am cucerit

bucată cu bucată să construim piramidal ceva mai de d”urată.

Există o minimă rezistență de tip incandescență în orice

se mai numește vertice adică dac adevărat, cu tactică

înșurubat în vreo matrice dat la depanat. Era un vice, dar se

comporta ca un artist de cinema fără complice. Nimeneà.

Și nimeneà așa frumos, ziceai că are vreun folos, dar nu avea,

ba chiar pe dos etcetera cînta duios. Mai și dezoxida dar

numai pe ribo-nucleici că restul de tip Prometeici nici nu-l

interesa. U. Să faci o cruce-ramă-n zbor nu să te joci

de-a dirijor de mucava. Băi, te ierta, dar numai ea

că eu acum mă desfășor iar tu te vei înfășura de tip

decor pe steag ce nu mai fîlfîia.

Îmi pare uneori abstract că m-a durut așa ceva

cînd ea la gînduri răspundea promițător. Cred că știa, știa,

știa-- asta rimează cu ceva fără echivalent sonor.

Direct de la Balaur

Tăia peisaju în scări, neglijent și împertinent tăcea.

Puneți-i în stomac albine ca să o dilim mai bine că de

fluturi a scăpat, cred că are-un laminat cu care

se-nțelege bine de ce-a plecat, de n-ar rămîne din el

decît un ficat și tot ar cînta de bine,-ncîntat. Nu știai

să zbori în jos? ! Acum ai învățat. Ale Dreapta Est un fel de

linie jactă (exactă, precis stă) drept spre iesle cu orto-

înțeles complet. Ați coafat-o de-o poveste în

puf de vizon, veștile circulă prin omofon. Inutil

să zic Pizom, că tot la son (Y) vom ajunge, de tip gramofon.

Jomon-Jomon. Vezi în dale colorate fosta ta eternitate

de beton, viva la lux dădea în plex număr complex tip loose.

Schimbări de ton pe sub plafon tu nu ai înțeles; e ușor

să nu te compromiți cînd nu ai cu ce, ia dă-i drumul

din urzici în sulfină să vezi vezi cum e, cînd sfinții

părinți îl înfășurau știau c-o să revină. Peste tot, indiferent

de lumini, ca un orb care scrie istoria anonim și-o ține

la subțioară, ca de la suflet la suflet, neîmpopoțonat.

Am scris și eu ce mi-a dictat, mosorel sau bubulină,

tot un drac la măritat. Îngerul Baal e chiar Chilamul Balam,

Hramul (hara mu) unde se dansează cu frisoane reci

(mai pe vine să te pleci, cîrlănaș!) pe cînd Manco, cara,

arcul, cercul sau Capacul, înrudit clar cu Copacul prin

crucea de veci, luați-l de pe foc săracul că s-a-nverzit

de-atîta joc. Inutil dantelăria o învîrți pe la mijloc

fusta aia bate vîntul prin ea la noroc cuvîntul altfel

nici că se putea. Ainu cînta, cănta.

Doar sufletul auzea și ce mult o huiduia, o băga

în gura lupului, cu dichis o blestema.

Drao s-o ia!

Poezia Trecea

Poezia trecea întrebătoare printre două havuzuri

pline cu mărgele în care ar fi trebuit să ghicească

splendori paralele, ființele paietizate-n ele să mai

trăiască să vadă-n zada omenească un lung apus

de soare tip Origami Nobilis. Cu o coardă și o pană

dulce a ajuns să cînte rock la cruce de nu mai putea.

Dați-i barem o chiftea că și-așa o duce la altcineva,

poate la unul care îți plăcea cîndva că te-ngrijea.

Teutonic poezia din cozi prin ape te pleznea aparte

coreografia cu care ea înebunea sclipindu-și radiologia

prin radiologia ta. Ca dracu se suprapunea, se albăstrea

versologia și poezia tot trecea, zici că uitase vreo

adresă o lume ștearsă la rindea de meșteri cu apologia

la teșcherea. Mai va, mai va! S-a cam scîrbit tehnologia

de mutra ta și-a mea, de mod cum te pupa chimia răsucind

cearceafăria ca pentru a evada cînd, Sanchi, însăși

Geamgiăria fereastra aia o-nchidea și vă lăsa să faceți

spume la șosea. Tip lingofa. Lungește numerologia

că ți se vede pupăza cu nuci de macadamia prin ea.

Un chec în sine răsucit se pregătește-a crăciuna

că cam așa s-a moștenit TRADIȚIA. Nu inversa că

te-a luat Perdiția Băi, cum să-ți spun, nu haiducea,

ci aducea miliția direct din codru-n casa ta, c-așa vroia.

C-o fi, că nu, că ciula mea, că alte chestii cu fistic

prin ruine pe la Tula.... Mă acrostih ușor cu ea.

Suflet cu rătăciri

Ți-am produs zburătăcire fără mal-intent, ai lăsat o

amintire pe alt continent, desfăceai flori în neștire

ca să faci acoperire de evanescent, m-ai desfășurat pe fire

prea concomitent, inima de heliu te purta semiconștient,

promite-mi totuși că n-o spargi cu acul ăla decadent.

Mai bine fă-mi cartografie de om violent, pune-mi țigări

în colțul gurii ca la un impotent, deschide-mi amărui

augurii cu vîntul cald și persistent. Și nu-ți mai arunca

condurii în capul meu incandescent, Edict urgent. Am

mai văzut rafale d”astea cu mantii fîl-fîl neatent

care-ncrețeau în urmă cerul roz abundent. Ești Hiro-Ton

se pare însuși și zburulent. Ai franjurat Eternitatea

să n-o citim noi mai atent, dar ți-a rămas severitatea

de de om neglijent. Ai porumbelizat iunirea, i-ai blocat

ciocul cu ram de măslin ai obligat-o să gungure la

geamul nostru din senin, cu clopoței pe la parure,

cu indiscriminant venin de parcă ar fi vrut să fure

din cer vreun zdravăn serafim și să-l aducă în pădure

tîrîș pe Drumul Serpentin. Că altfel nu făceai terure

și nici infracțiuni la mure (să nu mai zic de deocheri

prin pin). Ai un Ego de pelin ca ceva moale de Arghezi

izbit în plin. Iconofil în ambulare și totuși vag clorofiliu

ai un costum de ginerică roz veșnic viu cu vișiniu de sîngerare.

Nasol e, Doamne, cînd ai zmău: vroia să-ți facă curcubeu

direct pe Curcubăta. Hai nu zău?!

O apuca

O apuca de balet, de albul îndesat, îngeresc, elastic cu care ea

făcea șpagat în chip fantastic. Îi trecea muzica

prin picior, o arcuia pe poante, îndoia decorul

tip coordonante ca să cadă măgăreața lui pregnante.

Mai multă-ndrăgostire să cazi ca voalul prin noroi

cămașa neagră tremurai cu carnea ta prea multă.

Sper că rîdeai, deși păreai că ceri ajutorare,

că-i bun și maaare. În orice caz balerinai în

auto-apărare: E ca dracu să ai n-ai chef de conjugare

și să mergi cu boii triști la înjugare. Ce caută

pe scenă zici aceste animale? C-o oglinjoară

de poket vroiai să faci miracolare și-o aduceai

încet-încet la sfînta ascultare. O bed i toare....

Păcat că n-are chef oricînd de-așa inoculare,

dezbaletai cu ea în gînd așa, la întîmplare,

să faci și tu un ban mîncînd cacofonia rău aburitoare.

Mișto că-i soare. Să faci un triplu șurubel

întro scîndură tare e floare, te-ai cățărat de-atîiea

ori pe realitate și n-ai văzut nimic decît tăcerea

de la spate, imaculata balerină-n clip pe apucate:

cum o arde în cer așa o arde și pe pămînt

din păcate.

Fericirea din par

Rînjea la noi aerian cu gura ei perlată, dacă știam

mă apucam de propria cravată și mă tîram pe străzi

hai-hui să n-o mai văd vreodată. Și nu-i era zău nimănui

așa de avîntată. Să mă vedeți cînd zbor direct pe țigla

ei curată de tip alunecat din cor și făcut buba în decor

ca niciodată. Plînge Dor cu soră-sa, Durată, că cică n-am

aligator ca să captez atenția lor toată. Un crucifer cu ace-n el

e parfumat și dulce iar sentimentul de model îl duce

și-l aduce: e el sau poate nu e el? Iubirea lui în paralel

își pune-aceeași întrebare, e ca și cum te-ai îmbăta

la dezalcoolizare cu transparențe verzi în cap, cu stele

căzătoare, copii pipăie ciorap, tu pipăi ceva ca o chestie cu volane

care-nvîrte planurile făcînd să fîlfîie, sau invers, să cadă jos

elanurile. Ăsta-i Crăciun efervescent cu multe bubuline

care conduc fără patent și fără caroline, obraznice

c-un Indulgent ce mă iubea pe mine. Căzută din vreo

două filme unde-a lăsat în negativ doar siluete-nspăimîntate

de groaznicul leit-motiv și ciufuliri dezordonate, ea pare-acum

să stea în șir la spovedit păcate. Nu-i da atenție că nici nu vrea

atenții demodate. A ridicat ditamai pretenția de castitate,

de casting, de castor, de orice, doar să-i fie iertate.

L-a rafinat și pe Gigel cu cîteva risate. S-o spună altii

dacă vrea, că dînsul se abține, a-mbătrînit la poarta ei

și-acuma, cînd ea vine, se face că culege nuci pe la vecine.

Mă rog, vedea printre uluci realitatea aia-n dungi și o

vorbea de bine. Ceva mai bine ca atunci cînd l-a

trăznit ultima oară, la mulți părea o simplă cioară

la care nu poți să ajungi (cu prăjina la nas).

Îi era frică de Sertar

O lua pe după calendar, feștelea cîteva zile în cădere,

din motive bine înfipte în perete nu mai avea putere

și se ținea direct de durere. Era ca o pălărie de muiere

în care capul picotea. Chestia se petrecea. Trandafirii

de voal mov și inutil îi mirosea. Își luau adio

de la ea, flutura, dădea ocol prin radio: știa că în

sertarul ăla, nevinovată, zăcea o duminică leșinată.

Mințea că n-a tîrît-o el prin zloată cu pisoi, cu

vrăbii zgribulite, cu toată natura-nfiorată dar ea,

printro fantă verde-azur îl mai privea cîteodată

chemîndu-l parcă la scufundări în sine. Erau și zile

mai senine dar în principiu o prefera înnegurată

ca să nu se vadă bine cît e de leșinată după tine.

Așa duminică e-n stare, bucurată, să rupi tăcerea de pe

mine bucată cu bucată și ea să stea întrebătoare la

amîndoi deodată că cică facem deflorare mecanizată, tată!

Iar tu să-nchizi sertarul dragă, să-mi dai o fragă turtită

lung pe înghețată să-mi fie frig dinspre poiată cu tot

cu cloșca înfoiată spre pipirig alergătură toți deodată

trecînd prin zona dezolată aduceți oul înapoi. Pe baltă

două rațe stau și merg în rînd cu tine: una-l visează

pe Palau și alta nu mai vine. Așa și surdu” uneori

le potrivește bine și cerul vostru fără nori e pus cîndva

de mine pe stîlpi de sine-stătători ca să visezi de bine.

Să zicem c-ai primit scrisori directe de la mine cu

panseluțe de cu zori preste-ntre coline cu naiuri și

privighetori albastre cu buline: să zică dracu” cine-o

vrea că nu iubesc la tine...

Propuneri de sezon

Hai să punem toți boticu la tăticu că ne-am ofticat.

Nu știu cum că capra asta încă n-a crăpat, stă cu piatra-n

cap la alții fix în zona de contact zici că e încrustătură

între crustaceu cu creste și bărbat. A parat și bolovanii

care așteptau cu anii să îi pice ei cu tronc, a uitat de

hodorong și-a ieșit în pascolare cu un scut în loc de gong.

Plus direct răspunzătoare cu aplomb.

-- Supărarea e firească. Vă acord bomboane. Am anexat

dezaprobarea fix la ea în coarne, să nu creadă omenirea

că sunt pașoptist, că de fapt șoptirea asta e un antichrist,

că se duce dracu” lumea-n fugă la dentist c-a lovit-o

din greșeală un meteo-fist*. Nu, drăguță, stai cuminte

Țapul are bucurie la așa tain: transformase Hall Oynul

întrun hall căprin, lumea parcă căpiase, l-au tîrît prin

spin și i-au pus comprese groase pe suspin că suspinase

și el, doar, puțin, nu? Hai să punem două oase

vag încrucișate ca să facem o piftie mare pentru gloate

să se sature popolul că avem de toate.

-- Stru anticipate? Dom”le eu îmi iau obolul și îl

car în spate, n-m nevoie de tot popolul ăsta din păcate.

Dacă pun aspiratoru” schimb instant direcția, e motor

cu două fețe, cam ca intersecția.

-- Să aștepte, să învețe, să rumege o căpiță-naltă de povețe,

să facă dereticare pe sub nasuri crețe și tot să nu aibă

parte de-ale noastre fețe tip tablou cu despărțirea

necesară între tal și bou.

-- Tal și vez ai vrea să spui? Vez de la văzare? Hai să

facem și plăcintă tip clar-vărzătoare: fiecare secundă

este o persoană care trece prin noi, n-ar fi mai bine

să n-o mai tîrîm prin noroi??

-- Să știți că afrodita voastră mînca multă omletă--

ea are-o stare femeiască mai discretă: renaște doar din

spumă sufletească și face chetă. Asta nu e balerină,

e dezinvoltoare plină ziua în amiaza mare.

* Fist= pumn în gură în engleză, tip punch.

Selecția naturală

Îndrăgostit pîn” la genunchi, amenința să se ude tot

se izgonea singur din inima mea dar nu pot, se hușuia

cu pliciul, cu un evantai de penele tale în formă de struț,

de ce n-ai ascultat acest poem simpluț nu vrei să știi.

Nu mai avea loc în privire pentru el, tot felul de

modele vizuale o aglomerau, poate e o Julietă

din Guineea Bissau?

-- Vreți să faceți încîntare la ea fără mine? V-a luat dracu

din dotare, ăla cu buline. Dac-am fi în farmacie ne-am

muta cu anturajul pe coline. Dar nu e cazul, că și-n farmacie

se trăiește bine, să mai puneți o icoană-două cu mine

și lăsați spirtul să zboare prin tifoane la Torino

pe cînd trupul cred că îl mîncase lupul Valentino.

Și-au făcut un film pe numele lui Bambino zbor de

celofan cu vino mai încoace, pe la Nino (io, Ninuțu tuo...)

-- Ăsta nu că vede cai verzi, îi călărește, din oceanografie

rămîi doar cu un pește și deși n-are tichie mărgăritărește.

E plecat la iasomie, mai pe romînește.

-- Băi, io cred că spicuiește dar nu are CEO, e cam

ca toată grafia fără Geo...

-- Am dureri de căpățînă. Vreau Pirramidon. Vă las vouă

Piramida în chip de trombon. E caz de temperatură, tipul

ăla îl iubește-acum cu ură, au făcut oximoron, stau

măgarii gură-n gură de Revelion. Se plimbă mînă de la

mînă, e atîta de frumos încît jurai că-i Fericirea

întoarsă pe dos, o structură naturală cu costum lucios

e făcută să glumească fără de folos....

amor O ucidea cu el

Nu mai avea nici o armă. O ucidea direct cu el cum ai

omorî un miel cu statuia de aramă: Îl alerga dar nici

gind să-l ajungă și greutatea îl ardea în mîna stîmgă

că omul se jena să-mpungă direct, ca un bou, nemernicul

de miel, se usca de decenii în televizor căci mielul

devenise corp rotăcitor prin vise. Ca să își imagineze fericirea

trebuia s-o arunce pe altul, să-l îmbrace cu ea, corpul

dual de miel jumate vată jumate tigru chel. Cărarea

era beată, nu el, se înțelege, și clătina pădurea pîn”

la Cel-Fără-De-Lege. Telegramă din Tartar: denunțăm

păcat originar simpatic pe tot continentul asiatic alerga

un cal occidental stepa străbătînd-o sistematic. Dracu

știe ce mai căuta cînd mijloace de transport moderne

lumea folosea, la cele eterne era prea dedat și nu putea

să-și mai oprească nechezația că comunica cu toată

inflația internă. Maternă și paternă. Cu păcăleli au încercat

să-l prindă-n frîu via Salam dar calul ăsta fără ham

le-a tot scăpat ca o duminică în sat cînd lumea merge

liniștită la închinat. Paște de toate, nu se plînge, de-i

firul fraged el îl frînge ori de-i uscat, pe altă limbă

s-ar zice singur că e Cal-mat dar de calmare nu-l călărește

nici un băiat. E ca o veste năucitoare în zi cu soare galop

constant (onor rația) mai ocolește și cîte-o floare deși

n-ai zice că e galant ci mai degrabă anihilant, cu stea

în frunte tip arogant și luciu aspru, metalizant. Deși

gurmand e slab ca iasca și sub mătase zbor ondulant

produce dînsul neîncetant. Chiar cette instant să luăm

de-o pildă e reveillant, face bezele, pe-o diferență de fus

orar presară stele, cumva e retro, retro-constant, dar

e emblemă pe multe steaguri volens-nolant.

Viol geamăn

Codul nostru n-are perspectivă de așa ceva e prea

activă cînd ei se violează concomitent mutual-ardent

în timp ce Brutus își face corpuri de ciment să stea

la adăpost de piaza rea cu trup torment dă tip potent.

Ea îl visează intermitent dar n-ai la cine, se ține domn

incompetent de diplomioară contra curent tip

spirulent pe la vioară. Sper tu content. Altfel mai

punem o inimioară la inamic ca el să moară încă

un pic cînd vede jaful. Au anunțat de-atîtea ori că se

vor despărți în zori cu bufnet percutant în ploi

de pene perne sparte și bibelouri animate ca Tom și

Jerry dar mai casant. Toată frîntura de linii curbe

azi o repară cu un croissant și pun fundițe pe cranii

sparte în chip spartan mai rar sporgersi și cîteun geam-

geam sabor gitan cu ceașca friptă cafea prăjită

direct pe foc: Viol reciproc, așa-i mai bine să trecem fapta

în planul nostru cel muritor, altfel ne duce ușor cu preșul

și dăm cu capu-n televizor o știre nouă foarte cețoasă pe

culmi alpine inversiune locomotor avem atele, aversiune de

teleunde pe la vizor nocturn pătrunde iar în color?? Biviolent

e tipul, bi-omor, băi o omoară săriți cu toții că n-avem

spațiu congelator storcea nebunul toată sulfina să facă

galben- strălucitor cu limuzina tip dric- chauffeur.

Sperietoare de ciori te salută

El are fluturări cu tine de cînd intrai printre porumb

făcînd pe sfînta-nfometată și fumurări grele de plumb

de altă binecuvîntată dată. Tăcea sub pălăria plată

și jerpelită de pănuși cînd îți tăiai cu barda ușă în

regnul vegetal, stătea niz-nai în plan astral și fluiera.

Nu cunoștea așa ceva. Nu, mămăligă nu mînca. Mai

dați dracu” și-n cucuvea vreun răspuns. El are zdrențe

lungi de cînd tu n-ai văzut el așa ceva și cu sistemul

anti-furt off te admira cum pur și simplu furi porumb

de pe moșia sa.

Tip parașută: Tipul ăsta te prinde de minune. Tot el face

și alte chestii bune pe lîngă că se umflă tăcut deasupra ta

cu dungi alternative galben și mov de s-ar putea cu ațe

foarte fine deși pe altă parte tot el te paradea în mure

ca să pari rănită hidos îmbătrînită și grasă, draga mea.

Totuși te suporta și în pădurea aia cu tine-ateriza. Doar

că și-a luat copaia să-ți cînte-o serenadă la ea gen legăna

fără să te dărîme un pic doar zguduia.

-- Să-mi dai coordonata să leg cu ea covata de pin de

s-ar putea. De nu uzez cravata cu dungi de catifea

pe voalul tău de-a gata ea se coordona. Așa aeriană

și totuși e cam grea la partea materială plus scrie

lamentabil. Cred că vrea dirijabil și nu un tip umil

prăjit prea mult pe grill și autoreglabil pe la profil

cu un content valabil și vălureli de tiv în vîntul

adorabil.

Ființa verbală

”Păpușa asta tre” să fie-a mea”, își zicea cu-nfrigurare.

”Să fac Crăciun sec fără ea ar fi întunecare.” Își închipuia

că filozofează dar vorbea în gura mare despre obiectul

cu păr lung în palidă desfășurare anume parcă așezat

sub o inimă mare întrun pătrat vitrinizat din lumea asta

trecătoare. Cu prețul atîrnat de gît făcea îngîndurare

oricărui om care-ar fi vrut o consolare. Dar nu vroia.

Kilometri întregi de tăcere ar fi-nfășurat pe ea ca să se

șteargă dimineața de sudoare cînd o visa. Și ca suport

ar fi ținut-o c-un picior în tort și cu cireașa-n mînă

în cel mai incomod comfort cel puțin de opt ori pe

săptămînă. Că d-aia și vitrinierul o aranjase-n infinit

cu sufletul strîns învîrtit și cu o mutră cîrnă: să facă vis

și să-l rotească rotind vedenia cerească, developant

prin fumături apropae să vorbească. Să zică ma-ma

uneori pe limba sufletească. Poate vroia doar un nimic:

Ființa ei Verbală. Și șapte tone de beteală pe care

să le treacă-n timpul liber ușor prin smoală, cuvintele

în scobitori, ca niște clănțănele cu colțișori strălucitori-

ideea despre stele. Chiar dacă are vreun defect ascuns,

vreo rămășiță de răspuns din altă fabricare, vreun plastic

mai aiurea pus din grabă lucrătoare o vrea Crăciunul

ăsta sus, Surîzătoare

Mușchiul Zero

-- Iese de-a dreptul cu bădărănie. Să-mi spui tu Doamne

de ce mi-ai făcut coarne tocmai mie, la vîrsta sinilie?

Să-mi dai adeverință că tip numit Ilie ni l-a trimis pe

cap pe Caloian. Și vreau să văd alb-negru pe cineva

integru cu nume de Traian!

-- Să-l mulgeți pe Ornitorincu” pentru lapte de pasăre, nu

pe mine, să nu-l lăsați să zboare că face gălbinare

și prin sulfina voastră, el zboară cu fereastră ca un peisaj

în dungi la care niciodată nu poți să mai ajungi, mai lasă

niște fulgi răscolitori prin casă dar în principu-nseamnă

că trebuie s-o iei la sănătoasă.

-- Tu chiar crezi că echidna în stare furioasă nu poa să

maltrateze ce e de maltratat? Și să găsească nodu-n

memoria stufoasă plus cine l-a-nnodat?

-- Băi, tu vorbești de noduri cum ai vorbi de plasă pe care

împreună deunăzi am luat. Ăștia sunt în apucație

electrică unul de altul, șir ordonat și mi-e că se îndreaptă

ușor spre un finale aproape anunțat, c-așa vrea mușchiul zero,

al dracu” de-ncordat.

-- Să n-ai tu părălușă a ta de respirat și te trezești că-ți

cade în cap o găinușă cu ouă Fabergé fără cotcodăceală

prea multă, fraiere.

-- Mie să-mi dați piure făcut pe nicovală de vreun

fierar albastru la suflet și-n priviri ca să nu fac adică

vreo groaznică răscoală chiar printre heruvimi!

-- Să știi că ești nasoală. Noi te credeam puțin. Și uite

cum gargara s-a transformat în vin. A dracului scofala

s-a scofîlcit puțin dar tot mai gogioșează pe la Ierusalim

adică vizitează un monument din plin și i se pare încă

o dată că-i sublim. Așa o repetare te face să sughiți

să-ță amintești de vorba scoasă din rît cu chiț.

Fiecare cu Programul Lui

Era Negru la intenții și totuși aluneca pe zăpadă

ca și cum asta l-ar fi putut molipsi de cristalinitate

albă în plină zi. Chit zgîriat, chit înjurat de toată lumea

de mumii respirătoare prin tifoane străvezii hulit. Fault

la înaintare-n bălării. E doar fault de culoare, de distracție,

copii. Non stop Matter, cum s-ar zice dacă ne-am

maimuțări. În lan D înfățișare pentru o recirculare

de pulberi cu irizații argintii.

-- Ar fi trebuit să fugi cu toate picioarele noastre

în spate, nu numai cu ale tale, o călăreală la vale

pe ouă de sticlă în care puii n-apucă a-și închipui nimică.

Et ceterașul face frică, tu o cerni cu sita rară va să zică.

In a suspicious way...

-- Nu puteai să faci folie alumină pe colină mai la deal?

Că noi doi ne pregăteam să ne luăm o butelie din care

să țișnească carnaval via țurțuri de cristal. Stai în

pălămidărie cu boul cel mai amoral dar visează la piftite

cu borne groase de opal-- un fel de ceață închegată

și foarte strict delimitată de vasul faianțal. (faenza)

-- Știința voastră imbecillă a mai rîcîit pe lustru cîteun

nume rău-illustru cu putori ferometal, cuie, broaște

ruginite, lăcățoaie paradite de-un simplu neanderthal.

-- Păi normal că vrem clătite, Paravan cu umbre moarte ce erai,

mare Golan! Vrem clătite de tot felul, unt, urang,

urangutan, vrem prăjeli fără salate și mezeluri cabouchon

că doar d”aia ne numim cochon-cochon (iepuri).

-- Sunt plecați cu sentimentul de gen fluviu la roman

că nici Mahomed la Munte n-are chef așa de des,

să mai facă și țăranii pîrtie prin înțeles. care a fugit

cu banii să-l tăiem de la ERES, să nu zici că poezia

n-are înțeles p-aici

că pici.

MUlți

Mulți au rămas pe lîngă tren de gen peisaj lacustru

cu bluginși colorați în trend. Tocaseră realitatea așa

mărunt și fals-măiestru că nu mai știau cum dracu

s-o asambleze la loc în buiestru, măcar în piuneze

pe calendare căzătoare file duse deval. O conferință

e o hidră cu mii de fețe distractive dac-o privești

tip acefal, fără gînduri plîngărețe, fără buburii mărețe

și fără cacaval. Din verde pal în roz cu drețe

(Marsh- with- Water- Lillies!) el tot strîmba ceva la

fețe direct nazal. Că prea mărețe-au fost ceste

relicte glaciare la Pețea, în aval.

-- Cred că ne craca-craca în modul cel mai trivial.

Un lanț de țepe-naintează exact frontal împingărește

în mod brutal tot ce un pește ondulează păstrăveral.

Că ea e clar că îl iubește dar vrea formal înștiințare

că-i normal că se perpelește, doar n-o fi mort, fără

țignal?

-- Și dac-o luăm băbește? Cînd baba-ntîi catadixește

să miște placa latinească vine și baba doi în stal,

se plictisește sub broboadă, în bordei stătea la pîndă

baba trei iuțită toată de ardei, cu marmeladă la holtei

direct în stradă.

-- Asta numești numărătoare? Sau grup de marș în grup,

ceva aproape fără trup. A fost complot alternativ,

fără motiv auditiv de la prima privire pînă la ultimul

tîmpit care făcea vestire. Cît de frumos se desfășoară!

Au anunțat Mayanii chestia asta mi se pară? Rostogoliri

de șerpi cu pene prin holda tutelară...

Cine mi se-ntîmplă??

Cine mi se-ntîmplă? Sunt extreme-n mine care întretaie

clipele senine cu cuțite mov. Nu sunt Molotov ca să beau

coctailuri d”astea cristaline cu dungi colorate așa, la mișto.

Vreau o vodkă bună, plină de păcate, fără umbreluță

sau măsline-n cap, sunt o scobitoare insă sunt cuminte

nu faceți din mine specie de țap. Fără gulerare.

Am galvanizare la toată gentuța. Pe de altă limbă

sunt sărac lipit cu bordei la altul care m-a ginit:

Ginta Latinantul cu tehnologie de om locuit, lăcuit

pe freză și cam ramolit. Față de viteză sunt un pic cam

lent tocmai de aceea e așa atent. Să nu-ți rupi ideea

de pe pergament tip jupuitoare de om eminent.

-- Ai vreo-njurătoare mai la argument? Că asta distrează

cam un regiment puoi abandonează emigrînd în vent.

Drac pe meterează te sărut urgent. Fraților e trează

sau din raclă cîntă? C-o sărut și eu, dar cu mîna stîngă,

drapta-i la Releu.

-- Păcătoase fapte se petrec, Turton! Ai văzut tu șoapte

pe același ton? Vreau întruchipare cu ea la telefon.

Și vezi să nu renaști acuș prin patefon!

-- Fachiru Chiru n-are ton și ne lipsește la socoteal-un

Faraon: elaborează cacofon-verbal funeral-artistic

la balcon.

-- Un Suflet electrocutează alt Suflet tip neom și se produce

zguduire în omofon acoperire, de-a dreptul ridicare, tată,

de plafon. Conviețuire liniștită de tip plancton: dacă

n-ar exista, balena s-ar întrista definitiv și ar ieși

rîzînd pe tiv. Deci negativ, antiion. mai strică cîte

unu firma Tânganilor adevărați dar în principiu

ne-nțelegem, că suntem frați.

-- Pentru noi altaru-i sfânt, restul Pământului nu ne

interesează, puteți să-l călcați oricînd. Ce-i al nostru-i

pus deoparter decînd Hăul mai curînd. Merităm toată

splendoarea ciorchinită în cuvînt și vă miruim cu dragă,

dă-te-n-colo că-ți fac vînt, să nu-mi fie cubannat-o

în curînd?

Partea Lui

partea Lui rămasă-n apă a făcut patternuri englezești pe ea,

cum își speriau indienii Crow inamicii cu haine atîrnătoare

așa și ea avea tendințe de sperietoare în care își ținea vreo

deflorare moale și sărutătoare. Ia-le dom”le de pe mine cu

așa poveri flotante, sunt locotenent în arte d-astea clorofile,

n-am nevoie de consoarte. Violat Eternitatea. Singurul Bandit.

Născut prin apendicită dintrun ram bulit. Singuer eu de sub

picioare mi l-am ciopîrțit, cum dracu” să nu mă doară, și

fără cuțit! Cam așa făcea comoară un Seleucid, nici nu merge,

nici nu zboară dar trăiește-n vid atîrnat de gîndul-sfoară

care-atunci cînd a murit l-a lăsat să mai gîndească c-ar fi

viu și-ntreg și cu minte omenească l-a numit un bleg.

Se-nvîrtea printre haine, nu știa ce a pățit, n-avea chef

să se îmbrace așa îngrijit, renunțase și la ace, și la malachit,

dracu știe cu ce poante l-a vrăjit. N-are pic de vino-n-coace

nu ai da pe ea nici măcar cît face totuși o iubea. Din păcate

o femeie dacă n-o iubești în fiecare clipă n-o iubești de loc,

zici că te-ncălzești la dînsa dar bagi mîna-n foc ca să scoți

vreo castanietă-două, să nu facă poc. Așa-i lumea noastră nouă,

altă, sclivisită, cine mă puneai tu, Doamne-a face-apendicită?

Tocmai eu, un bun dramatic al întregului popor pe deasupra

și gramatic, Domn al verbelor, simpatic și educator?!? Să fur

cucurbitacee de pe Curcubăta-n zbor și să trec prin curcubee

să devin galinacee multi-păunat cocor? Ai idei de tip femeie

puse la congelator? Și ne lași să stăm în vestă cu cîmpul

locomotor apărat doar de-ntuneric și de-un vechi propagator?

Asta ți-e recunoștința? Faci onor după onor, năruiești în jos știința

oxy-moro-visător și tot noi n-am dat silința la așa colimator?

Daca vinzi

Dacă tot vinzi indungelțe la un preț așa de mic

dă-ne Doamne și puterea de-a le cumpăra un pic,

nu mai afișa himera cu decolorări albastre acuarella

ei neclară tremură privirii noastre cam ca fumul de țigară

cu idei iconoclaste. Doamne, ne incomodează apariția cu alge

înclinată plîngător între două-trei catarge prăbușite-n

cîmp sonor cum ai prăbuși un cîntec prin furtună

trecător: zero la ascultător, deși el se desfășoară

amplu și copleșitor înșirîndu-se pe frînghii lenjerie

rușinoasă picurînd din ea mireasmă dero plus

balsam de mac. Vrem ceva tip haidamac față de

statura noastră chiar atît de prăpădită întrun mod

așa bufon combinat cu păsărească. Ea ar vrea

să tencuiască poezia cu bomboane iară noi făcînd

plocoane să mai dăm cîteo molatică linsoare

să vedem color un soare plin de mare patimă. Și sub

mozaic sticlos tip vitraliu parfumat să îngenunchem

pe spate in igluul ei de zahăr radios? Nici că se poate,

te rugăm Doamne frumos. Lingăciunea ni-e străină

întrun mod periculos, nu vrem astfel de lumină cu

ucideri delicate, gîndul nostru-ntunecos e să-i facem

o cădere grea de cioburi drept în frunte fair and square.

Răstignită pe dragon răcorește iaduri multe, evantaiele-

alea mute n-au semnale de neon one man woman

cu program de-acordeon.

Nebun de revistă

L-au legat cu o artistă întrun cîmp perlat. El urla că

nu există nimic adevărat și în inima lui mixtă

microscopul și caleidoscopul se privesc uimite, unul

ar vrea să aprofundeze înălțimea, celălalt să facă niște

învîrteli reușite. Ar putea face tam-Deus amîndoi

pe ocolite că la Zeus nu au șanse autotrăznite și

alte chestii reversibile care te scott din sărite. Ca să nu mai

plîngă-n om glasul tău cum plînge-n pom vioara sub

scorțișoară. Ca să reflectezi la dracu cînd de fapt erai afon

și prin celofanul minții se acreau deja părinții de

comportamentul tău de domn. Ca să faci înstrăinare

dovedești rătăcitoare fire de la alt ponton, ca în vis

o legănare la un cheu deschizătoare tip colonizare

cu frontonul natural, restul este întrun hal fără oinizare.

Rătăciri binoculare ca să îți salvezi osînza da la un ciclon,

marinari și marinare în aceeași dezolare, ca un patefon.

Nu mai da din vorbitoare fără de blazon că citatul mi se

pare de la Odeon. Ca-ntro varză fără sare ai aciditate zero

totuși suferi de colon, capitel care-nverzește sforile la

telefon vorbește un atom. Da, săracu, se gîndește că și el

e om, chit că lumea-ngălbenește ca la un carton. Un carton,

da împărate, de desene animate fără reactor, cred că-i

sursă clar de energie, domnilor. Sigur, poate și urgie.

Depinde de decor. Răsfoiți revista aia plină de picioare

ca flașneta cu rulou, o să cînte ea din nou aceeași cîntare.

Oh, lăsați-vă-n uitare singuri-bibelou c-a sosit o zi cam mare

pentrun pămpălău: o revistă îl dărîmă și-l face panou

de reclame în grădină, în spatele său. Șuturile de rigoare

în careu la ei doare destul de rău.

Cu stil

Cu stilul tău șampanizant decolează imediat cu secvențe

paralele la tine-n pat. Se duce la culcare-adică un pic anticipat

ca prin alunecare scurtă drept la predicat. Și spune vrute

și nevrute de parc-ar fi sedat. Juma de spațiu se învîrte,

cealaltă a-ncetat, sunt călușei sau plușuri moarte tîrîte-n

grabă de consoarte la cumpărat. La șoping-ponghizat adică

groaznic deghizat de habar n-am Mitică, tras de fuioare și

șutu-culturalizat. De i se pare ceva zburat e că-n el însuși

lipsesc cam multe elemente la-mpachetat. Nu, nu-i demente.

Un calorifer des folosit ca frigider la înghețat pe care pui

un unt și-o brînză la recalcificat. Da, se visa printre lactate

cu albul lui imaculat plin de cacao pe la spate că totu-i bine

regizat. În șapte ape și tot n-ar fi spălat. Urlat la tine? Însemnat

că n-ai făcut ceva prea bine, te-ar fi deconopidizat. Dar își

revine. Hașurat. Iese tăcut și lung din pat, o pijama mai caraghioasă

n-a mai purtat cu toate că-ntrun fel designul are coroane

de-mpărat și litere pe care toți cu scara au urcat să vadă marea.

Demodat. E mierlărie fluierătoare la palat. Ar vrea din cer

să tragă jerbe, din soarele înmormîntat a cărui burtă mai palpită

de licuricii ce-a mîncat. De cînd umbla prin adormire,

albastru și despănușat...

Ați fost copți pentru așa ceva

Între ardei pocnituri: roșul pare multe guri care au

dreptate să se simtă ofensate, fîsîite la foc iute jupuite-

curățate și-aruncate în oțetărie. Iadu-i jucărie, frate.

Inimi de cofetărie înțeleg durerea cea urzicătoare în felul

lor, strălucitoare și pline de umor, lămpi de zahăr în

amiază mai veghează, Dumnezeu umflă ușor versurile

noastre ca să nu cădem cu capul pe podeaua fără lastre

fiindcă pierderea n-ar fi decît aici, printre fețele flămînde

de ardei copți. Boabe de piper adăugate de calici. O holbare

ca la carte, nimeni nu mănîncă frate usturoi p-aici, e ca o

moronărie de crescut flăcăi voinici plini de puf de păpădie

chiar de mici, moartea asta s-o numiți ”Cea de Arnici”

că ne gîdilă-n prostie și ne rade fără brici, ocol prin

bucătărie plină de chinezărie cu modele chici. Eu de-am avut

un singur ban l-am furat de la tine iar tu cu gura luai ardei

direct din străchinioară, din fericire Sfîntul Duh nu este

încă chioară, pîrîul Lui dacă coboară o face și mai fericită

astă seară. Ardeii zac cotor p”afară ca după conflagrație

să-i strîngeți frate că încă nu-i de-tot-incinerație, nu vă

ia nimeni de sub nas mizeria cu grație, nici Thalia la omul

gras nu are dedicație.

Te iubesc automat

Ai făcut o tragedie din bietul băiat și a ricoșat piftie din

melancolia lui albastră praf vitrificat fereastră vînt stopat.

Nimeni nu-și închipuiază ce s-a întîmplat. Dac-a fost vreo

cununie s-a făcut neadecvat sălcie mucegai care te prinde-n

fire delicat, zici că ai mîngîietură pe întreaga suprafață

mosorel pe care mîța tip canish l-a flaușat. Ieși te rog din

dimineață și arată-te bărbat fără ajutoare-n ceață, fără

mortul aparat al orașului la ora aia fin paralizat: unghiuri

drepte, griuri frînte, orizontul antenat cu coroană de spini

negri. Cred că tu m-ai reperat, reparat aș putea zice fără teamă

de păcat cu o ploaie de alice pe un cîmp dezafectat.

Te iubesc automat, fără explicații multe, mă ridic cu răni

multiple și încerc să fac scăpare de memorii negative. În

tăcerea ta există și fisuri ca o scăpare, îmi găsesc ascunzătoare

și aștept un gînd curat tocmai de la individul care m-a executat.

Zău, pe cale literară ai făcut dușmanii praf, vrei s-aștepți

pînă diseară sau mă legi cu un cearceaf și mă duci așa răpită

în plimbare cam pripită prin oraș? Maidanezii fără veste

au fugit de pe imaș, poate-ai mai avut neveste dar cu mine

ai rămas ca la dentist: pe de-o parte foarte trist că iubești

și tu o dată pe de alta speriată c-m putut să fac chemare

ziua în amiaza mare cu strigări deformatoare fix în centru

pe șosea. Ce era la gura mea... Dacă vrei organizare începe

a mă curta, firea mea de militantă la-nceput te va șoca,

m-am jucat puțin cu focul dar nu vreau să curăț locul

chiar de tot: m-aș plictisi. Și, oricum, prin bălării

sunt și flori interesante, ca să știi!

Cineva este deasupra timpului

Vreau să fiu demn de tot ce mi se-ntîmplă, să primesc prin vis

osîndă pumni direct din Paradis și să nu mă clatin încă chit

că mîna stîngă caută-n abis sprijinul promis de la cea natîngă.

În magazinul de reparat păpuși și umbrele dragă domnule

n-am intrat, toate acele învîrteli răcoroase care în sufletul

tău s-au mișcat, inele vechi de aur la care nu te-ai fi așteptat

mai funcționează în balaur. Partea dreaptă ca orpului,

reanimată, înaintează cu un ochi deschis prin zloată

e o-mpingere-nainte și-napoi prin gloată, el ar vrea să te

mai vad-o dată firmă stinsă și făcută praf c-un ba(s)ton

de ciocolată.

-- Nu mai zice hop de-atîtea ori că-mi dai palpitații în noroi

căderi din nori, accelerații prin cocori spre alte nații vrei

să zbori plină de grații, o să-ți rup articulații dacă nu taci te

fac planor pe apă plată în Obor hidroplanații,

Fluturător tîmpit de Informații vechi ziare își puneau soldații

de frig în gheata lor. Vă spune Gheată-Veche, nu îmi găsesc pereche

puneți ghetuța mic-a mea-n incubator.

-- Să facem ce? Săgeata tip frigare ne ține-n așteptare

c-așa vrea mușchiul zero-al ei desupra la jăratic de tip anagramatic

să devenim ardeii ei. Și ea în chip lunatic să-l facă pe Grivei

să urle fantomatic fix pe la ora trei, zicea un om apatic

și plat pe lîngă ei. Pluta cu domnișoare care transportă clei

să n-o ia pe la soare că se topește tot, Al dracu” de complot

cu corpul din dotare! Vom face strigătoare la cer-de-nu-mai-pot.

Auzi, un Zealot în plină habarnare cu pajură cu tot.

Iertare....

Negru ultra-violet uitat

Ajungeam direct la dînsu-n pat trecînd printrun curcubeu

verde cu mov și dulce tip lemn cîinesc de cruce vîndut la abator

via muzeu.

N-avea axă ci piron cu care se fixa. Cum drac” să dai

cu sapa și să răsară mapa, cum faci așa ceva?

Vom pune statuete, vom pune siluette și te vom îngropa

cu semne de-ntrebare pe toată mutra ta săreau

din floare-n floare și el nu răspundea. Făcuse confirmare

cu fetele frumoase dar asta pliz n-o scoateți din sfînta

mușama că pute-a languroașe de tip langoașe iarna.

Dali s-ar întreba de ce la ora asta tu încă te-ai scula

că îmi urăsc nevasta dar nu am altceva. Trîntește

cartea asta și alta peste ea, joci singură trombonul

și el te încînta. Deschizi medalionul în care ea ținea

un chip de sfînt sihastru care nu mai certa pe nimeni

că dormea pe vîrful de pilastru șlefuit de mîna mea.

Nu face nici o mișcare. O muscă transparentă sau poate

altceva o stare gîdilantă îți transmitea instantă cînd

te gîndeai la ea. Răboj de catifea în ceafa lui crestată

că nimeni n-o iubea. Rămîne să suspine la dracu

dac-o vrea, sar pixelii de pe ea să-i sară să n-o mai pot vedea

diseară. A făcut fotosinteză noaptea la lumina lui,

d”aia-i proastă, zău vă spui, cu tendințe de asceză pe

insula Paștelui dormea întro piuneză un afiș cu chip

verzui, fiddlerul avea proteză rămasă de la mama sa,

cînd mînca poame angrenate nu se dezarticula.

-- Nu mai vreau să lupt cu oboseala asta, mă dezlupt acum

de ea, m-a văzut în cinci obsesii și-și închipuie că

mă cunoaște deja, își ridică baricade din flori de nu-mă-uita,

n-am văzut așa parade care încă mai mergea. O, da.

Urogen readaptat

Pă cînd cu urogeneza se credea imaculat iată că-l

văzu o doamnă cît de mult s-a înălțat. Geaba-i gardul

dinspre vie că vine din celălalt cu cucurigări mai ample

pe un ton sofisticat, rupe aerul în zdrențe și ne-aruncă

cîte-o cîrpă ca la un axfisiat.

-- Băi, mi-am luat o paranteză de tip brake, de dimineață

fast în cuget și -n simțiri trag nevinovat de ață, cred că

are-adăugiri prin ceață că-mi căzură fise multe fix

în cap, telefon public mă fac altfel mă vomit pe mine

de atîta apelat. Martir.

--A plecat cu frontu frate, a uitat să-l lase-n loc,

face vatră la infante, la pitice, la noroc ca și cum s-ar

mai pricepe să facă un troc. Pune dracu temelia, lasă-l

dracului de coc, a venit Intemperia, faceți LOC!

-- Băi, nu părăsiți chilia să dați iama-n iarmaroc. o să

deie dînsa seama, n-avea grijă nnici Moțoc, învîrtindu-și

pălăria se-nvîrtea pe sine-n loc (quasar), încuindu-și

prăvălia, prăvălit de la mijloc. Confundase oare scara

cu mistria fără fir și prăjise pești degeaba în uleiul

pentru mir? Dracu-foc. (supărat). Cu perspective de

îmbogățit pe loc, așa ceva ne amintește de vechiul doc.

Geografia e bailantă, baleantă uneori pe o hartă ambulantă

vdede totul în culori fuse ea curcubeantă printre

pini și sicomori? Dracu să ne ia atuncea,

cu bîzîitori.

Brăillează arogant

Numai ochelarii mai citeau, că el dormea. Două mure-n

loc de ochi, d-aia nu vedea. Folosise la deochi și-un pic

de cafea? Sau era doar o fosilă care năucea? Trăia fără

clorofilă dar sintetiza. Noi credeam că-și trage apa

singur după ea și ne pregătiserăm clapa să primim

bun-bun nu o veche wrapa-wrapa, nu știu cum să spun,

adormit fiind cu ranga chiar pe sub alun. Măr inițial

aș zice, dac-aș vrea să spun că ea nu mă înțelege, orișicum.

Ține ochii-nchiși pe mine, ca întrun album, vede-n altă

fluturare c-o iubesc nebun.

-- Nu te da făi la-ntîmplare, cere autograf. Nu vezi că-mpunge

cu acul literele tip perdaf, tip gherghef cu pardizare, tip

cacao cu canaf? E un arogant cu creier-cinematograf. Nu

are nimic la bază, aluneci pe el și dracu te inventează-n

paralel. Fă-i scan cu rază! Dacă te canonizează dă-ți cu unguent

ca să scapi din poză-afară. Lasă-l cu patent să te caute prin

scînduri ( tu ești buturugă) și cu aere de slugă să tresară

cînd te vede că-l eliberezi. Și pentru nimic în lume tu să

nu-l curtezi!

-- Băi, v-am auzit, degeaba. Vrea să joace ineluș-învîrtecuș

cu mine pe ghețuș, să-mi fure desaga și să fugă-n codru

cu un țigănuș. mai schimbați dracului nada că m-am

plictisit acuș. Puneți cioara-n mîna asta, vrabia pe derdeluș

că nu-s spiriduș. Vreau și eu o consolare, un complex de laminare

geaba faceți voi mirare la noile uși. Purceluși. Perlinizare

pe modelele de pluș. M-au dus la deratizare plin de rumeguș.

Am scuipat pulverizare și-am primit pănuși. Mi-au făcut

focalizare cu ea-n oglinjoare tip pojarul mare cum s-ar zice

pe la ruși. Dacă nu-mi dați ascultare dați-mi barem un cartuș:

am făcut vehiculare cu Venus sub duș.

O, ce nimic!

E o strîngere de inimi: faci dulceață de căpșuni pe la

mine prin poiană treci cu plasa de mătase și cu capul

dus în brațe pe-al meu piept ușor iei fulgi parc-ai fi

extrarapida care dracu o ajungi s-o oprim din lunecare

că ne crapă lutu-n dungi dacă cade cu off mare printre

nibelungi sculare drept la arme și peri lungi cu fluturare

auriu era atunci. Azi e mai decolorare, mai maro cu argintiu,

mai piftiu în tremurare, mai cu gravă parfumare. O ajungi?

Dă-i un paste peste-naintare (dei patrulando), ține trașul

chiar sub ea pînă vin eu cu fărașul și ăla cu mătura.

Mop avem la-nșurubare dar se face-nfiletare pe bucăți,

că-i el așa...

-- Dra-la-la cu-cu-ca mea... E o odă din născare, m-am udat

și eu cu ea nici la munte nici la mare, în ibric de s-ar putea

să fiu pus la-namorare sîmbăta. O-ho-ho ce întîplare mă

trăgea ușor-ușor ca pe-un serafim prin nor dar nu mă

ploua. Și nici nu mă mistuia, îi stăteam în gît cumva,

element respirator fără nici o importanță în anatomia ta.

Charm n-avea, împrumuta... Cupidon capitona zilele cu aiurare

despre ea. Ar fi fost învingătoare dacă nu mu nu mu rea....

-- Ieși și tu din corcoduș dacă poți tip Dafina, am fructoză

iar cu ea în vinerea ast-aș vrea să-mi faceți gaură mare

ca să țîp cu ea. .. gaură rumegătoare, de căpșuni nu ne ardea

ci ziua-n amiaza mare noi, cu toții, altceva... Indian înfățișare

sub smochin copilărea ca o umbră fără soare, ainu lăutărea,

nu îmi împrumuți tu dragă umbra ta?

Program de ucis inspirația

Azi o ții în apă rece cinci ore diagonal să fii sigur că

se-neacă tip mortal. Peste cîteva minute o săruți cianozat

fără să o arzi cu totul te oprești din delirat. Mai pe seară-i

tragi o sfoară prin ideea ei de agățat de policioară unde

liniștit ai hibernat o vară. Hotărît, a treia oară te-ai

trezit c-un ochi umflat. Tace mîlc dar simfonia se

întoarce înapoi în instrumente de-aspirat. Vulpoi...

O privești fără de milă cum la moartea ei umilă tot

poporul a chemat cu ochi galbeni de drăcilă. O omori

neapărat, dar în moarte-i inutilă, chiar hilară fiindcă

i-a rămas tot baletul pe afară, asta-nseamnă că și corpul

prin deschidere-a scăpat. În sfîrșit o dai cu capul de ceva

mai complicat, toată lumea-n jurul vostru pare electrocutat.

Zău? Dar ce-a pățit săracul? A-nghițit vreun aparat? Datoria

și-o făcuse: ea zăcea acum în pat cu speranțele apuse,

s-a cam terminat cu întrupările de acest fel, sunt dezolante,

n-au nivel suficient de iradiante, nici capiteluri

combatante fac greșeli constante...

-- Tot mai are frate gură? N-a trecut la fante? Cu

toți dinții pe bordură rîde-al ei infante lovit în

dezinvoltură și rău suspinante. Dacă el a omorît-o

dați-i băi calmante că își face tăietură la vena pulsante. De cînd

s-a lovit la liră a rămas în coarde foarte delirante,

nu-i mai faceți patrafiră doar cu foi volante că îngheață

la porfiră, face diamante țurțurante de tip stalagmită.

Ezitarea noastră totuși nu-i bine primită. O fi peștera pictată

dar cere prea multă mită. Nici capela adamită nu ține așa

răcoare cînd e necăjită. Faceți măi pasul cel mare,

urmați rața și săriți din copac, că n-o fi moarte în

subsolul pesimist. Îți cam scîrțîie coroana? Du-te

domle la dentist!

-- Nu putea mai rău să pice! Hai c-acum s-a isprăvit.

I-am făcut un dos în frunte cu mașina de lipit, vă

asigur dragi confrate, nu mai are piuit!

Funcționa

Funcționa cu busuioc, ca orice icoană. Transforma

tăcerea noastră întro panaramă. Ne trăgea din nemurire,

ne stingea pe rînd, lăsa găuri în neștire la capăt de rînd.

Funcționa cu o privire dacă te uitai atent, îți trăgea coada

din priză de la element, inutil să faci iar criză de om

turbulent. Funcționa ca și pisica-n plan fosforescent:

bagă gheara, se ridică plină de efervescent, cade noaptea

de pe garduri pe un lac cristalizat, lasă dungile privirii

tristă la-nghețat: gata, te-a uitat. În realitatea verticală

asta se cheamă păcat. Nici un fel de circumstante la ea

n-au anticipat. Bărbații cu verighetă stau ca lupii la fumat:

să te-nsori c-o pisicuță n-o fi Doamne vreun păcat?

Azi un like, mîine-o lăbuță, poimîine un poke mirat,

hei, ce dracu face asta? Toarce ziua, toarce noaptea

face fir melaminat pentru bruscă capturare a altui

bărbat? Personal cred că-i stricată și cu gîndul tamponat.

Eu n-aș face niciodată lucrul ăsta minunat. L-aș lăsa

să se dezvolte întrun picoreef minat, ondulări de anemone

să-l acopere spectral, zburători cu microunde aranjate

vertical. O lăsa să umble la emoționare, d-aia funcționa

așa de tare, nimeni nu e vinovat. Că de fapt întreg procesul

a fost aranjat. Ia Eresul, na Eresul parc-am fi la dispensar

toți cu fesul în mînuțe și cu ochii-n calendar. Funcționează

de gen tuse în plămînul ancestral că un corp străin, săracul,

a intrat în el mortal. Toată lumea cu ventuze se ascunde de

obuze sub scutul occipital. Ăsta-i doar un recital, stați cuminți

și dați din buze cît mai teatral. O să treacă la putere chiar

prin zidul infernal. O să bea cîndva o bere pe atol, o scurgere

de-așa natură l-a lăsat aproape gol. Hawaieni și hawaiene îl

așteaptă cu ghirlande bleu de vis, pacea asta-i încheiată de

un domn mult prea distins. El coboară, ea îl vede, totu-n jur

se face verde: ne aflăm în Paradis.

O librărie adormită

Se făcuse primăvară c-o foaie de celofan și păpușa lui de ceară

înviase pe ecran. O văduvă de cristal făcea transparențe

cu altcineva prin voal, respirături de la un aproape la altul

în același film cu ea. Lumea totuși mai citea cînd avea cîte

ceva. Sigur, la filmul ăla se plîngea fiecare cu ce putea, oricum

dacă nu pica ne inunda cu peruca aia de miel sub care

se-ascundea tot el se ascundea (da, dublu) sub pod. Un

monstru catalizator în valea aia adormită o librărie

construia în jurul unui singur scriitor care scria. În

rest, surpriză, mobila cu greutate spirituală o casă mică

la șosea unde-i plăcea să bea marsală pe cînd apusul admira

pe-altcineva, îl tăvălea discret în smoală și spre puf alb

îl împingea mințindu-l că-i îngerărie în devenire, draga

mea. Și tu credeai așa ceva, te păcăleai duminica, avea amintiri

cu tine în alt film și le ținea, dar ăsta tocmai prin noutate

ne plictisea, rata o rigidiza cu seriozitate și deschidea

în suflet evantai cu scene din realitate. Fondul genetic cu surprize

al omului inteligent ne poate face-o bucurie sau poate

invers, accident și filmul e o parodie a unui personaj absent

refugiat întro chilie de tip itak ainu ku e a sky unde

cu pace hibernează pînă-l trezește vreun niz-nai. E un SF

cu descărcare de inimi care mai gîndesc prin noțiuni

înșelătoare tu știi că încă te iubesc și-ți fac în gînd mistificare

fiindcă aș vrea să te-ntîlnesc, ești steaua mea rătăcitoare,

prin labirint te urmăresc, să nu-mi spui că n-ai științare că

nu te cred, gen omenesc! Și la a ta brusc arătare eu da,

rîvnesc!

Spiridușul din Măr

Se-atingeau la nepăsare, își făceau dîre cu ea cum ai face

prin arsură șiruri verzi de peruzea, în tabloul ăsta cade

dragul meu și draga mea. Fără multă tevatură merg în

piață, cătrănit unde un Țăran îngheță ape multe cu mințit.

Măi, și le mințea pe față, cu tupeul lui vestit, cică nu e dimi

neață ci un asfințit. Și cică ce-am făcut noi, de-a lungul timpului

cu exemplul Lui?

-- Ăăăăă.... Cred că l-am urmt, chiuind, cînd se îndrepta

spre linia de sfîrșit, cu pădurea toată-n spate ca un bun

chivernisit, gol dar totuși plin de haine inventate strălucit

alergat cumva de gînduri, obosit.

-- Mie-mi faci raport de-acum și mai amănunțit, pui întreaga

fericire pe-o muchie de cuțit, ca să se despice toată chiar

prin miezul mult dorit, bașca toată tremurarea ce

vreodată ai simțit cam ca marea întro nucă visul tău a clocotit.

-- Cloco vreau și eu, parol, nu doar frecții cu Carmol, m-am

rostogolit pe scară mototol, o povară superioară m-apăsa

pe capul gol, corpul psihic în bretele mă ținea ca pe-un bo(x)eur

ce vedea deja steluțe și îl numărau de zor.

-- Ha-ha-ham! Ce nostim scor! Cică șarpele-i tertip cînd

vrei Eva s-o momești c-un tip de măr via Domnești via

morții părintești via Ploiești. Mai ești? Hai să facem București

din ceva de la Pitețti cu un pic de varză dulce de Borzești.

Taci Dracu că ne orbești, ai în gură o pastilă cît un soare

pe cîmpie vreau să zic dusă cu cîmpul la arta tip pieptănat

și greblat de rămășițe: ești Greabla de soldat *&^%$#@!

A făcut atîtea fițe de credeai că vrea fundițe la costumul

sfîșiat. Du-te dracu grievane, ai tăcut, ai stat în pat la căldură

de divane te-ai puțit și răsfățat și acuma vrei bomboane?

Mai pașol, n-ai rezistat. Paranghelia tip măta tu pe cîmp

ai inventat și tot tu ești supărat. Măi măi măi ce mai

bărbat...

Avanti

Avant-avant dar prea constant, asta nu e potriveală ci dessant

cu mandolina sub balcon prăbușitor cu grăsana prin sulfină

el distrus întreg decor lumînări de parafină o să mori de

supărare în Romeo și Urîta-urîtelor. N-am mai pomenit motor.

Ne mișcam cu rădăcina, domnilor. Visam prin acumulare

de decor peste decor fără nici o pixelare, tip sonor. O Odă

lungă taie franjuri de la poezii mai mici și le coase fix aici

fix pe dungă fix în mod paradoxal, fără pic de cafeină în

sistemul lacrimal. Cumpăr cal. Un human ar vrea să plîngî

tocmai la Humanitas, viața lungă îi atîrnă de o zdreanță

fără glas. Dații draco u batistă că atît a mai rămas. Ce

răscrăcărare tristă i-a ieșit acum pe nas... An ploaie, an sol

brilant să faci carnaval constant asta nu-i de înțeles, decît

doar, bine”nțeles, fulminant. Și fulminantul ăsta des e clar

că n-are părul creț ci lins și blond arampicant pe un harac

chitarizant și mai ales răsăritean fără de fes. Noaptea

cade altfel, mai pe-alături, mai pe lîngă țintă ca o fată

care a greșit plăcintă însă nu se frige, slavă Domnului

c-ar plînge mămica, nu-i așa băi Tipp? Te-ai degradat în clip

și acum clipești un pic mai degajat, deși de fapt te-ai angajat

să fii un om cinstit, cu mici scăpări, desigur, ca orice

parazit din poezia anterioară închis în chilioara unde el

a greșit și a stricat vioara ca un îndrăgostit de stilul Țuca-hara

muri-i-ar în Sahara gîndul ăsta îndrăcit. De ce nu muți țigara??

Așa ai proorocit și-acum te vede vara cam jigărit...

Și totuși te salută, băi Prăpădit...

Mă-ntreabă unii cică cu cine vorbesc: Cu MINE, frățioare,

ca să nu-nebunesc. Și, eventual, cu voi, să faceți concurență

acerbă la vulpoi.

Făcut cu Repezitorul

Nici nu s-a trezit bine. Omorîtă cu succes de trei albine

întrun trandafir imens, de la mine. Sunt erou fără buline

dar am pătrățele fine tip pixell: umplu spațiul ăla lipsă

plin de interes. Personal, bine-nțeles. Am pocnit-o fix la

punctul ei de stress și-am strîns-o de gargantua doar cu

un dress dela Apaca m-au cules, cîntînd-urlînd armata

lor de oi mergînd-tîrîș. Grăbiș în schimb înțelegea, stătea

cu ochii pe cafea că d-aia sunt căprui. Logica te-mpinge

să faci mereu aceleeași greșeală, unde nu-ți fierbe oală

de ce dracu bagi nas?? Rugăciunea nu ajută dar dovedește

cine sunt, de te iubesc sau nu în gînd, dacă am suflet rău

sau blînd, dacă-ș prăjită de curînd și mă numesc clătită

cu zmeură rîvnită de un gurmand flămînd.

-- Băi, face pe adormita și-așteaptă s-o trezim, care-mi dă

un aparat de sărutat mai evident, mai dracu-blond intermitent

mai anilin, tip Nil în manualul meu de navigaȚie și acvilin.

-- Picaj senzație! Să ias-acum la mal obezitățile ce încă stau

ascunse-n val. Vrem înamorație în stil accidental, îți arunc

o grație, făi, în cap fatal de te duc cu rație pe bucăți la spital

m-am trzit din operație. Cam hidrocefal dar n-am aberație

de tip genital la nici o carnație. Altă orientație așa zis sexual

fără ocupație anormal rotație raportez din val am primit fluctuație

că e carnaval la aniversație informal.

-- Băi, n-ai coordonație, nu ești clar de loc, nu-nțeleg ce mama-naibii

vrei să demonstrezi ad-hocul tău de hodorog! Dă-mi

o cifră să ți-o fac pîrlog, dă-mi o analiză ca să-ți fac un bloc, nu ai

aritmetică în tine de loc! Altfel erai mort, sărmane dobitoc...

-- Urmărit cu lumînarea! Wanted la foc mic. Blocat dracului

cărarea cînd mai aveam un pic...

Ochii triști, gura zîmbește

Îi fac confesiuni directe și nu mă crede vaca mică, e

Dumnezeu în bibilică ca gîndul vostru va să zică, cînd

gindește. Cînd nu e ceață mistică tip stropi minusculi,

pici, cu condensare dirijată, pe sticla din prichici. Lacrimi

de fericire, tată, ai putea să zici, dacă n-ai înota prin zloată

să tragi de păr alți muți pitici. Ai, așa, o violență manifestă

în furnici care-mi curg cu droaia frate căptușeală de arnici.

-- N-ai avut mă, bani de pește? Vii la mine c-un zbanghiu

care nu se potrivește bine-n pliu. Cînd tu dai o bubuială

ăla o răsbubuiește, nu-i corect să-i zicem Pește cu Venin?

-- Mori încolo mai puțin, deocamdată mă lovește cu

ceva-n senin: ochii lui. Amin.

-- Cu avan păcătuiește, o vom ciufuli din plin, scîrba noastră

reușește s-o dărîme în pelin, infernal rostogolită-ntrun

pahar cu vin de-un simplu Felin.

-- Un felin, da împărate... Căci felinul ce-l cunoști nu e om,

el este ca un marathon care moare creștinește cînd ajunge

pe ultimul ton. Și v-o zic pe țigănește că are buton. Un excroc

ca el pălește cînd dă de ponton, dricul zboară, nu plutește

că nu mai avem carbon. Cum dracu stai sub balcon cînd

balconul nu mai este? Rezulton: stai pe-o grămadă mare

de moloz-beton, moldovenețte mai pardon. Crivăț palele

rotețte, energie căpitan. Voi preferați stuf sau pește? Că

avem și-și. Ea cu sinele trăiește Bine, măi, mersi!

-- WOW MOMa se citește?? La naiba, cocolin! A căzut în trampa

aia ca un bubulin! Colorat de ea, firește, doar că a greșit puțin

și acum se pocăiește fără vin, Vin, Vin. Vinnnnn. Îmi sugrum

tehnologia, vreau doar cer seninnnnn.

Doi Moroi

Doi Moroi se sfătuiră: Puerilă, locu-ntîi! Hai să facem o cunună

și s-o atîrnăm în cui ca să vadă Dumnealui că nu suntem

chiar tămîie la cultura mondial-a Lui!

Puerilă: Puerilă, dar îmi pare printro mare-ngemănare

că îmi crește un cucui.

-- Tu să stai la locul Lui! Și să taci dracu din gura nimănui,

voodoo-i între noi, căpui? Iar eu n-am asigurare

pentru toată omenirea orișicui.

-- Îți pică călătoria. Nici pe drum nici prin tufiș.

Vei foșni în păpuriș toată genealogia unui rege-ntunecat

pînă va cădea din ea tot ce are mai uscat dar nu vei rămîne-n pat,

vei fugi cu bidinea tip coadă între picioare. De fapt vei aluneca

de pe un perete mare cu modelele în cap ușurele se desfac

ca o floare delicată de lumini pe cîmp opac.

-- Băi, eu nu am parpalac, ăsta are unul mare dar sărac la

vizionare, cred că nu îl mai desfac. Zici că-i Nufărul pe lac,

nu ne lasă să dormim, mă simt buimac.

Cugetul face scăpare de idei sur rîzătoare. Tot un drac.

Tu ai chemare? Sau o faci din politețe de burlac ce vrea

tandrețe de la celălalt ortac?

-- Vă văd în dungi prieteni, în versuri cu artroză: poezia

e ritm, rimă și măsură. Restul e proză. Deși amîndouă stau

pe cîntec, una e neliniștită ca un început de nevroză

cu aspecte iradiante în care vă văd prieteni aducători de chestii

slab onulante fără sonor. Era să mor cu flori la pălărie

sub care voi nu distingeați nimic dar vă vedeam prin plasa

vedovantă urîți la chip.

Accident

Lăsa fraza deschisă spre tăcere să intre-n ea cu camionul

emoția intra în ea măi vere și descărca prin prăbușire

tone fictive de iubire în care ea se îneca dar o salva

punîndu-și corpul la bătaie pe care ea înainta ca o Mayari

cu ochii negri de cîte-a adunat în ea cu nuanțe de maro-verzui

în care vreau să Vă mai spui cîte ceva. Dar nu ca ea. Aia era

la val direct răspunzătoare, se arunca, știa că Geo în

urma sa presară cruci prin Miguel Angel care scria

așa ceva de dragul de a scrie, Doamne, nu pentru vreun

premiu, ceva, dar totuși îl primea, săracul. La ora șase

făr-un sfert ea auzea o poezie simțea în trupul ei inert

roială vie de cuvinte pe care marele Etern le trimetea cu

neglijență via Infern dar le prindea ea întro plasă

plină de har luminiscent, știa că face perorații de om ardent

îndrăgostit, își îndoia linia vieții spre un tărîm mai însorit

deși-i plăceau enorm scaieții întrun aranjament floral

Vă spun c-avea anti-nțepare, anti-infarct și anti-gon, era, cum

V-am mai spus, Afon, dar ea-l iubea în chip de om. Era

ândrîgostită leoarcă și clipocea pe lîngă barcă pupînd

peisajul în oglinda ei ondulată cu steluțe, din mîini

zbatant spre părălușe ca să nu moară. Că adormirea-i

involuntară ca ș trezirea de astă seară! Mă doare Firea

de-atîta smoală pe Nemurirea mea e egală cu orice altă

nemurire și rockul meu cu patrafire e o măsură salutară,

ca o bătaie cu zăpadă rapid picantă la dracu-n praznic pe la

Crăciun e prea departe, nuș cum să spun că mi-e și frică

de vreo greșeală gramaticală ca o scăpare în zi de post. Noroc

că dînsul îi spune-n față că o iubește mult, ca un prost, că o

visează ca disperatu” fără căldură și adfăpost, că dintre toate-

cu-cu!- nasoala de data asta era la post.

Chaius și Paulus

Doi disperați aceștia cică coma lucidă e mișto cînd

e în zona septentrion, poziții fixe ei adoptară să nu-i lovească

vreun camion cînd se întoarce de la o treabă numită job bun

la un afon. Contra-colon se ascunseară ca să privească pe

la fronton cum altă lume elementară se desfășoară la unison.

-- Stella illude, e leoarcă toată, face bucată la noi în vis

o vrem scomparsă pe idioata tip rara avis fără permis.

Nu puteai Doamne să trimiți Fata și nu pe mama ei păduris??

Nostri capelli în capelată facem proptele spre Paradis,

ultimo orbis putea să vadă com aparate non răspundis...

Ergo moventur face păcate omnia corpus răspunde-n ton,

atăta lucru pe apucate-n tăcerea noastră ne dă Moron.

-- Multum super băi tataie, circuitum acrum est, căutăm divin

modest pentru o normalitate care nu prezintă, frate, nici un

interes. Declarați voluminoase fără calitate-n ele, cine dracu

vă mai crede, acrum et caliditate secundum quod dixerunt.. a te.

Anaxagora e prima, quidam vero de illis, Hipocratem voi cu toții

drept în cotul lui A bis (de două ori).

-- Nu mai e dexteritate, nu mai e nimic aci. Începură a urlate

pînă nu veți mai toci cărțile alea uitate poate m-aț mai îndulci.

Dar așa, pe nivelate o vom lua de-acum, copii. Cu manele,

cu sermoane, similes cacofonii continuatur lumea asta să vă

creadă dacă-s proști, ne distrăm, mai punem cloști,

vor ieși în primăvară pui moventur fără foști amarentum

jigărești, uniforme școlărești năzărești la Nazarethum dar

nimica nu primești fără sfînta găurești scîndurile boierești

ca să tragi și tu cu ochiul cît trăiești... Gargantua se ștergea

cu rața din dotare.

Tractatus Primus

Purus non turbidus. Serpientes sunt sub eo, pliz vorbește

tu cu Geo sub corpore nobilis, contnent ipsam et terran

vreau să mă trezesc din vis. Aer tangens in calore pulvis

alevatur lino e purtroppo sibilino come un englezicus.

Forze analgezicus văr primar cu Anastazi, Colorado rușinus!

Tu furatus pietre multe și clădit altus situs, ignis continent

aerem et pervenit disastrus. Aqua grossum cade gius,

redit ad naturam suam, verum non fit totus, totus!

Inflamationes sicca, aproximat ipsi-hoc fiindcă pocus

nu mai vine, m-a lăsat pe mine-n loc. Calefaciunt eu cum pot,

cu căpșunele cu tot, prăbușit la dînsu” fructe în compot,

sifon antes, sifon prima, sifon sempre, Huguenot! Că de-ar

șugui sărmana ar lua un drept anod. Super motu înțelesu,

recipit impressiones peregrinas accidentes totuși nu le

intră-n mentes cum naiba ai reușit. Asta e preponderentes

cu accent pe infinit. Sol iquitur, solus habet, plus potenția

tip drob, iam manifesta, can bet! D”iximus (moș X, decebal)

in eis quae că și lîna de pe oaie ar avea ceva de spus: Quare

apparet assuub exiens ex eo mut? Eo încercat adesea, tu pe

lîngă ai trecut. Aere sicut candela e rotunda sicut stella

ascendens in Azimuth?

-- Te întreabă dacă steaua ți-a ieșit în Azimut sau vrei să

ți-o scoată dînsul cu un șoc de tip sărut? El a încercat adesea

ești așa de coconut! Găgăuță cum s-ar zice, o s-o luăm

de la-nceput și să nu-i mai cauți price că te dă la refăcut!

Cine se întîmplă?? (legally blind)

.

..vreun cuțit, ceva? Ce-i atîta zarvă de nu-mă-uita prin

iarba înaltă un gazel trcea? Măre, ce-nălța? Loc de pomenire

pentru careva? Păi să mergem frate, asta-i Regula. E loco

motoare pe-ale ei picioare sau pe-a altcuiva? Nu mai dați

cu pumnul măi în catifea că rămîne semnul de la buba ta,

cum a fost consemnul? N-ai tu zaharoză cît consumă asta

numai la o proză.

-- Nu mai întreba! Stop carnaj în ploaie fără nici umbrelă

pardesiu, ceva? Zboru-i a vola? Vreau să zic cocorul e-n

plasă la ea? Știe tot poporul? Dați-mi băi o pelerină,

plouă cu adrenalină prin țara aia (accent pe care a?)

-- Ai tuflit vreo carte încă? Dă-i cu pompa-n ea că nu-i prea

departe, te apropie în șoapte de Urlătoarea (accent?) brațul

ei prin taberi dă covrigi, împarte, fă ceva! Doamne ce pericol

a trecut prin ea, o să-i coacem una de s-o dezvăța! Să-mi aduceți

spumă de ras la cafea! Dar imaculată, nu ca soră-mea!

-- Nu țipa copile, că o iei la coc. Bunicuța voastră a ajuns prin foc

tocmai la fereastră. Ești un mare porc. Mută-ți cotineața

că ai de plătit un purcoi băiete și te-ai ofilit. Și să-ți speli batista

singur de acum, undeva la dracu, murdărit de scrum. Și

să-ți cari olița fără de parfum că la mămăița nu ajungi,

oricum...

-- A scăpat iglița în dantelărie! Face găuri negre! Am văzut

schelete de oameni bizari dar ăsta-i întrece, Re prin Ferentari

și să nu îi dați nimica, tipul de zlătari.

-- Cînd termină de delirat să m-anunțați, ca să mă scol.

Să nu vă speriați de mine dacă voi fi plin de nămol. Și,

mai ales, faceți paradă, cum că aș fi un mototol deși eu pot

cu vitejie! Sunt dracu-gol!

Stătea la ușă

Stătea la ușă, frîngea versuri, noi încercam să le mai reparăm

ca pe niște umbrele rupte, cîte un picior mai mișca dar nu putea

să ducă singur ideea mai departe, ca să nu mai vorbim de vreo carte.

Perfuzii cu stilouri de aur, un schimb de vederi roșii și albastre,

ținea ușa deschisă ca o ademenitoare cu poezii în glastre și cîte

unul mai flămînd dădea năvală. Spărgea cuvînt după cuvînt cu

tactică frontală și îl trăgea cu tot cu gînd din cap afară. Îl întrebam:

ești plictisit? Vrei să deschizi o școală? Vrei să apari drept un tîmpit

cu flamura regală? Sau ți se pare ești deja un om de poleială?

Nu comenta. Făcea mormane violet de fulgere stricate pe care jur,

nici un poet, nu mai putea să le aprindă decît dacă urca în tindă

cu toate mutrele tîrîș pe care le făcuse-n ziua cînd renunțase.

Coborîș mai în picaj doar anunțase. Și-n ochiul lui cu scene goale

actori evaporați duceau dramaturgia la plimbare să n-o atingă

vreun corbeau din cei care țineau de șase la lăptăria lui Tănase.

Că altul nici nu mai aveau.

-- Păi ce, noi suntem proști ca Kafka? Vom lua literaturi cu japca,

vom pune iambul la dospit iară pe tipul ipocrit ce stă la ușă la

păzit el e ușor de păcălit. Abracadabra. A murit?

-- Avem oftaturi gratuit, le-mparte un deîmpărțit cu mîna lui Împărțitorul

ca norul negru s-a pornit știu că vă arde de glumit dar ăsta a

schimbat speranța cu o mașină de gătit și eleganța cu un motor

de dărăcit. Umorul? Vax de păcălit.

Merge

-- Mergea împotriva morții cu un ruj în mînă s-o rujeze

ca unul al cărui har de a vorbi ciri s-a stricat și trandafirii,

sistemul lor catifelat în care gîndurile cad în contrast

cu crăci de brad. Păi bine frate Galahad, te lăudai că ai

nevastă dar atentai la fata noastră via Baghdad?

-- Închide-le Isuse gura în ăst poem ce căutau astfel

de vorbe nu știau și totuși dînșii ne priveau mereu de sus.

Continuă ce ai de spus.

-- Mergea împotriva morții cu ea în brațe, ca să i-o dea

plocon o statuie în balcon simțea trepidație goală sub neon

făcea ondulație vînt-acordeon cu statornicie de genul beton.

-- N-are demarcație, n-are memorație, n-are informație.

E ca o budincă pusă-n șifonier fiindcă baba aia n-are frigider.

ci doar speculație că va fi un ger ca o luminație.

-- Din elicopter fac căutație! Aruncăm citație, avem prizonier

locomoții rupte și trimis la cer după multe lupte oarecum

stingher. A rupt trandafirii cu mînuța lui, și-a tăiat o gură

cu accente șui să nu creadă dînsa c-o iubea cumva, el zbura

de dragul de-a se prefăcea. Și închide gangul dracu” spre șosea!

Nu face pe Freudul în așa ceva c-o ieșit Irodul: cică s-ar

putea să desfacem nodul care ne ținea prizonieri pe viață

corp ca de bezea, elefterii multe al pățit cu ea, este o troiană

deși pare grea c-un cadou de gheață care se dezgheață la căldura

lui. Știe cineva să tragă de ață un peisaj de ceață care surîdea?

Lupte intestine ai avut cu mine, nu cu dragostea. Văd că sunteți

bine totuși, trageți din lulea, inspirați tăcere expirați proptea

inima o cere voi răspundeți ba... Mozaicul vostru sper că va zbura

prin analogie cu imaginea care pe cîmpie încă galopa

răspîndind urgie înspre draga mea. Pierzi la zoologie dar vei

cîștiga ceva la chimie, sigur, nu prin ea ci prin parc studentul

singur se plimba. Zboară testamentul alb cu Nimenea, fășîia

momentul vremea se-ncălzea cu presentimentul că istoria

a ratat sărmana important ceva.

Ultimul pătrar

Patru labe mergeau singure, fără nici un gînd: pune

viața pe hîrtie, ba mai mult, sunt patrulînd? O pensetă

trage firul în timp ce eu mă mai cred mergînd? Sunt cam

ca patrulaterul dus alăturea de vînt deși drumul se întinde

pe sub mine tremurînd ca covorul, vrînd-nevrînd. De ridic

ușor piciorul lîngă pom mă văd rîzînd descărcînd urluitorul

că făcusem de curînd băutură de lichide printrun tub alunecînd.

-- Ești cățel? Ce dracu-i ăsta? Ne-am luat cu toți de-un gînd și zburăm

cu el deasupra. Vom cădea cît de curînd fiindcă un cățel ce zboară

habar n-are pilota, cam ca plapuma săracu este toată mintea sa.

S-a umflat singurătatea, ce noroc avem cu ea că ajută greutatea

cînd ajunge pe podea!

-- Vrei să spui direct trîntește, se grăbește, zmotocește, eu

m-am gudurat deja deși nimeni nu m-atinge nici nu-mi spune ceva bun.

Mai rămîne să mă spele mătăsos fără săpun. Și să-mi dea etcetera

să fumez fără tutun. Doi săreau din amintire pe cînd sfînta Păpădie

le dădea elan. Jos, pe muntele vorbirii umbra lor creștea în lan.

Sau, mă rog, creștea în șir pe care fără știință m-apucasem să-l deșir.

-- Doamne, ăsta nu-i patrulaterul, are-o latură în plus, ca să nu mai

zic că aia stă mereu înspre apus ca la cort în expediții să ne-arate

pol opus.

De-i busolă fii cuminte, că scăpăm ceva de rîs fix la sfintele morminte

unde suntem înspre dus. Nu e cinste-n lumea asta, taci cu mama că n-ai

plîns. Și nu ți-ai iubit nevasta deajuns.

-- Ai căderi de perspectivă fix aicea pe colivă tip bon-bon? Mie-mi zboară deja

gîndul la un nou lucios trombon. Ăștilalți au zaharoză la iubirea ta, Venom!

Toți arterioscleroză vom scăpa de ea, Amon!

Oglinzi lăptoase

Cred în oglinzi lăptoase după ce te-am văzut fantasmă de mătase

cu părul scurt. Făceai interpretare la noi prin fire oculare și

te-am recunoscut prin alba ta prefigurare, aura ta negativă

atrage muște visătoare, faci declarații antice cu semne lungi

de întrebare în care-aș atîrna eșarfe-n poetică desfășurare.

Ești mort de foame, recesiv cu buzunar prin care tragi tot

ce iubim ca niște fragi pe geamul ăla ne storcim ne așteptăm

să ragi și să te auzim prin crăpătura verde adîncă de geamgiu

tăiată în întîlnire plată cu tine vreu să fiu dar n-am maculatură

să cumpăr ce visez. Pe fața ta perlată trec apele diez în suflet

dizolvată privirea ta visez.

-- L-ați văzut cumva pe Noe depășind cu o canoe alte bărci

cu material? Uneori l-apucă dorul de pămîntul său natal

dezvoltat cu încetinitorul în aval. E romantic tipul ăsta și

se joacă-n plan carnal cum îl taie la cervel ca și cum ar pune-n

lapte picături mici de cernel.

-- Nu, nu e el. Puneți palmele la ochi. Nu scrie nimic aici, hai să

facem un deochi: Toată lumea să pretindă că suntem la Mehedinți

și citim o cărticică doar pentru copii cuminți. Baba-n roz e doar

o cloșcă, noi dormim atenți sub ea, atmosferă mai de moșcă

IT nu se putea. Suprafața literară stă să se surpe cu noi, ne

mușcăm de encefală să nu rîdem la purcoi.

-- Doamna mea hidropoetă, să trecem în planul doi, coafura tip

căpiță face vînt un maimuțoi, nu știe ce-i politețea de-a citi

ceva de soi. Fals cu coarne clocotește ca să dea în foc la noi

și natura o iubește un vulpoi.

-- Om vulgar și fără veste ai venit tu printre noi, ai acumulat

poveste și-ai făcut la ea puroi iar acum îți verși amarul

printre noi... Ia-ți frăție clopotarul și zboară-napoi.

ROMANTUL

Avea ceva ca o chitară deschisă spre giugiul și cînd

cînta în seara asta trăgea fereastra spre el în linii mari

sticloase pe care înghețase privind așa ceva: o nouă-

ntruchipare stătea și îi zîmbea din șirul lung OM-OAMĂ

din care se trăgea și cînd se specula cu ondulări avide

ăla se-ngălbenea cu flori pe mușama și cu efemeride:

-- Eu nu o vreau pe ea! Vreau tînără amantă cu iederiș

de stele care mă curenta cînd inventam novele cu tele-

meaua mea bătrînă-n toate cele și mai și mirosea. Presară

Doamne sare s-o poată conserva vreun altul în dotare că

eu am prins și floare de cînd mă uit la ea. Rivaliza cu

mucegaiul gri de pe canapea. Și am acrit mălaiul dar

borșul nu pornea.

-- Băi nu ne arde-acuma de domesticirea ta. Du-te dracu

la dentist. Ăștia mor fără de chist și tu o ții p-a ta cu provizii

în cămară de tip Handrika la gară ea ura. Și ura la toți băi frate

și era rujat-a moarte și tot nu tăcea. Și venea inspecțiunea

ca un frig cu ace multe-nfipte-n catifea.

-- Leșina reuniunea dac-o mai țineam așa. Dă-mi un Ben-gal

ca să termin eu acum cu ea. Comunism în mic e una însă

comunism în mare nu prea are căutare, Europa mea!

-- Tu ești pe alergătoare încă, draga mea? N-ai schimbat

deloc modulul? Vezi c-avem și alte tipuri de orbit la ea.

De exemplu cataroiul, gripă, flu, ceva să priceapă tot moroiul

care-i regula....

Dropingul și Dropia

Inanna and Dumuzi-- în analogie e Dumnezeu, ca o muzică

întrun muzeu reliefurile noastre fac releu în imaginea votivă.

Iubitori de perspectivă ei au ridicat o stivă tip căpiță pa care

și s-au urcat din floare-n floare pe drum uscat. Sună a albinărie

combinat cu furnicar, dracii toți din calendar au roșit de-așa

păcat. Să nu crezi că veți avea șansa asta dintro mie și gîndești

să vă și ție umbrella Sfîntul Ilie cu un gest automat?? Reflex- pirat

în oglinda zgîriată ochiul verde-a tremurat cam ca o videogramă

întrun ceas cristalizat. Are look, are năluca, are duh tulburător

ceva de comentat despre dînsa ca să îi răspundă-n nor? Dacă nu

stai ghinișor. Plîngi cu lacrimi literare pe hîrtii în dormitor, alții

își pun picioroange, tu te-ajuți cu scobitori, n-ai cuvinte de romanțe

puse mai la locul lor?

-- Băi eu vreau doar circumstanțe că ce scriu e incolor. D”aia se și

potrivește în orice decor, nu atrage, nu orbește, n-ai nevoie de nici

un elevator cu ilicul nu stai bine, s-a uitat vreunul nemțește la motor?

Zău c-ar fi ilriune ca un de foc foișor în plin cîmp biata văcuță a

intrat în cel sonor. Zici că are Aghiuță, ceva, în sistem circulator. Eu

spălam o periuță și ea mă albea de zor, mecanismul din sticluță

este supervăzător, păcat că n-am eu biluță la un așa lung coridor

să dărîm o popicuță chiar acuma pe covor cu modeluță ca un sobru

dictator.

-- Ai acutizare frate tocmai la imperator? Spontaneități din astea le

ține-n televizor, nu le lasă-n năpădire să dezlănțuie omor.

Du-te naibii întro știre că vroiam să dorm ușor. Mai făcui și

nesimțire la gogoașă în Obor.

Deutsch google translation:

Drop und Drop Inanna und Dumuzi - in Analogie ist Gott wie eine Musik In einem Museum strahlen unsere Reliefs im Votivbild. Zukünftige Liebhaber haben einen Stapel Stapel errichtet und sie kletterten auf einer trockenen Straße aus der Blüte. Es klingt wie Bienenstock In Kombination mit einer Ameise brüllten die Dämonen im Kalender so sin. Glaube nicht, dass du diese Chance aus mir hast und denkst Wird St. Elias Sie mit einer automatischen Geste überdecken? Reflex-Pirat Im zerkratzten Spiegel zitterte das grüne Auge wie ein Videogramm in einer Kristalluhr. Er hat einen Blick, er hat ein Nicken, er hat einen verstörenden Geist etwas zu ihr zu kommentieren, um sie in der Wolke zu beantworten? Wenn nicht schäme dich. Weinte mit literarischen Tränen auf den Papieren im Schlafzimmer, andere Sie stellen ihre Füße auf, Sie helfen sich mit Zahnstochern, Sie haben keine romantischen Worte stell sie an ihre Stelle? - Nun, ich möchte nur, dass die Umstände, unter denen ich schreibe, farblos sind. Das ist es in jedes Dekor passen, nicht anziehen, nicht blind, brauchen Sie auch nicht ein berühmter Aufzug sah nicht gut aus, sah ein deutscher Motor den Motor an? Es wäre ein gewölbtes Feuer in einem niedrigen Kuhfeld ging in den Ton. Sie sagen, er hat Aghiuta, etwas in einem Kreislaufsystem. ich Ich wusch eine Zahnbürste, und der Flaschenmechanismus hat mich außer Sicht gelassen ist ein Vorgesetzter, es tut mir leid, dass ich auf einem so langen Korridor kein Billet hatte ein Pop-Up jetzt auf einem Teppich wie ein nüchternes Modell zu werfen Diktator. - Haben Sie einen stolpernden Bruder zum Imperator? Spontanität von diesen Bleib im Fernsehen, lass sie nicht explodieren, um zu töten. Fick dich in den Nachrichten, dass ich etwas schlafen wollte. Immer mehr Unsinn für den Donut in Obor.

A Novellow

Toate lacrimile au fost furate de el cu un ciocan de spart

inimi acționa legea lui Cronos. Știa tot ce mi-ar fi plăcut

să-mi placă parc-ar fi o placă în inima mea. Trebe să

slăbească cam asta e dragă concluzia mea. La așa necesitate

venim cu-așa urgență, nu facem carență de nici un material,

va fi vehemență cu happy- final. Story Love în fine s-a sucit

pe dos, ea smulge perfuzii, el cade pe jos, un pahar de apă

i-ar fi de folos, autotrezire în plan languros ca o revenire

de sosie albastru-lăptos, uși acoperite complect cu ipsos,

cineva primește un picior în dos. Doctorii se-ntreabă dacă

au folos să-l mai pună-n ghipsuri pe acest mucos cu dantelăria

lui de abanos.

-- Băi ești plikticos. Desfășori spitalul cu pereții roz, sus pe

piedestaluri stau doar franjurații, între-ei-legații cu modele floss

la mijloc bolnavii sunt întorși pe dos de atîta coardă tip alunecos.

A zburat tristețea pe apă la plus

infinit te-apucă o poftă de rîs.

E perversitate ori în capul tău sau îți vine rău de la mult ne-fapte

pe tărîmul meu? Cineva prin șoapte curge pe pîrău, cu o batistuță

vreu să mă înscriu la suflat micoză din această proză cu iz răsuflat

direct tuberoză cînd el nu aflat că fata e cam leșinată de atît oftat.

-- Iar devii, confuzo, drac de deviat! O să fac osmoză cu tine-n palat!

Ai apucătură de amorezat? Capra, varza, lupul, toate le-ai mîncat

e normal să fii obeză de legat!

Toate sufletele instalate

Sunt în altă parte, infra-skin. Tablouri care te privesc tot

timpul, din senin (Galoween you call my love?), deziluzionista

asta are salbe de fotoni care trec prin Rîul Negru, șerpuie

printre pioni și se duce drept la rege ca să-l ia cu frate John.

Că doar nu-ncepea partida făr să știe că e Mat, palid cam ca

conopida și cu totul dezarmat. iar cînd ai deschis elida ăla

e și îngropat, în cap cu cariatida i-a căzut ceva stricat, iar

omida lenevoasă toată frunza a mîncat. Cîmpul ăla verde-plat

l-a tăiat locomotiva pe volumul vinovat și umplut cu vînt

prin iarbă se numește ondulat. A-ncercat să mai schițeze

dar s-a dat o luptă-n el care l-a lăsat iar baltă pîn” la capitel.

De pe lumea ailaltă croșeta cu gîndul dus la flăcăul ce-i furase

toată lîna de pe fus. Dar și-n tren privea peisajul cum îi fugărește

lent adunîndu-se din urmă și icnind intermitent. Dacă ar fi

fost femeie ar fi vorbit mai prudent, n-ar fi mestecat tăcerea

unui întreg regiment și nici n-ar fi mers cu nașul ei independent.

Toată-ntruna, n-o lungesc, hora asta obosită a luat-o spre faliment

și în loc de Frumușica s-a trezit concomitent Două-Fețe,

știți voi care, cerșetor și prezident care rîde-n gura mare după

ce-a clocit ardent propria înmormîntare și la figurat, evident.

Prin pupăzare a sculat un delincvent care s-a și plîns săracul

că de fel e impotent dar nu-l auzi nici dracu lui de sub ciment.

Ca să faci analogia ai nevoie de verigi, trage deci te rog prin ele

cîtev solide chingi și dă-i bice spre avere fără să mai strîngi din dinți.

Apropo, chiar și moșnegii și-or sări cîndva din minți, nu

spera că firul legii te va ocoli express, că nu mai prindeai tu trenu

de era din interes.

S-a urcat mecanica

S-a urcat mecanica cu palele ei colorate să facă un

apus mai de calitate, mai interesant o latură movă

prin galben de canar taie felii de jar destul de incomodă

înfiptă-n calendar o zi din care pică fîșii de verde drept

pe inima din piept ca pentru-mpachetare cu dîre de răcoare.

Și eu te-aștept. E cea mai disperată așteptare. Amurgul se

complică cu peruzele-n chică pare viu, pare înfometat,

cască vreo două rozuri cu soare mestecat îmi vine să trag lozuri

direct din gîtul lui, ascunde o comoară, să nu spui nimănui.

Că poate mă omoară chiar dumnealui. Făcea izvoară de fumuri

albăstrui un joc de ciucuri brazii o tămîiere lungă prin față

la icoane o ștergere de game aparent eterne cu auriuri frînte

și atîrnate-n cui. Ieșeau prin spate coaste lucioase dar obscure

care rupeau mătasea căzută pe pădure, poate Cenușăreasa

făcuse foc în mure sau răspîndea cenușă în inutilul joc. Tu ai

afunătoare? Sau alt apicultor umblă la zumzetul sonor pe ultimele

flori și-aruncă deja seara capodul de fiori. Să muți aniversarea la

dracu-n Babylon ca să devină seara ca un cameleon cu licăriri

piezișe și goluri opaline prin care să viseze vederile senine.

Să nu interfereze cumva vreun cocopel cu mine. Bucăți de

primăvară muiate în argint ai atîrnat la scară sub care te presimt

alunecînd pe-afară, ești singur lustruind o coardă la chitară

legată de-o vocală de puf încet șoptind. Nu este un colind.

În spate pică banda de umbre viorii. Sunt sigură c-odată

și-odată o să vii.

Plîngea cu dungi albastre

Plîngea cu dungi albastre de care o duceai spre locurile noastre

din Rai. În Rai o slobozeai să pască visătoare. Nimeni nu pleacă

neizbăvit, veștile minunate sclipesc pe de o parte pe cealaltă rîn

jesc ca niște globuri sparte în capul omenesc ce nu are dreptate

și nici nu mă ascultă atunci cînd îi vorbesc. Sunt prins cu amănunte

care mă-mpotrivesc! Plus mătăsoase funde în care ruginesc tip

mărțișor de tablă la mama mă gîndesc.

-- Dar mai las-o dracului că are destule! Doar n-o să rupem noi

din sărăcia castă în care ne-adîncim citind scrierea voastră! De

cîte ori n-am aruncat sărutări după ea, prin ploaie, de cîte ori

n-am smuls cuvinte grele din poezie și-am urmărit-o cu ele să-i

fac zestre metaforică că eu ba...

-- Băi, fii bărbt, nu mai pica la partea alegorică. Nici dracu nu-nțelege

un suflet așa emancipat de zici că ne culege din pom cînd am picat.

Plînge cu linii negre, nu albastre, cam ca codițele noastre. O, GottenBaum

cu alge e pomul de Crăciun, sperăm s-avem și leduri și mici lumînărele

cu miros de săpun și oase de Ginevre și tot ce e mai bun.

-- Abra-cadavre? Ești nebun? Văzut-ai globuri negre și bradul tot

e scrum? Revino-ți în simțire că n-am ce să-și mai fac, vom folosi

beteala direct pe catafalc. Iară breteaua ruptă o s-o legăm de gard

poate cîntăm la ea și-un Beau-Regard în urma ta adîncă ca prăvălit

din stîncă un bolovan cădea.

-- Băi, sper că nu mă nimerea, că n-am lacrimi la tîngă. Las să se-

acumuleze că o să-i punem pielea pe ușă-n piuneze tip antifon uman.

Tu o să stai de-a stînga în marele divan c-o damă ultrafină, nu grasă

și smochină, doar ești un căpitan sau cel puțin o crimă tu ai făcut pe an

și-acum te scurgi cu doru” sub paravan?

-- Cred că-i ceva acidă în aerul d-antan, ne intră vîntul rece direct pe la

ghiozdan. Curent printre hîrțoage dar nici o sclipiciune, păcat de-atîția

kilometri de reuniune cu panglici roz-bombom în care din păcate

am fost legați în ton.

Erau în Stare

de Teroare, dar tremurau cu stil ca un stilet la floare

cu gîndul păpădiu zburînd la arătare aparrent zglobiu.

Arătarea asta totuși avea ceva morțiu și nu-l lăsa în pace

să fie optimiu. Plîngerile ajungeau la ea pătate de cerneală

mov direct de la alcov. Ivanhood sau altceva a răspuns la

gîndul ud care-l atingea: cară-te cu tot cu ea în pădure,

draci la mure culegea, făcea pădurea sul și se cărăbănea.

-- Nouă nu mai rămînea?

-- Puneți alta, sfatul meu, altfel rămîneți îm păgubeu.

-- O să scot ceva fain tip Machin la-naintare. Cînd o mișca asta

din ambele picioare o să fie ca nevasta urlătoare, în costum de

alpaca și c-o pălărie mare tip Molinos cu vînturătoare. Rouge

nu are. Poate roger pentru cei din grupa mare.

-- Contest tot ce moare, în buzunarul meu modest am o numărătoare

cu cifre fixe la arest. Și cifra de total e mare. Plus alte chestii de tip

nest la munte și la mare. Și harpa, bineînțeles, ca inima-ncastrată-nnăscătoare.

-- Fîs cu mic și fîs cu mare. Ne doare pe noi în cot de așa înaintare

fără grade sau boicot. Du-te înapoi cu tot cu perpelitoare. Vrem

din alea roșii-n bot, lung trase prin mătăsare, ce să facem noi c-un ciot?

Abandonare?

-- Abandonare sună bine. Păcat că nu la Mine, la altceva, laici, la TOT,

că fluturele cap-de-mort e-o molie amețitoare prin confort face

de mult prădare mătură galantare deși trăiește-n cort ca mama-mare.

Și fiind fluturătoare i se fîlfîie desigur de orice schimbare. După o

durere mare ca prin farmec ai uitat de supărare, așa-i omul calculat

spre deosebire de cei cu mist. Dumnezeu nonconformist.

Metafore Vii

Se reproduc în mintea ta ca niște copii de catifea în microbuz

spre bal mascat: cînd i-ai prins urma l-ai scăpat. Dormea pe

cuvinte ca pe un pat de spini, stătea cu ghearele-alea-n burtă

de sîrmă tip găini de ziceai că o să fete-o păsărică cel puțin.

Jumulit pe îndelete n-avea chef să se îndrepte spre poeme cu venin

se ținea de un perete pe care eu nu mai vin și făcea gargară roză

cu florin la teleproză că mai așteptăm puțin că ne paște o scleroză

că deși-s elefantin am scăpări la tuberoză cam cu chin cam cu poroză

d-aia nu pot să mă-nchin du-te dracului florine că mă fac eu arlechin

dacă aș avea carouri.

-- Senilin? Tu știai că poarta nouă mai avea înc-un portal, tot așa,

adus de val cozi de cocoș și primit exact ca Moise-n coș? Doamne,

fă-mă caltaboș și îneacă-mă în vin dar să nu-mi spui că sunt Moș

Crăciunilin, că eu leșin. Că m-am dus cu preșulin pînă poartă la

Moțoc și n-am tras cucui de loc pupin de ăst manechin. Capul meu

tip poloboc s-a mai zguduit puțin și la ieșirea din bloc m-am blocat

la trambulin.

-- E-un adevărat noroc că mai ești, așa, senin. Nu e pară fără foc

nici gutuie fără domnul cătălin. Dracu joacă la mijloc rolul uni capucin

Părăsita de noroc a mai răsuflat puțin înainte ca ad-hoc s-o sufocăm. Amin.

Poți să dormi c-un crac în troc și cu altul în pelin, vezi să nu te tai cu tine

însuți la cît ești de fin. Că ai mirosit năluca și-ai căzut ca un martir

și făcînd pe mameluca întro baltă de porfir. Băi, răsare sfîntul Soare

mai dă pe la cimitir că stai prost de tot la toate, mă inspir!

Pă cînd istoria avea părul măciucă

-- Erai o frumusețe de neîntrucjipat în mintea copilină cu care

te-am visat și tot cu mintea aia mă răsuceam la tine-n pat. Ca o

bilirubină un colier ți-am dat că tot e lună plină la tine-n sat. Săpam

melancolie și peste tine-am dat tîrîndu-ți cochilia la remaiat, lăsai

dîre de ceață și ne mințeai în față că e argint curat. Curaj adevărat.

-- Nu cred. În beznă pur și simplu mă întreb dacă avea condur, condor

sau ceva dur de spart halva. Puteam să fac ardoare la ea pînă la scrum,

rămîn în albăstrare, mi-arunc pașii pe drum ca la un poker negru în care

am intrat, mi-am pierdut și cămașa, am contraatacat și mă trezesc cu

vașa-cra-vata delegat...

-- Am auzit că nu faceți economie nici la rîs, nici la pumă și vă purtați

urît cu chestia străbună, ori voi n-ați auzit? A prins vreun chibrit în

bezna lor de bețe cu capetele stinse și pline de tandrețe? Vreun prim-venit

binețe la ea a biruit? Sau n-aveți pic de fețe? Aruncă-ți imaginea în aer,

strigă ceva vesel, leagă

rîsul de coadă și zdrăngăne cu el: să fi fost beat pe sub piele și restul ok?

Sau invers, pielea toată să-l înșele cu altă fată, aceleași idei, aceeași rochie

în care dormea ora șase a ei din care-i era teamă să nu cadă vreo secundă

vreun licurici vreun bob infim de sclipici...

-- Bob de mei! Fata aia scăpa de ei întrun mod fugăreț deși scria citeț

pe limba ei. Ceilalți se strîmbă, pălăvrăgesc pe dedesubt, fac dărîmături

de idei în trecutul ei necunoscut.

-- Ați speriat istoria, domnilor, electrocutată de atîtea ori că a rămas

o modă cu arici la păr, creierul e un sistem digestiv evoluat vis-a-vis de

Krakauer ați cam picat. A crede nu-nseamnă-a constata ci a merge către

zero doar pe mîna ta. Noi under tele unde, draga mea, Regie!

Îi făcea bine

la sistemul vorbitor, îi înghețase piramida verbală în mii

de culori, o granită cu biluțe e-un animator pe care savanții-l

cheamă în stil pompos Reactor. Bagă-ntr-însul pastiluțe, a

picat zidul sonor în cap la cine l-a inventat că era prea lung

de așteptat. Gîndește prin toată gelatina, ca o meduză cu

sclipiri metastatice și meta mofluză arcuri singuratice în duză.

Și mai are și depresii enigmatice pe sub draperia mea cu ciucuri

acvatice. Ai un val de scorțișoară în loc de perdea?

-- Noi avem o mașinuță și mai finuță: pe o parte băgăm oameni

și pe cealaltă ies bani curați și direct valorizați, adică transformăm

conceptul în idei. O să vedeți de care pe măsură ce vă vin: ca turnat,

cu picătura sau deloc și amorțim. Cînd răcești la perspectivî vin

fantome unduind să-și care încărcătura înapoi în plan divin.

Dac-atîta fuse tura... Uneori ne tutuim alteori vă tăiem calea

circumstanțial ovin.

-- Băi e bai fără căciulă, n-ai impresii de-acest tip? Și cine vorbea

în clip fără pic de clipitură? Poate vrei să-ți cumperi Jeep, poate

sinecură, poate vrei să faci puntea de aur direct din bordei spre

castelul de balaur plin de clopoței. Las-o să-și verse amarul, nu-i

nimic de capul ei, tu înfige bine parul dacă vrei idei. Un sorry nu-i

de ajuns cînd te dai de plan cu capul și nu mai primești răspuns.

Cineva ținea capacul în mînă p-ascuns. Ploaia cheamă parpalacul,

sper că nu-i pătruns-fleașcă pe vreo stradă ca gîndacul întrun

insectar. Nimeni nu știa că dracul are sufletul so far. Totul contră,

furtunos, nimeni n-a putut să-l mai ridice de pe jos.

Adjudecat fac-Tot-Dominum

-- Făi tu unde stai cu piața toată asta dimineața că-s îngrijoreu.

-- Am luat la lume fața dar tot n-am găsit verdeața de care vreau

eu.

-- Facem sfadă ieși din coadă că eu domineau casa asta nu se vede

că-s bărbactu tău?

-- Stai să mai culeg în plasă bibelouri mici cu dracu pentru șemineu

că e gol și-nmărmureala lui aduce cu altarul fără cruce că la ce casc eu?

-- Te iau cu motocicleta sigur la voleu, ai întîrziat atîta c-am făcut

rateu la tine tocmai eu, ai ocolire la-ndrumătoare sau ai uitare la alt

flăcău?

-- Minți cu stupoare ești gol batantă la vorbitor, îi dai întruna că

faci șoping din grop în groping des săritor. Aparte că baticul mu-l

ții exact pe coc și tot tu faci boticul supărătorul- foc.

-- Să nu-mi dai tu verdictul la astfel de legume că nu te mai suport.

Cu usturoi sălbatic mă apăr de-un raport. Mai fă însingurare

vreo oră- două-n port de tipul Baia Mare, mișcările-animate ce

nu încap în casă tu frîngele ușor și le-aruncă pe-afară morman

de unghiuri moarte să știu mai de departe că mă aștepți cu dor.

Aparte coate goale lăsai prin dormitor o serie de haine ca moarte

pe covor.

-- Ea cică are poante de tip baletător prin locuri mai flagrante

bătaie la Dior și prin restaurante în care tu săraca n-ai șanse

de mîncare, direct la abator mă duc acum, aparte printre tacîmuri

proaste cu dill înfloritor, să nu crezi că ai suflet umflat vag între

coaste de vreun creator, așteaptă-mă afară cu totul din pridvor

și-nțeapă cu privirea secundele din zbor.

Din nou secția aia nouă

-- Nu mai sunt pe poziție. Am toți dracii la intuiție, ca o rumegătoare

cu barbă. Cred că Sfîntul Elefterie e un sfînt citadin iubitor de ciment

la mine acasă în balcon era să fac accident Eu-Neon. Nu mă luați drept

pion remanent vis-a-vis cu beton en passant cadent.

-- Tu cadent eu lovent,, dă-mi ciocanul,, nu mai visa că ne presează

gresia cu modelul invers,, fraiere!! Ăsta pattern se numea sau așa ceva

altceva?? Eu credeam că sunt toate așa,, mea culpa ta!! O să încinerăm

acest incident,, da?? Că nu vreau să te duci plîngînd la matrapazlîca aia

a ta.. Nici să mă faci pe mine de rîs cu ea că dădea una la tine de nu

te vedea.. Pluș cortina cădea..

-- Renovat abstinent regiment îmbăta. Vom pune steaguri peste tot,

vom tapeta cu ele pereții, vom iradia duh sfînt, ca poeții și tot noi vom

vomita. Cine naiba e Sfîntul Elefterie? Pare sărac lipit și îmbrăcat cu ie.

Cum poate-așa ceva? Credeam că-i nea Ilie, instalatorul nostru și-al

vostru june-prim. Idei de beduin îmi vin acum prin minte: ia stai puțin!

Imaginea ne minte sau ne-am trezit în plin? Chilam Balam dă friguri

și tot el le dezminte cu dansuri tropicale de tip fierbinte? Nu pot lua

aminte. Mai dați-mi un Ra-gaz. Că aragazul nostru nu prea mai are haz.

Al vostru scapă gaz așa că mai rămîne și restul în obraz. Tip peșcheș.

-- Fluctua, făcea grozavul pe. Plus că mînca cucuruz de nu mai putea.

-- Le combini, sau ce? Ai un mesaj amestecat, ca o poveste otrăvitoare,

sper că nu ești fermecătoare toxic-constant.

Se uită

Se uită cu paietele la mine prin lumina stinsă din dormitor,

restul Poeziei atîrnă de tavan și te mîngîie cu lăbuțele moarte, ușor.

Credea că dormi și-n apele tale galbene îl căutai pe Marele Visător.

J”adore Dihor pe toată mătasea seducătoare. Rigidizator de aripi

pe care le ține în damasc alb să nu facă singure zbor. Spontan.

Ca și cum ar fi avut un odor de care nu vroiau să se despartă și

care se exprima numai prin plînsete pe partea cealaltă, paietele alea

nu se închideau niciodată, nu mă lăsau să dorm. Preobservau lumea

și erau conectate la un fel de batantă în gol. Din nou Christhian Dihor

îmbrățișa o amantă d”aia de-a lor cu perle albastre la vorbitor. iar vorbele

noastre erau înflorite din vorbele lor, am fi vrut să imităm toată

aristocrația, să scoatem fum din suflet, incendiu mocnit, nimic sub bluza aia

subțire nu dădea de gîndit.

-- Te-ai tîmpit...

Da, m-am tîmpit ca un armadillo hăituit, să fie licăriri pe ici pe colo și eu

să le simt în cîmp ancestral, violet-amețit, în care toate paietele tale s-au

trezit. Păunul face reclamă la dolari, îi aprinde, îi desface tremurător

ca s-atragă păunița la un șopping înndoitor. Tu nu mori. Tu treci înainte

pe pod, nimeni nu-și închipuiește ce ai, de ce potrivești fiecare picior

în mersul ăla nefolositor spre capul celălalt, parc-ai merge spre brațele lui,

voal parfumat de leșinuy.

Tentația binelui

Tentația binelui stătea pe tine și nu se topea. Probabil că erai mai rece

decît ea. Sau, prin cine-știe-ce inversiune poate vă potriveați de minune

și ea nu știa. Mă rog, dacă-și dă seama cine ești o să moară. Să nu faceți

răzbel la telefon: cîteodată viața îți oferă interfon, interferon sau inter

dependență. De cînd mă știu aveam orore de concurență, îi aruncam pe

toți la coș: unde dracu s-a mai pomenit să ai un singur strămoș?!? Cînd

refuzi variația practic ești terminat, e inutilă toată rotația de femei

drăgălașe cu abdomen plat. Deabia am început imprecația și voi credeați

c-am terminat. Nu știu cine face la voi senzația, că totul e ca dracu forjat.

Ăia care nu primesc alocația să fie naibii aruncați din pat, cine v-a dat

ordinația v-a păcălit cu vîrf și îndesat. Noroc că-s scolonizat, altfel îmi

mîncați voi rația de tip civilizat. Oricum, în cofetărie, casația va termina

ce are de terminat. Nimeni nu prinde trenul ăla, e over-accelerat, adică

în loc să întîrzie a plecat înainte de termen și nu l-au mai anunțat. De chichi

șarmant și mușamalizat cu chici ambulant.

-- Băi deocamdată nu a sosit dar sunt voaluri pe șină de bun venit și-o

beduină în circuit, multe materiale cu floricele umflate de parcă-am aștepta

o petalizadă cu pedale albastre și roz, de îmbărbătare razantă.

-- Te văd prin siloz, căutai ceva? Sau vroiai să te usuci de ploaia mea

verbală? Cred că întregul colhoz va fi acoperit de beteală, un Crăciun de Sticlă

vă urez prin care să se vadă cadouri mari, frez, erupție de chestii carnevale,

măști cu etichetă sub care dudduia noastră cochetă vă spune din vîrful buzelor

la mulți ani, nu faceți imprudențe amoroase dracului dacă n-aveți destui bani.

Ca roata de cașcaval se pogoară pe masă, nivelează, e obsedată de siluetă

dar tot mai are o rază de speranță. Vrea tocăniță. Ca să nu zică lumea că nu-i

place la Cluj, că nu-i place să-și dea cu ruj sau că n-are guler de blăniță. În

plus face sluj și are la gît o bentiță pe care scrie: Fundiță.

Singurătate tip Alfa-Romeo

Se rigidizase la partea volantă, acțiunea se desfășura cu sufletul scos

ca o primăvară neagră, pe arcuri care te ducea de-a lungul străzii pe jos.

Femei electrizate cu părul spre lună îl priveau tremurînd dubios.

Imaginea-de-Sine se repeta în ochii lor, poate-l iubeau mai mult decît

putea el suporta. Stăteau în zona siderală cu lacrimile scoase și-l așteptau

să treacă ca un curent printre icoane. Era să scape acțiunea din mînă

atît de neatent era. Or proveni și ele de la ceva, mai ales aia bătrînă.

-- N-am putea să legăm un kalașnikov de ea, eventual de gît, în așa

fel încît cînd va baleta iar trop-trop să se împuște cu el non-stop?

Ca-ntro reclamă un urît care nu mai se termina. Îți dai seama că nimeni

n-ar mai auzi de ea?

-- Thor Author Authority se simte marginal cu prăpastia din mintea ta.

Nu poți dori răul altuia fără să cazi mai întîi la ea. Cei care nu respectă

proverbele vor simți cum fac presiuni magnetice asupra lor tip mătafora

deși ea nu fora, doar fugea prin forătură. Mătaformoza, adică avea transformări

în natură.

-- Mătamorfoza vrei să zici, băi mură-n gură. De ce ne-ai mințit că fură??

Morfoza ei era o stare de mătase duce prin parc, la cotitură. Un kil de glorie

ruginită avea săraca la centură și dacă te apropiai de ea ți-l monta în dantură.

Îngerește reușea să te bată la cap, la întregul sistem mortal, un sfînt cu voal

se făcea că nu vede. Știai că dracu locuiește pe Viilor?

-- Mor să că nu știam, bă Interlocutor. Că n-o fi mama carte de telefon. Și

io cartofor.

-- Să nu mai spui la nimeni așa ceva. Spor.

Băi, eu nu!

Băi, eu nu mă-nchin la toată istoria deodată. Mie mi-o aduceți

bucată cu bucată. N-am ajuns cine sunt, așa, fără plată! Dați

roată prin pelin, poate găsiți vreun cadavru de vinilin cu

urechile-n vată, invers, v-ați prins?!? O duceți pe decedată

la el să vedem cum arată, dacă Romeo și Julieta ar fi de acord

vreodată cu așa ceva. El doar întreba, nu obliga pe nimeni.

În cazuri d”astea de mister cuvîntul efemer nu e suficient. Cu

ciocanu” la cap se va da apoi cu capul de ciment ca să nu

se mai scoale aiurea în timpul spectacolului. Că nu suntem încă

în Accident. Fiecare centimetru cu lupa va fi mîncat, nu altceva!

Incident după incident se va xxxking succeda în nici o ordine!

Nimeni nu va mai răsufla! ca să vedem dacă mai e vreunul viu,

normal. Că ne-au tras dracu de sub picioare planul mortal. Cică

Romeo era-n balcon, ea la subsol și comunicau prin ceva nasol:

-- Băi eu nu te iubesc! Nici eu! Suntem la jumate de apogeu, folosim

o singură (și aceeași) linie de dialog, dracu să ne ia de Monolog!

Plus you olog too. Hapciu.

-- Sănătate! (ăsta întrase-n piesă pe la spate, n-avea niciodată dreptate

și se destrăbăla singur)

Domle, pe mine nu mă tîmpiți cu personaje ratate, vreau ceva live,

izbăvitor de păcate, consumator de rufe de calitate. Ce-i aia familia

passerine cordate, will you?

-- I do, pă bune. Am jurat de-atîtea ori că s-a rupt dracu” ceru cu nori

în două vederi: întruna zbori și întruna cazi în cap. La mijloc e un lac

cu un singur brotac. Și cică ăștia sunt aviatori!

-- Băi, acuma îmi dau seama, pe Aviatorilor se ajunge în parc!

Muream tîmpit întrun oraș super-aerisit! Doamne, sunt un idiot, dracu

știe de ce... și de ce mai casc gura la litere...

Alt Ton

nu mă mai bate la Ego că sunt plecat. Avea lacrimile pe deal, la altcineva,

dar nici ăla nu putea să plîngă că era și el plecat spre aripa stîngă tip

interiorizant în faza nătîngă în care-a picat. oricum, plîngea pentru

amîndoi un handicapat care era convins că toată lumea l-a uitat și poa

să facă tot ce vrea cu partea lui lirică grea cît o vătămătoare carte

la critică, pe partea cealaltă ușor căzător la așa talangă balangă ca mangă

pe covor izolator. Se aranja și el cum putea dup-așa o cădere de rețea umană,

îi plăcea și pastramă și must have avea. N-o să facem acum curs

de onomatopee cu ea că eu știu lătra ca la cazarmă: dați-mi o sudalmă

și vă fac Testament din ea, nou și SH, la comandă. Eu la testul ăsta mă

pricepeam ca nuca în față ți-o arunca. Dar n-aveai cum s-o prinzi că sfinții

ei părinți se opunea. Mă, și se opunea așa de tare că te treceau scîntei

pe la flăcărătoare cu ea. Să nu-mi zici că nu gîndea că te crede mă, e fraieră

dpdv ornamental, nu vede c-ai pus pe tort ditamai rubinul, credea că-i

vecinul ei amețit de pat (u se citește în engleză a, nu știu de ce).

Am făcut omnipoteză proprie și n-am vindecare decît cu blondu ăla

persiflant, să mai zică dracu” că brunetele nu-l au pă vino-n-pace

de irizanto-fentant. Am zis io că-i electrizant? Am zis io că-mi place vreun

Ferdinand? Habar n-am Doamne ce mai zic, ar trebui să mă pui la post-

restant, scurtă odihnă de prînz în planul flotant. Anastazi-i amnezic, eu

ce naiba mai caut fără volant? Caut angajant analgezic născut amino-amarant.

Principiant.

-- Nu că are vreun sistem aberazant, ceva, d”aia dă cu restul ăla în cap la noi,

cică stă mereu în rîndul DOI.

Zîmbea prin alții

Zîmbea prin ăia palizi ca o operație roșie la ficat sau altceva, zînbea

prin femei galbene pe care-ntîi și-ntîi le aprindea ca pe niște candele.

(cu torța nu se compara). Zîmbea prin ăia mici, vorba lui Dante, neglijent,

de la o ureche la alta trecea prin ciment ca un miner în căutare de zăcăminte

lucitoare. Coclea coclaurii cu rîs verzui de leșinui în dezvoltare...

-- Băi, nu mai face mutre d-astea în faza culcătoare și bagă Limbo ăla-n gură

cînd rîzi fără rumoare. Și hotărăște-te de cîte ori o vrei în pat urcătoare

pe mîna aia cu condei tip lipitoare.

-- Nu vreau să intri la idei, că ai o mișcătoare cu cîțiva încă clopoței uscați

de sunătoare. Să facem ceai ar fi mișto să fii găină și să moțăi la soare.

Și asta-n timp ce ea zîmbea prin el sorbindu-l de culoare cu rochiile Izabel

învîrtitoare pe care culegea peisaje de toamnă cu pliseuri mici, usturătoare.

-- La ce m-ai mai adus aici? Să-mi spui că te desparți? Că ai văzut la geam

rînjind ziua fatidică de marți?

--Eu cred că facem harți de-a parcea în grădină, cum ar zîmbi o dungă neagră

prin bolta cea senină. De chichi, de contrast, de split în zona opalină.

-- Măi, da ce bine-ai nimerit. Aveam oroare de zîmbit. În barca ei cretină

mă legănasem pînă la vomit și tot credea că are haz, abruptă colindînd pe lac

cu o lopată pe la sac și cu alta prin lumină. Acum să nu credeți că sunt opac

la lovituri subtile, căzuse totul din copac, nu mai era o foaie, ca să nu mai zic

de fructe. Băi, și venea o ploaie cu zîmbete multiplicate în picături murdare

că mă și-ntreb: nu se spălau deloc la Sfînta Născătoare?

De ce se duc oamenii la petreceri?

Să-i prindă Buñuel și să-i țină acolo pînă cînd încep să

se-ntrebe dracu dacă Kafka nu avea dreptate cu poarta lui cu tot.

Și nici atunci nu scăpau. Mai vrei dragă un fursec sau ți-l pun cu

forța-n bot? Ești rujată peste tot dar tot pot să te suport. Era un fîșîit

de suflete sparte, ochi care cădeau în neștiință, în pahar, se prefăceau

că n-au electronice în dotare și cred că asta îi ținea acolo, speranța în vreo

inventare a lor.

-- Mai faceți scîrbelor cărare prin neputință și complot că aș ieși și nu mai pot.

Sunt scări de aer în dotare pentru spectralii buni din pod și mie-mi faceți

șezătoare cu popa prostu la anod? Vedeți să n-am vreo descărcare

înspre norod.

-- Corod-corod. La corodare cu voi că am acid de nu mai știu cum să înot

și sunt, vă jur, Imoculot! Unul spre altul ghinișor țineți gurițele deschise

să faceți curent, poate zbor!

-- Sau poate faci circumferință la tăietor să demonstrezi că ai voință de

mamifer rumegător. Și noi îți facem coridor în jurul mesei umblător

de tip rotundă.

Tăcerea zău era profundă. Se scufundau rapid în ea și nu prea nimeni mai

spera să dea de fund așa ușor. Se înecau surîzător, dimensiunea aia încă

n-o cunoscuse(ră) dumnealor, atît de elevați în muncă că verticalizau de zor

să fie siguri c-or să cadă mai căzător.

-- Eu am amor de-așa osîndă! Voi sta aicea urlător la pîndă un oarecare

vînător. Vă spun că orice regizor are de fapt ideea blîndă că binele-i

triumfător. În caz de zbîrcă eu îl reclam la autor, ca pe-o năpîrcă

animată inversator!

Cu Cine?

-- Cu cine-ai făcut/ fă/ copilul, că nu e el! E Apolo- Getic sau e perpendicular

pe planul meu estetic? Vezi că mai e un gol în țintirim, n-aș vrea să-l

umplu cu rîma ta. Vezi că rima?

-- Băi, nu mă plagia direct din piept că n-ai ajuns cu mîna ta la obiect!

Mai va, mai va! Mai pune pe altcineva de ești așa de circumspect în casa ta.

Aștept.

Un bărbat foarte frumos trăgea mereu după el un nor trandafiriu în

care dormea un creier paralel de detectiv în avîntare. O bănuia în

orice fel. Dar nu așa seducătoare și fără vreun apel. Dădea cu pasul de trotuar,

trotuarele dădeau de el... Să fie joc de-a coarda oare cu izbituri substanțiale în

cord la el? Electrecord făcea furoare pe o spirală de carbon și el aluneca

ca prostu spre un acordeon?

--Sunt Înfigenia Cutare și vreau să-ți fac comunicare: iraționale, cafeline,

două femei veneau la tine să tencuiască bolta vorbirii, printrun verde cu

icoane aprinse. Le respingeai din reflex visător de autoapărare dar ele

formaseră deja alt sistem batant care vorbea în locul tău: „ Femeile serioase

nu vă plac, știm. Veți primi alte femei șic, mișto, tinere și cîte-un sac cu sare,

deformarea lor plastică nu are-asemănare iar cariera lor vă va ține loc

de sistem mîngîietor pe căile pielare.”

-- Tu să lași limbajul cum era, la loc. Că de nu fac eu barajul să-ți cadă

cu tronc! Căpăcesc la tine, văd că ai confort, miere de albine, chestii super-

soft, stau în tapetare, somnu-i ca de mort dar să nu ai grijă, nu te mai suport!!

Belzebuth la teatru (Belzebuth in theater)

Se opinteau să țină camera aia imensă să nu curgă în oglindă

ca o gîrlă fără frîu

cu ghirlandele, cu rochiile de femeie puse la uscat, cu luminile de

sîrbătoare atîrnate în chip retro-demodat...

-- Cine-a adus oglinda asta așa mare? Ne-nghite pe toți, nici n-avem

de ce să ne mai apucăm!

Țineau imaginile de coadă să nu fugă cu toate în oglindă și tot ei

miorlăiau, amenințau, un tîmplar încerca să le bată-n cuie argintate

dar erau atît de încărcate că se rupeau cu el. Scoseseră toată recuzita

la apel să ducă tratative cu fiecare obiect în parte. Părea că nu mai e

nimic de făcut cînd, brusc, unghiul s-a îndreptat de la sine: reușiseră

s-o agațe întrun piron la rău și la bine și acum totul se vedea ca-nainte.

Au făcut și o mică petrecere pînă să-și dea seama că ceva nu e în regulă:

acum ieșeau imagini din oglindă, tot ce înghițise cînd n-avea ce face

vomita acum, toate ofilite și fără parfum, toate semidigerate cu becuri

sparte și fum:

-- Nu sunteți în stare să preveniți așa ceva? Aruncați cu apă rece pe ea,

poate-și revine!

-- Dom” director, nu uitați că vorbiți numai despre o oglindă. Nu vă lăsați

furat de imaginație. E un cadou de la Majestatea Sa împreună cu cîteva

tone de grație d”aia de-a Lor. Un fel de Emancipație.

-- Să mă ia dracu dacă nu s-a dublat covorul! Oi fi eu tîmpit dar le am cu

Măsurătorul. Nu mai luptați invers că forța ei crește cu fiecare chestie pe

care-o greșește.

-- Te-ai găsit și tu să inventezi sonorul... Să ne asurzești cu încetinitorul...

Etc... orul.

Înota prin poezie

Înota prin poezie ca fătu” în licoare, figurile alunecau pe lîngă

el invers- rătăcitoare tîrîndu-și lungul lor pastel prin unda-nșelătoare

îl lumina în portofel: are sau n-are? Talent, desigur, răsucit ca frînghia

și deci zgîrcit un spirit îl privea uimit cum cară după el un șir de

epitete negre tip creme-brule tip cerno-bulitoare. Bulea fără vreun

gînd ascuns, bulea la întîmplare, bulea fără să dai răspuns și fără

întrebare, că doar d”aia era la mare. Vitraliul lui ondulator crea

anti-mișcare, sistemul lui de lopătar făcea cucuie-n plan mental cu-a

lui baletătoare, ca un pompaj de alb în alb prin apa visătoare. Se

concentra dar nu-i ieșea poema rimătoare. Ca fluturele pe asfalt

căutător de floare. Vroia să știe din înalt cît o iubea de tare: normal

c-avem nevoie de bandaj la metaforătoare că cealaltă jumătate nu

știa să zboare. Rămînea de-a pururi lată și întinzătoare. De prelată.

-- Băi suntem la mare. Nu uiți asta niciodată, da? Eu fac poezioare din

burta mea fără să am oroare. N-ai putea să te restrîngi și dumneata?

Că lumea nu-i chiar așa de mare să-ncapă doi poeți în ea. Eram în

fulgurare, ce dracu dai buzna așa? Vacanță umblătoare! Gol în stomac

sau altceva ineptul ăla are? Să- facem naibii o sfidare că taie apa dușmănos

spre dezalcoolizare.

-- Spre depoetizare... vroiai să spui, e de prisos. Vorbești ca tipul chiparos

și rău la-nfățișare. Ventricular și arțăgos cu cele din dotare.

A rupt valul de două ori că cic-avea chemare. Dar

cui îi mai pasă de Hristos în ziua asta mare?

Heavyland în stil spumos, aducea un licoros la sfîrșit de-nmormîntare.

Mi-e frică-n duș de ea să n-aibă vreo spălare.

Unde s-a mai pomenit roker care să-și iubească nevasta?

-- Nu-i nici unul însurat. O numesc în gînd Năpasta și cu asta

s-a-mpușcat ca un diblu în Sevasta, lacul ăla înghețat. Ca să facă

naibii copcă de prins pește congelat. Măi, la mutră nu-i plouat,

i se zice trist din cauză de ger forțat. A răgit ca apucatul însă nu

l-au ascultat. Scufundat-au un sihastru dar el tot a luminat apa

răspîndind albastru roz perlat. În caz că v-ați ușurat amintiți-vă

de frac-su noaptea-n pat. Rokerul e un soldat care stă în perspectivă

șă-l vedeți mai concentrat, nu retrage nici o vorbă, n-a greșit, n-a

cutezat, stă cu degetu-n colivă la pomana lu” Păsat. N-a știut că o

Olivă pr Popeye la-nfierbîntat. El credea că animalu n-are suflet

animat iar cartonul cînd se mișcă crede lumea c-a-nviat. Tehnica ei

e naivă dar ajunge cu-ndesat să fac-o locomotivă printrun cîmp gros

îngrășat.

-- Tu vorbești aici de rokeri sau de Dracu-ntruchipat? Tu l-ai împăiat

pe Wagner în azur coagulat? Ca să sperie pe cine? Vreun nebun mai e

cuplat la imaginea din tine, arde cîmpul, face blat de tip facere de bine

cu orbiri de gînd curat? E amor lichefiat, aș vrea să-nțeleg mai bine

tipul ăsta de păcat. Tu chiar crezi că Malaxoru e făcut prin malaxat??

Cîrpa Ambulantă: Unu mai pune-un pic, unu mai pune-un pic, o să faceți

din mine un cucurig cu franjurare vibrantă, mă mir că nu atîrnați

un tîrlic de bunic în undița aia stresantă să prindeți cu el vreo actriță

greoi înotantă.

-- De ce eu? De ce nu altă bacalantă? Am fost și mă consider incă-deja

nevinovantă.

Cortez

Se foia toată armata, da, vroiau să-l distrugă, bucățele praf și pulberi

sulfamidă-n aparat. Chip și Dale, la explicat! Faceți voi o pictogramă cum

în grotă i-am chemat și le-am scris pe pereți semne... de invidiat. Altamira,

Casa Blanca, tot ce dracu-am apucat... Că mi se răcea naveta. Singur Eu

am scufundat ca să nu-și închipuie vreunul că mai e chip de plecat.

O armată tip omidă cu picioare miriade dar cu capul tulburat mi-a ieșit

zîmbind în cale, cam prin locul de călcat. O aproximare mare pentrun biet

lacheu-prelat. Mă gîndeam și eu ca prostu logic-aia urlătoare de la cine-am

învățat? Că deștept sunt din născare, doar că nu m-am deșteptat. Să

nu-mi faceți contemplare că n-am față de magnat. Nici subtile complimente

că nu-s experimentat. Dau cu banu toată ziua, aia stă la îngropat,

indienii se certară, eu răzbel am cîștigat minunată scumpă țară la a mea

am anexat, îmi lipsește o guitară și un taur mort în pat să fac serenădărie-n

lan albastru decuplat. Sau deconectat cu gîndul ca un visător stilat. N-am orbire,

n-am codeală, sabia e verde plat, totuși vreau o primeneală, aia veche s-a uzat.

Dac-aș fi băut, măi frate, barem mai aveați motiv să credeți că sunt beat

sau că sufăr de vreo gripă la sistemu-naripat (sinus).

N-aveam nici măcar colibă, deci nici vorbă de palat.

-- Ce ești drag-așa avidă de acest bărbat? Vezi steluțele ieșite dintrun lagăr

cu rulment sau visezi impertinent? Că facem dracu” vreun accident!

Chase on me!

I-a furat toate lacrimile și le-a instalat în altă iubire, sus, sus,

ca un tavan de diamante la care sufletul ajuns se va răci în

cîteva instante. Tip Terminus la Venus transparență dinspre apus.

Se agăța de rodii, de orice ca să mai stea puțin cu ea dar imaginația

aia era spartă de altcineva. Colantă spațiul lui înfășura, la un

moment dat, băiete, fedeleș te va lega cu aceste piruete ca în aer

niște plete părul va zbura. N-o lăsa să ia cuvîntul, fă placaj de

peruzea că se scurge prin podea tot gîndul. Mie mi-a promis

Plăpîndu” un hai-ku prin parc cu el să mai dăm cîte-un rondel

că hai-du-ku nu mai cîntă ci cultivă mușețel. Chestii moi de pus

la suflet a găsit în luminiș și-a mierlit-o tip pieziș cu un glonț

prin apa caldă.

-- Eu aici fac răchitiș așteptînd să pice pleașca din frunziș ca o

baladă însă am hernii de disc așa c-o să cadă cam pe tare draga mea

și cam grămadă că nu trag deloc cu ea nici o melodie. Disc să facă

vinerea cu surdu prin vie. Că plimba un bebeluș cu talente la arcuș.

Știu că-i fistichie, că plîngea acum cu struguri albi atîrnați de poza

mică din copilărie, storcea peisajul tot cu ea de tip Cenușăreasă în

rochie roșu cu alb făcut de mama-n casă. O, da, era frumoasă. Avea un

vis de tinichea legat de gît în casă, ca o căniță de băut o apă sulfuroasă.

-- Nastratin dădu cu capul de credință-n felul lui. N-ar vrea Doamna Leșinuy

să-i fie soție? Doar la rău, bine-nțeles că la bine poate singur să facă orgie.

Inima de mamă rea e foarte nasoală, zici că luase cineva capacul de pe oală.